KorAP: Find »[drukola/base=topică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...48 >

1,191 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

2.2); de asemenea, spre deosebire de proiecțiile de topic, care pot fi multiple, proiecția de focus este unică (v. Rizzi 1997). 3.1 Caracteristici ale gramaticii V2 în limbile romanice vechi Stadiile medievale ale limbilor romanice prezintă următoarea particularitate proeminentă de topică: în propozițiile principale declarative, verbul apare în general în a doua poziție din propoziție, fiind precedat de un constituent care nu este neapărat subiectul (v. Salvi 2001: 297; Ledgeway 2007: 120-121 i.a.). Această particularitate a fost interpretată de cercetători

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2001, 2004; Ledgeway 2007, 2008, 2012, 2015e; Wolfe 2015a, 2015b), această analiză fiind, pe alocuri, și contestată (Kayser 2002; Rinke și Elsig 2010; v. Wolfe 2015a). Sintaxa V2 romanică, bine reprezentată în varietățile medievale, constituie o fază de tranziție între topica SOV a latinei și topica romanică SVO (Ledgeway 2012: 65, 2015: §46.3.3.1). În cele ce urmează, vom defini mai clar conceptele gramatică V2 strictă / gramatică V2 relaxată și vom prezenta caracteristicile gramaticii V2 relaxate din varietățile romanice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2012, 2015e; Wolfe 2015a, 2015b), această analiză fiind, pe alocuri, și contestată (Kayser 2002; Rinke și Elsig 2010; v. Wolfe 2015a). Sintaxa V2 romanică, bine reprezentată în varietățile medievale, constituie o fază de tranziție între topica SOV a latinei și topica romanică SVO (Ledgeway 2012: 65, 2015: §46.3.3.1). În cele ce urmează, vom defini mai clar conceptele gramatică V2 strictă / gramatică V2 relaxată și vom prezenta caracteristicile gramaticii V2 relaxate din varietățile romanice medievale; dintre limbile romanice, doar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
domeniul flexionar IP (63). (63) [P. stângăTOP / FOC V [N. propozițional S tV X] ==> [P. stângăØ [N. propozițional S V X] În analiza românei este important de reținut că, spre deosebire de majoritatea celorlalte limbi romanice, româna nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că: "[i]nversiunea celor două auxiliare se înregistrează doar în forme vechi, cu caracter de excepție; [f]enomenul nu este reprezentativ pentru acel stadiu de limbă; [î]n general, în formele verbale vechi, cele două sau trei auxiliare coocurente au topică relativă fixă". A se observa și că majoritatea structurile care permit inversiunea auxiliarelor între ele sunt dintre structurile cu auxiliar care nu s-au păstrat în trecerea la limba modernă. (78) Cădea-ți-s-au vrutție să dai argintul mieu neguțătorilor (NT.1648

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V-la-C. Aceste trăsături caracterizează și alte limbi romanice vechi în faza lor V2 relaxată, astfel că acest diagnostic contribuie la caracterizarea inversiunilor românei vechi ca reprezentând o formă de gramatică V2 romanică. Un alt rezultat, mai general, privește structurile cu topică verb-final; analiza pe care am propus-o (în spiritul discuției precedente) este că plasarea finală a verbului rezultă din deplasarea masivă dependenților săi la periferia stângă propozițională, nu dintr-o setare centru final a Parametrului centrului. 3.2.2.4

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
întocmită de Stati (1961: 120-145). Se impune să facem observația că citatele din latina dunăreană reproduc integral textul din Stati (1961); am evitat să extragem exemple din inscripții versificate în chip evident, pentru a înlătura pe cât posibil situațiile în care topica este influențată puternic de factori prozodici. De la bun început, insistăm asupra faptului că materialul faptic de latină dunăreană este destul de sărăcăcios, fiind constituit în bună parte din texte stereotipe, însă, cu toate acestea, prezintă un grad însemnat de variație în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Marcelina pro merita. Aceasta este prețuirea virtuții, acestea sunt pioasele daruri ale soțului căruia mult dragă i-am fost eu Marcelina pentru calitățile mele' (latină dunăreană, CIL III, 1537) Linearizările care deviază de la tiparul SOV se derivă pornind de la o topică profundă SOV (setare parametrică de tip centru final) prin deplasarea verbului la C (pentru structuri V1) sau a verbului la C și a altui constituent în periferia stângă a propoziției (pentru structuri XP + V) (Ledgeway 2012: 150). Numeroși autori (Vincent

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Alexandrino; Ledgeway 2012: 150) (132) IdemifacitjCaesar ti tj ' Cezar face același lucru' (latină; Cezar, de Bello Gallico; Ledgeway 2012: 151) (133) CP qp Spec C' qp C IP... Ø Miserat (...) Miserat Idem facit (...) Idemfacit Avansarea verbului (structurile V1 în principal) - topică marcată - a fost asociată cu două valori principale: mecanism pragmatic/pragmatico-stilistic (Mihăescu 1960: 181; Salvi 2001: 304-305; Ledgeway 2012: 151-152) și mecanism sintactic (Ledgeway 2012: 152-153). În prima categorie au fost incluse, pe de o parte, strategiile pragmatico-stilistice de emfatizare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ce cu chivernisala ce făcea și cu știința a purta oști, toate meșterșugurile lui Decheval în zădar scoțind, din toate primejdiile ferit au fost. (CH.1717-23: 36) Atât pentru latină, cât și pentru turcă, poziția finală a verbului (mai general, topica SOV) a fost interpretată ca rezultând din setarea centru final a Parametrului centrului (v. Ledgeway 2012 pentru latină; Roberts 2012 pentru turcă). Întrebarea firească este dacă poziția finală a verbului din scrierile cantemiriene rezultă într-adevăr din setarea centru final

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
specială (pe care derivarea prin roll-up movement din gramaticile cu centru final nu o are), care contravine modului în care este utilizată de Cantemir. Putem deci conchide că una dintre sursele "artificialității" stilului lui Cantemir este folosirea unor fenomene de topică în mod obișnuit marcate pragmatic în română pentru redarea unor enunțuri neutre, nemarcate. Citirile pragmatice asociate în mod obișnuit cu topica marcată sunt deci anulate. 6. Concluzii. Rezumat Statutul categoriilor funcționale (i) Analiza elementelor funcționale verbale relevante pentru deplasarea verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
utilizată de Cantemir. Putem deci conchide că una dintre sursele "artificialității" stilului lui Cantemir este folosirea unor fenomene de topică în mod obișnuit marcate pragmatic în română pentru redarea unor enunțuri neutre, nemarcate. Citirile pragmatice asociate în mod obișnuit cu topica marcată sunt deci anulate. 6. Concluzii. Rezumat Statutul categoriilor funcționale (i) Analiza elementelor funcționale verbale relevante pentru deplasarea verbului (negația propozițională, cliticele pronominale, auxiliarele verbale, complementizatorul să) a scos la iveală faptul că, exceptând unele structuri cu auxiliar (v. punctul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
negramaticale, ci exploatează opțiunile sintactice ale limbii-țintă: (a) prezența unor linearizări nespecifice (i.e. care nu derivă din regulile sintactice și specificul tipologic al românei vechi) influențate de texte mai ales slavone; (b) adoptarea în contexte neutre a unor reguli de topică cu încărcătură pragmatică specială în română cu scopul vădit de reda o topică străină, fapt care conduce la conflicte între sintaxă și pragmatică (/ structură informațională), rezultatul fiind anularea efectelor pragmatice și artificialitatea stilistică. V Concluzii generale Concluziile de față rezumă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care nu derivă din regulile sintactice și specificul tipologic al românei vechi) influențate de texte mai ales slavone; (b) adoptarea în contexte neutre a unor reguli de topică cu încărcătură pragmatică specială în română cu scopul vădit de reda o topică străină, fapt care conduce la conflicte între sintaxă și pragmatică (/ structură informațională), rezultatul fiind anularea efectelor pragmatice și artificialitatea stilistică. V Concluzii generale Concluziile de față rezumă principalele noutăți de descriere, analiză și interpretare prezentate în diverse puncte ale capitolelor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională  de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul flexionar arată că aceștia ocupă poziții marcate informațional (topic, focus) în periferia stângă propozițională  topica VOS se derivă prin procesul object shift (specific limbilor romanice) (v. Gallego 2012) și reprezintă o strategie de includere a obiectului în componentul presupozițional al enunțului în vederea transferării interpretării rematice asupra subiectului (Alboiu 1999) • probleme teoretice  distincția centru / grup joacă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de fapt, opțiuni din gramatica limbii-țintă (encliza pronumelui reflexiv din slavonă consolidează într-o anumită măsură gramatica V2 a românei vechi, dat fiind că una dintre manifestările gramaticii V2 în româna veche este encliza pronumelor clitice) - încercarea de imitare a topicii străine prin exploatarea unor opțiuni de topică specifice românei determină uneori încălcări ale interpretărilor pragmatice cu care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP, structură care este asociată în româna veche și modernă cu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pronumelui reflexiv din slavonă consolidează într-o anumită măsură gramatica V2 a românei vechi, dat fiind că una dintre manifestările gramaticii V2 în româna veche este encliza pronumelor clitice) - încercarea de imitare a topicii străine prin exploatarea unor opțiuni de topică specifice românei determină uneori încălcări ale interpretărilor pragmatice cu care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP, structură care este asociată în româna veche și modernă cu exprimarea contrastului, este folosită în contexte neutre

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că una dintre manifestările gramaticii V2 în româna veche este encliza pronumelor clitice) - încercarea de imitare a topicii străine prin exploatarea unor opțiuni de topică specifice românei determină uneori încălcări ale interpretărilor pragmatice cu care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP, structură care este asociată în româna veche și modernă cu exprimarea contrastului, este folosită în contexte neutre, ca efect al imitării unei gramatici cu centru final) Gramaticalizare • limba română veche este caracterizată de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să mă crezi' (spaniola veche, Poole 2007: 188) 19 Termenul ACORD, marcat astfel (cu CAPITĂLUȚE), reflectă termenul englezesc agree (nu agreement) și are o sens mai strict; vom defini acest concept în §2.1 infra. 20 Un interesant fenomen de topică din grupul nominal privește inserția mărcii posesiv-genitivale al, posibilă și în strictă adiacență la articolul hotărât (rranele nedereptațilorale lor, PH.1500-10: 75v; sfântulu alu său duhu, CC2.1581: 180). Nu ne vom ocupa de acest fenomen în această lucrare, dar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
soluție mai bună (sugerată în text) pentru extragerea obiectului prin object shift și, respectiv, a VP (conținând obiectul) prin topicalizarea VP este deplasarea acestora în periferia propozițională internă, spațiu care găzuiește constituenți cu relevanță pragmatică. Cel puțin din perspectiva românei, topica VOS are corelații pragmatice (Alboiu 1999) (v. și infra în text). De asemenea, Belletti (2004) insistă asupra faptului că structurile VOS din italiană derivate prin topicalizarea VP nu au un grad de acceptabilitate totală și sunt legitime doar în contexte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
două subgrupuri cuprinzând, pe de o parte, galiciana, portugheza europeană, spaniola (și, putem adăuga la această listă și româna) și, pe de altă parte, catalana și italiana. Următoarele proprietăți sintactice disting cele două grupuri de limbi romanice (OK: prezent; *: absent): topica VSO (OK în primul grup, * în al doilea grup), marcare diferențiată a obiectului direct (OK în primul grup; * în al doilea grup); clitice partitive și locative (* în primul grup, OK în al doilea grup); acord al participiului (* în primul grup

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o trăsătură de temporalitate interpretabilă (iT). Astfel, spre deosebire de DP-uri, CP-urile nu au nevoie de a primi caz, fapt care explică distribuția diferită a complementelor propoziționale, observată încă de la Stowell (1981). 27 La fel se întâmplă și în derivarea topicii VOS din italiană, cu toate că VP se deplasează în periferia internă (periferia vP) în această limbă (Belletti 2004) (v. §2.4 supra), spre deosebire de germană și engleză unde locusul acestei deplări este periferia CP (v. Müller 1998 și bibliografia). 28 Pe modelul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
23 În propozițiile interogative totale, deplasarea verbului în poziție inițială este o strategie de marcare a forței interogative, neapărat un reflex al gramaticii V2 (v. Roberts 1993; Poletto 2014 i.a.). 24 Spre deosebire de toate celelalte varietăți analizate, în sarda veche topica nonmarcată, canonică, este V1 (Wolfe 2015a). 25 Celălalt tip de inversiune (i.e. encliza pronominală) este bine reprezentat în limbile romanice vechi. 26 În propozițiile interogative, deplasarea auxiliarului la C este interpretabilă ca o strategie de verificare a trăsăturii [interogativ], nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
i) a. Atuncea Iisus dus fu de Duhul în pustie (NT.1648: 5v) b. Insă nu e așa, cumu de mulți arătatu fi-va, ce mai vârtosu iubitoriu de argintu arătă-se a fi (CC2.1581: 432) 29 "referitor la topica celor două componente ale perfectului compus, putem presupune coexistența formelor cu auxiliarul antepus cu acelea cu auxiliarul postpus" (Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu 1986: 180); "putem admite [...] mobilitatea auxiliarului față de infinitiv (Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu 1986: 187). 30 Adams (2013: 652-673) remarcă aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Puteau se vedeau):nu poate cetate ascunde-se (CT.1560-1: 7r; Nicolae și Niculescu 2016) --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ IV ix x Cuprins Ordinea constituenților în limba română: o perspectivă diacronică 163 xii Convenții, simboluri și abrevieri 4 Introducere 36 Variație și schimbare de topică în limba română. Cadru teoretic. Metodologie 116 Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă 162 O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română 164 165 224 O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]