1,605 matches
-
care s-ar fi putut forma un colectiv *karpate, „stîncărie“), rădăcina i.e. *korpătă „stîncos“ etc. Reflexul a al indo-europeanului o este caracteristic limbilor dacă și iliră, la care se raportează, în ultimă instanță, cei mai mulți cercetători cînd trebuie să stabilească baza toponimului. A fost avansată și originea slavă (horbu, hrb, hrebet, „lanț muntos, coastă, culme“), baza fiind modificată de greci după mo de lul Karpathos (numele unei insule grecești), sau germană (comparat cu germ. *Harbotha, Harfoda), ca și o rădăcină tracică, dedusă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe care le creș teau păstorii traci pe munți, așa cum se vede pe Columna lui Traian). Cea mai verosimilă soluție este originea indo europeană, susținută de rădăcinile *karpată, *korpătă, care explică foarte bine semantic, fonetic și istoric forma actuală a toponimului. Ar merita avute în vedere, pentru comparații, ital. carpare, „a se cățăra“, și scarpata, „povîrniș“. Căpîlna Este numele a patru sate din județele Alba, Bihor, Mureș, Sălaj și al unei „vîlcele“ (afluent de stînga al pîrîului Luțu). Căpîlnița (sat în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
patru sate din județele Alba, Bihor, Mureș, Sălaj și al unei „vîlcele“ (afluent de stînga al pîrîului Luțu). Căpîlnița (sat în județul Harghita) și Obrejii de Căpîlna (lac în Munții Cindrelului) sunt forme derivate prin polarizare. Simona Goicu mai consemnează toponimele vechi din documente: Căpîlna (județul Cluj), Căpîlnaș (județul Arad), Copalnic și Copalnic-Mănăștur (județul Maramureș) ș.a. Etimonul este magh. Kápolna, „capelă“ (< lat. ecleziastic capella, „biserică mică, izolată“), intrat și în graiurile ardelenești ca apelativ, căpîlnă, și ca nume de familie, Căpîlnă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în graiurile ardelenești ca apelativ, căpîlnă, și ca nume de familie, Căpîlnă și Căpîlnaș (unii îl consideră derivat de la căpîlnă + sufixul -aș, avînd sensul de „enoriaș“, alții cred că înseamnă „preot, cape lan“). Acesta din urmă stă la baza toponimului omonim menționat în județul Arad. Toponimele Căpleni (județul Satu Mare), Coplean (județul Cluj) sunt formate de la apelative sau antroponime cu sensul originar de „preot de casă sau de curte“, „ajutor de preot“, dat de magh. Káplán (< lat. Capellanus); Căptălan (sat în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
căpîlnă, și ca nume de familie, Căpîlnă și Căpîlnaș (unii îl consideră derivat de la căpîlnă + sufixul -aș, avînd sensul de „enoriaș“, alții cred că înseamnă „preot, cape lan“). Acesta din urmă stă la baza toponimului omonim menționat în județul Arad. Toponimele Căpleni (județul Satu Mare), Coplean (județul Cluj) sunt formate de la apelative sau antroponime cu sensul originar de „preot de casă sau de curte“, „ajutor de preot“, dat de magh. Káplán (< lat. Capellanus); Căptălan (sat în județul Alba și deal pe Valea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în vedere integrarea între celelalte hagiotoponime similare menționate și existența unor nume apropiate formal în Ungaria: Káptalanfa, Káptalantóti); Dicănești din județul Bihor trimite, probabil, la magh. dékán, „decan bisericesc, rang în biserica reformată“. Lăcașurile de cult sunt prezente în numeroase toponime romînești: Biserica Moțului, Bisericani, Bisericeaua, Dealu Bisericii (nouăsprezece macrotoponime), Pîrîu Bisericii, Pădurea Bisericii (patru macrotoponime), Valea Bisericii, Vîrful Bisericii, Dealu Bisericilor, Bisericuța; Capela, Coasta Capelei; Mănăstirea (douăsprezece macrotoponime), Mînăstioara, Dealu Mănăstirei, Mănăstireni, Balta Mănăstirii, Cheile Mănăstirii, Dealu Mănăstirii, Piscul Mănăstirii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
antroponim provenit prin derivare (cu sufixul -eancă sau sufixeleeanu + -că) de la Cîmpina (a se ține cont că un fruntaș al revoluției de la 1848, mare boier, se numea Ion Cîmpineanu), antroponim atestat la 1536 sub forma Kompina. Proveniența slavă veche a toponimului Cîmpina (< v. sl. kopina, „mărăciniș“, „loc acoperit de mărăcini“) este foarte cunoscută, fiind dată exemplu în sintezele și în manualele de istorie a limbii romîne (alături de Glîmboca, Dîmbova, Dîmbo vița) de evoluție a vechii nazale slave o nazal la în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este foarte cunoscută, fiind dată exemplu în sintezele și în manualele de istorie a limbii romîne (alături de Glîmboca, Dîmbova, Dîmbo vița) de evoluție a vechii nazale slave o nazal la în, îm, ci nu la un, um, ca în alte toponime slave, ceea ce dovedește că slavii au fost puțin numeroși în marea majoritate a teritoriului din nordul Dunării pînă în secolele al X-lea și al XI-lea, cînd a înce tat evoluția la u și a început evoluția la î
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunării pînă în secolele al X-lea și al XI-lea, cînd a înce tat evoluția la u și a început evoluția la î. De pildă, așa cum a observat Emil Petrovici, pe Valea Almăjului, în apropierea teritoriului sîrbesc, există și toponime slave cu reflexul u (Dubăușa), caracteristic variantei slave sîrbești, mai puțin arhaică decît cea bulgărească, cu ă (transformat în romînește, în poziție nazală, în î, ca în campus > cămp > cîmp). O curiozitate este numele pîrîului Cîmpea, lung de paisprezece kilometri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
său, care este un cartier în plină dezvoltare al municipiului. Acesta pare să fi fost la origine un nume de persoană, Cîmpea, neatestat încă, din cîte știm posibil o poreclă. S-ar putea opune acestei soluții și existența unui alt toponim Cîmpina (nume de pîrîu) în județul Vrancea, citat de Emil Petrovici, care, de altfel, precizează că afluentul rîului Prahova se numește Cîmpinița, nu Cîmpea (în care s-ar vărsa Cîmpinița, potrivit Dicționarului geografic). Baza v. sl. kopina este susținută și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pîrîu) în județul Vrancea, citat de Emil Petrovici, care, de altfel, precizează că afluentul rîului Prahova se numește Cîmpinița, nu Cîmpea (în care s-ar vărsa Cîmpinița, potrivit Dicționarului geografic). Baza v. sl. kopina este susținută și de numeroasele alte toponime formate în romînă, slavă (sau maghiară) de la nume de arbori mărăcinoși: Mărăcine, Mărăciniș, Scaiu, Schineni, Dracea (< srb. dracă, „spiniș“), Glogova (< sl. glog, „păducel“), Tîrnava (v. sl. trunu, „spin, arbore spinos“), Băgaciu (< magh. bogacs, „spin“), Cochinișu (< magh. kökényes < kökény, „porumbă“), Bodac
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
exemplare“ pentru o întreagă serie de nume de locuri care au suferit „devieri“ de același tip. Numele originar este german, Karlsbach („rîul lui Carol“ „Valea lui Carol“), dar locuitorii romîni l-au transformat în Cîrlibav (prin „modelarea“ primului formant, după toponimele frecvente Cîrlig, Cîrligați, Cîrligău etc., Cîrlogani, Cîrlomani etc.; iar a celui de-al doilea formant după numeroasele toponime terminate în -av, -ov, -avu: Morunglav, Obislav, Milcov, Bascov, Bucov, Cricov, Vicov, Oreavu, Slavu, Ilfov, Snagov, Roznov, Ostrov, Brașov etc.). Aceeași „mutație
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este german, Karlsbach („rîul lui Carol“ „Valea lui Carol“), dar locuitorii romîni l-au transformat în Cîrlibav (prin „modelarea“ primului formant, după toponimele frecvente Cîrlig, Cîrligați, Cîrligău etc., Cîrlogani, Cîrlomani etc.; iar a celui de-al doilea formant după numeroasele toponime terminate în -av, -ov, -avu: Morunglav, Obislav, Milcov, Bascov, Bucov, Cricov, Vicov, Oreavu, Slavu, Ilfov, Snagov, Roznov, Ostrov, Brașov etc.). Aceeași „mutație“ au suferit-o, de altfel, mai multe nume de locuri de origine germană compuse cu apelativul bach, „vale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cazuri, bach a fost adoptat după finalul -(b)ac: Beșimbac (< germ. Besenbach), Porumbac (< germ. Forrembach). Nici Cîrlibav nu era suficient de conform „auzului toponimic“ al denominatorilor romîni și atunci a fost și el adaptat, prin contaminarea formei finale -bav cu toponimele care au la finală -ba (Baba Runca, Ohaba, Firijba, Alba, Ilba, Bulba, Ramba, Strîmba, Cotumba, Doba, Oarba, Șarba, Sîrba, Duba, Huluba, Boba, Cosoba, Hamba, Cherba, Torba, Gurba, Solduba, Cociuba etc.), în Cîrlibaba. „Lovitura de grație“ pentru integrarea și mai profundă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Piemontul Oltețului), Gura Cernei, Muchiile Cernei, Munții Cernei, Cernița (pîrîu, afluent de stînga al Abrudului), Cernișoara (un pîrîu, afluent de stînga al Cernei, un sat în județul Hunedoara și altul în județul Vîlcea). Pot fi corelate etimologic cu acest nume toponimele Cernaia (sat în județul Mehedinți), Cernat (două sate în județele Covasna și Dolj; o „vîlcea“, afluent de stînga al rîului Bîsca Mare; o culme în Munții Buzăului), Munții Cernatului, Cernavodă (oraș în județul Constanța), Cerna vrusca („vîlcea“, afluent de stînga
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
črŭnŭ, „negru“, chiar dacă la multe dintre ele poate interveni intermedierea unor formații (apelative, antroponimice sau toponimice) romînești. Vasile Ioniță presupune însă că în limba romînă a putut exista un apelativ cern, -ă, „pămînt negru“ (sau alt sens apropiat), cerut de toponimele, foarte probabil romînești, Cernișoara și Cernița. Sunt atestate, de asemenea, în limba romînă un apelativ cerneală („humă neagră pentru spoitul caselor“, „un fel de catran“) și verbul a cerni, „a înnegri“. Numele prezentate mai sus sunt prea numeroase și prea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
răspîndite pentru a fi, toate, formate de slavi. Grupul lor trebuie disociat etimologic (mai ales că unele dintre formații ar fi putut cunoaște un intermediar antroponimic). Astfel, Cerna, Cernaia, Cerneovca, Cerneț conduc spre un etimon slav (vechi sau nou, pentru toponimele din Deltă), iar celelalte spre derivați ai bazei Cerna, în primul rînd slavă la origine (specimenele formate în romînă de la apelativele menționate trebuie dovedite, dat fiind sensul lor restrîns onomasiologic). Cernat poate avea la bază sl. Cernatŭ, dar ar putea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din județul Argeș, respectiv Ialomița, și al unui liman fluvial din Piemontul Rîmnicului. Ciulnița Mare (grind în Balta Isaccei) și Cîmpul Ciulniței (subunitate a Cîmpiei Bărăganului) sunt formate prin polarizare de la baza Ciulnița. Corelat etimologic cu aceste nume poate fi toponimul Ciulineț (gîrlă, afluent de dreapta al Dunării). În dicționarele pe regiuni există zeci sau poate sute de nume din aceeași familie (în DTRO sunt douăsprezece toponime), desemnînd pîrîiașe, bălți sau locuri legate într-un fel de apă. Majoritatea specialiștilor, cunoscînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt formate prin polarizare de la baza Ciulnița. Corelat etimologic cu aceste nume poate fi toponimul Ciulineț (gîrlă, afluent de dreapta al Dunării). În dicționarele pe regiuni există zeci sau poate sute de nume din aceeași familie (în DTRO sunt douăsprezece toponime), desemnînd pîrîiașe, bălți sau locuri legate într-un fel de apă. Majoritatea specialiștilor, cunoscînd mai ales Ciulnița de pe ruta de cale ferată București- Constanța, care se află în zona Bărăganului, au acordat credit deducerii numelui din apelativul ciuliniță, diminutiv al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Huedinului și deal în Dealurile Clujului), Dealurile Clujului (în Podișul Someșan), Făgetul Clujului (rezervație peisagistică în Dealurile Feleacului), Vîrful Clujului (în Munții Bihorului), Fînațele Clujului-Copîrșaie (rezervație botanică în Dealurile Clujului), Fînațele Clujului-Valea lui Craiu (rezervație botanică în Dealurile Clujului). Este toponimul cu cele mai vechi atestări din regiune. În perioada 1213-1902 au fost atestate, după o monografie completată ulterior, unsprezece forme ale numelui, cu cincizeci de variante, dintre care selectăm: Cluj, Kluzsvár (11 variante), Kuluzsvár (4), Koluzsvár (7), Klusenberg (2), Kolozsvár
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai plauzibilă soluție este proveniența lui Cluj din Cluș, hipocoristicul slav al lui Nikolaus (în srb. Mikloș, Miklouș, Mikluș, după care Miklòs, dar și Niclauș). Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma Kluș, hipocoristic al lui Mikluș (cf. srb. Mikluș). Aceeași formă hipocoristică de origine sud-slavă explică și rom. Cluj (mai ales că baza mai este prezentă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cît și în surse mai vechi: Covurluiul cu Apă și Covurluiul Sec, Cîmpia Covurluiului, Dealul Covurluiului, Lacul Covurluiului (situat în Lunca Covurluiului), Pîrîul Covurluiului (afluent de dreapta, lung de 32 de kilometri, al rîului Chineja), Pădurea Covurluiului (în Podișul Moldovei). Toponimul origi nar, autentic-popular, este Covurlui, celelalte fiind creații literare, administrative, cu rol de standardizare și de sistematizare a nomen claturii geografice. Gustav Weigand, Iorgu Iordan și alții consideră că numele are la bază un compus cuman, kuwarul-uj, „vale seacă, pîrîu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
automat ideea formantului final de origine pecenego-cumană ui, -lui al hidronimelor romînești, iar alții au preferat să nu se pronunțe (fie pentru că nu aveau cunoștințe solide de turcologie, fie pentru că nu identificaseră o alternativă mai plauzibilă). Faptului că multe dintre toponimele romînești terminate în -ui, -lui nu erau hidronime nu i s-a acordat impor tanță, considerîndu se că ar putea fi vorba de transfer. Nici prezența acestui presupus formant turcic doar în hidronimele mici (oare apele mari și mijlocii nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acordat impor tanță, considerîndu se că ar putea fi vorba de transfer. Nici prezența acestui presupus formant turcic doar în hidronimele mici (oare apele mari și mijlocii nu le-au atras atenția turcicilor, sau n-au putut să-și impună toponimele în concurență cu cele străvechi, traco-dacice, ori chiar cu cele romînești și slave?) nu le-a ridicat semne de întrebare. Culegerea sistematică a materialului toponimic de pe întreg teritoriul țării și din documente, analiza lui și publicarea, pînă acum parțială, a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]