2,400 matches
-
întinsese din sat în sat. Chiar în prima săptămână a venit și Tenica, sfioasă, uluită, privind icoana de la distanță, printre capetele plecate ale celorlați. Zogru îi vedea basmaua albă, încercuită de trei rânduri de flori cusute cu ață roșie, ochii topiți și dinții ieșiți în aerul cald, de început de vară. Și dintr-odată s-a simțit singur, părăsit la marginea lumii, îi venea să plângă și, în loc să simtă lacrima fierbinte pe obraz, simțea doar cum i se spărgeau o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o măturică nouă, din pene de dropie, și-a pus-o cu toată grija pe șervet, împreună cu lucrușoarele, apoi a așezat șervetul într-o lădiță de brad, pe care doi călugări bătrâni au ferecat-o pe toate părțile cu argint topit. I-au pus bolovanii și-au aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru nu-i părea rău de călugării morți, ci îl enerva ideea că trebuie să schimbe atât de repede locul cald al viețuirii lui. Intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tremurată, iar inima îi bătea într-un ritm nebun, dar era mulțumit de cum vorbise. S-a așezat cât de departe a putut, pe un scaun de lângă fereastra de la stradă. Pe Calea Victoriei trecea un copil, apăsându-și amuzat călcâiele în asfaltul topit. - Ai fost om, înainte să mori? Întrebarea lui Achile i se părea tâmpită, dar îl și lovise, reamintindu-i că e altceva. - Sunt și eu o ființă omenească, ieșită din miezul pământului. Mă cheamă Zogru și așa am fost de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sper că e ceva despre mine. Hai c-am glumit, spune Andrei Ionescu, ridicându-și din când în când obrazul stâng. Apoi intră în casă. Storurile sunt trase, iar pe geam se strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de storuri și, mai ales, fascinat de scândura nouă care pardosește camera. Giulia se întoarce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zâmbea spre el, îi zâmbea lui, de parcă l-ar fi văzut. Și chiar îl vedea. A țâșnit pur și simplu spre el și s-a oprit la mai puțin de jumătate de metru. Îl privea jucăuș, cu ochii migdalați și topiți ai Giuliei. Zogru era uluit, emoționat și nu știa ce să facă. Noua Giulie venea spre el, lent, ca un vis. Și-au atins fețele, apoi vârfurile cozilor. Era un sentiment de împlinire pe care nu-l mai trăise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce nemernici. N-au putut, măcar o dată în viață, să se gândească în primul rând la tine, și nu la futangii ăia de... Amuțește, cu respirația tăiată. Scuze. Știu. Sunt familia ta. Mă rog. Freya și mama nu sunt chiar topite una după alta. — Nu contează, spun, ridicând din umeri cu ușoară tristețe. Serios. Am o căruță de materiale de citit până mâine oricum. Vrei să lucrezi ? Se holbează la mine. Acum ? Vorbești serios ? Tu chiar n-ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă. — Te simți bine, Samantha ? Pari cam... întoarsă pe dos. — Mă simt bine. Încerc să zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din resturile de căcărează ale lui Kron, preschimbate În pământ, care pământ s-a făcut copaci și care apoi... Of, of, sau poate că ești alcătuit din pulberea oaselor lui Kron, Îngropate acolo, la Muntele Mamă, oase spălate de zăpezi topite și scurse până În Marea cea mare, iar de acolo... Eh, oricum s-ar fi ajuns aici, sigur e doar că acest Kron a fost cel mai destoinic dintre toți cei aleși de Tatăl, și lui i-a lăsat Tatăl moștenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și nu dai decât de scame pe cusătura căptușelii. Dar În seara aceasta, Ravelstein, cu mâna lui tremurătoare, a completat cecul, Într‑o stare extatică. Chelnerul adusese o dată cu nota de plată un platou cu trufe de ciocolată, iar Ravelstein părea topit când a văzut‑o pe Rosamund Învelind Într‑un șervețel micile sfere presărate cu praf de cacao și vârându‑le În poșetă. - Ia‑le! Ia‑le pe toate! a Îndemnat‑o Ravelstein, comediantul evreu. Apoi, ridicându‑și vocea spartă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
NBC. Când avea loc câte o partidă importantă, Ravelstein Îi invita În apartament pe foștii lui studenți. Comanda pizza. Doi comisionari, Încărcați de cutii cu pizza, băteau cu piciorul În ușă. Vestibulul era Îmbălsămat de arome de cimbru, tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i de cașcaval. O gaură mare, cu margini negre, se întindea aproape pe toată lățimea centurii. Parcă trecuse prin ea o lacrimă de metal topit. - Ce s-o mai fac și pe-a doua! Ți-o nenoroceam de tot. Pancratz se ridică greoi de pe scaun. Luă cureaua. O privi și el, ușor amuzat. Pantalonii îi alunecau spre vine. Îi ținea cu stânga. - Totuși ați avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
doi ochi de buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o lacrimă Dimineață roz - cafea neagră-n ceașcă și gânduri amare Cer în carouri - sub volieră hulub pe tabla de șah Solstițiul verii - toată planeta-i prinsă-n chihlimbar topit Pe țărmul pustiu visul verii eșuat - cioburi de stele Vișini în floare și sâmburi în iarbă - timpul scamator Ploaia a stat - greierii risipesc iar liniștea nopții Cutremur în ceruri - stropii reci protestând inundă strada Vântul rece a învins soarele-n
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Îl auzi pe Raffaele cum striga la Chiara prin ușa de la baie: — Hai, grăbește-te. Ai stat acolo toată dimineața. A, poliția apei reintrase În serviciu. Puse pachetul pe masă și desfăcu hârtia albă. Mormanul de foietaje strălucea de zahăr topit și câteva fire de zahăr pudră plutiră În aer și se așezară pe lemnul Întunecat al mesei. Apucă o bucată de ștrudel cu mere și luă o mușcătură. — De unde le-ai luat? Întrebă Paola, turnând cafea. — Cofetăria aia de lângă Carampane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
copiilor angelici în lumina soarelui care pătrunde printre florile de măr? —Of, pentru numele lui Dumnezeu! Vremea de-afară nu se pretează la așa ceva, a zis Amanda ridicând un braț nerăbdător în direcția geamului acoperit cu dâre de zăpadă aproape topită. Nu fac decât să-mi verific e-mail-ul, OK? I-am trimis ideea mea cu tabăra de spermă lui Graydon, dar, aha, uite inbox-ul meu, îmmm, nu, să-l ia dracu’, încă nu mi-a dat nici un răspuns. Iar cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dumnezeu, pe pantele prăpăstioase ale muntelui Horeb... Ai vreo bănuială ce capacități putea avea podoaba aceasta? Când dădeai drumul inelului pe fundul unei halbe de bere, bijuteria se dizolva. Argintul său se ridica la suprafață și reflecta, în smalțul său topit, numele și actele celui ce, la sfârșitul unei noi mii de ani, va intra, iarăși, în stăpânirile poeziei perfecte... Pentru că asta era păsărica talmudistului. Propăvăduia, din două în două mese, că, la-ncheierea fiecărei mii de ani, cineva va intra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sau un painjiniș zugrăvit cu sânge. Apoi își ridică ochii și privi visând în fața cea blândă a lunei - ea trecea frumoasă, clară pe un cer limpede, adânc, transparent, prin nouri de un fluid de argint, prin stelele mari de aur topit. Părea că deasupra mai sunt o mie de ceruri, părea că presupusa lor ființă transpare prin albastra-i adâncime... Cine știe - gândi Dionis - dacă în cartea aceasta nu e semnul ce-i în stare de a te transă pune în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bună; voi ruga-o să fie rea. Cu-o dureroasă, nemaisimțită voluptate el îi scrise: Stea, Sărac de bunuri, frumusețe și spirit, inima mea este atât de bolnavă ca o scânteie, de soare noaptea, și te iubesc. Și ochii tăi, topite stele a dimineței, privesc atât de adânc, atât de ferice de adânc în noaptea sufletului meu, cât te visez veghind și, de dorm, la imaginea luminei lor sunt deștept. Poți oare gâci simțirea cu care am scris, înger? ... O nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
auzea bătrânul glasurile lor șoptitoare, până ce nu mai auzi nimic... El adormise. A doua zi se sculă, lumânarea mai era un muc numai în sfeșnicul cel de argint ce ardea abia... El găsi pe masă o legătură de chei și, topite, multe [mucuri] de lumânări de ceară galbenă... Aprinse unul de mucul ce era să se stingă, luă cheile și deschise o ușă ce ducea într-o suterană alăturată. Ținea lumina în aer cu brațul distins... Lăzi cu grămezi de argint
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o iubea pe fata de-mpărat. Ea-l văzu răsărind prin crenge în lumina de lună - era nalt și frumos. Pletele negre se ridicau deasupra frunții mărețe, ochii străluceau în bolțile lor ca două flori, [ca două] picături de întunerec topit. Ea-l iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta, așa era de frumos. Într-o noapte, printre mreje de frunziș [î ]ntunecat de oliv și laur, suspendea luna ca o pavăză de aur, el sta -ngenuncheat la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poet, Poetul), iar „evenimentele” sînt supuse unui „tratament fabulatoriu” ce le subordonează, În ansamblu, problematicii creației. Altfel spus, programul teoretic (avangardist) trasat În manifestele propriu-zise și În eseurile din A doua lumină - Între repere concrete ale ambianței socio-literare - apare aici topit În structurile prozei poetice, În care „eul empiric” cedează locul unei subiectivități emblematice, deci cu o valoare de reprezentare mai generală. Topografia spațiului construit e a unui loc generic, fără coordonate identificabile Într-o geografie reală, iar eul care se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La Întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său Îi este dator prin cîteva note caracteristice, topite Însă Într-o „stare de spirit” ce le redistribuie accentele În așa fel Încît conștiința convenției literare, revolta Împotriva ei, menținerea Într-o stare de disponibilitate absolută a eului ei și a limbajului etc. conservă totuși, ca un reper fundamental
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
este o anumită opulență barocă, proprie numai virtuozilor imaginarului, din speța lui Leonid Dimov, de pildă: Cotrobăi prin șifonier, ii și lamé-uri și fuste-nflorate și veste matlasate de mătase și cordoane și poleieli de discotecă și cămăși de pânză topită și gulere fanteziste și patru perechi de blugi originali și rochițe romanțioase de primăvară și un taior aproape bărbătesc de stofă ecosez pe care te-am văzut de zeci de ori purtându-l cu cravată și basmaua ta neagră cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
feminismul diferențelor", radicalismul era în floare, și feministele începuseră construcția unor adevărate școli de gândire și acțiune culturală și politică, în anii ’70-’80 se dezvolta cu totul altceva. România acelor ani construia „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, lipsită de diferențe, topite toate într-o singură largă categorie: cea a „poporului unic muncitor”, și dezvolta la femei cultul muncii și al maternitățiixe "„maternitate" în slujba idealului comunist. În comunismxe "„comunism" nu se puteau dezvolta teorii feministexe "„feminist", deși acestea ar fi putut
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]