756 matches
-
de cuvinte. Au existat legături strânse între români și cumani, care au conviețuit până la năvălirea mongolă, atât în sudul cât și în nordul Dunării. Persistența turanicilor la Dunărea de Jos vreme de câteva sute de ani a lăsat urme în toponimie și în limbă-sunt cuvinte legate de viața păstorească precum cătun, corhană, beci, vătaf, cioban, dușman, buzdugan ș.a. În toponimie, să consemnăm o serie de nume de localități, mai întâi pecenege: Peceneaga (sat), jud. Tulcea, Peceneaga (pădure, jud. Brăila), muntele Picineagul-jud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cât și în nordul Dunării. Persistența turanicilor la Dunărea de Jos vreme de câteva sute de ani a lăsat urme în toponimie și în limbă-sunt cuvinte legate de viața păstorească precum cătun, corhană, beci, vătaf, cioban, dușman, buzdugan ș.a. În toponimie, să consemnăm o serie de nume de localități, mai întâi pecenege: Peceneaga (sat), jud. Tulcea, Peceneaga (pădure, jud. Brăila), muntele Picineagul-jud. Muscel, râul Peceneaga, afluent al Buzăului, Pișineaga, în Țara Hațegului, Beșimbav, în Țara Făgărașului, Dealul Beșinoului, lângă Sibiu, satul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o parte a cumanilor rămași sau refugiați aici, după 1241, vor fi curând aserviți-o dovadă este numele de Coman dat uneori robilor țigani. Contactele îndelungate și strânse cu neamurile turcice (pecenegi, uzi, cumani) și-au pus amprenta și în toponimia și hidronimia extracarpatică, mai ales la est de Carpați (vezi A. Boldur, Istoria Basarabiei, I, Chișinău, 1937, p. 89-90). O parte din toponimele menționate este posibil să fi fost aduse de populația venită de pe versanții apuseni ai Carpaților. Adoptarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fixat capitala a preocupat pe istoricii români. Se admite, în general, că nucleul statului său se afla în nord-vestul Moldovei, adică în imediata vecinătate a Maramureșului. Tradiția istorică asociază acțiunea lui Dragoș îndeosebi de regiunea de nord-vest a țării, unde toponimia îi evocă numele și faptele. Potrivit legendelor locale, el ar fi ridicat o biserică de lemn la Volovăț, unde a și fost îngropat, o cetățuie de pământ, a întemeiat orașele Baia și Siret, a construit bisericile de piatră de la Siret
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vol. I, București, EIBMBOR, 1991, p. 255-261. 24. Istoria Românilor, vol. III, p. 569-571. 25. Dim. Onciul, Dragoș și Bogdan, fundatorii principatului moldovenesc, în Scrieri istorice, București, 1968; Gh. Brătianu, op. cit., p. 126-127, 151-152, 156-157; C. Mătasă, Câmpul lui Dragoș. Toponimia veche și actuală din județul Neamț, București, 1943; Șt. S. Gorovei, Dragoș și Bogdan, întemeietorii Moldovei, București, 1973; Idem, Tradiția ¨descălecatului¨, înțelesuri și confuzii, în AIIAI, 1983, p. 89-105; Idem, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iași, 1997. 26. Gh. Brătianu, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele X-XIII), în S.T., 1990, nr. 1, p. 103-120. Diculescu C., Vechimea creștinismului la români. Argumentul filologic, București, 1910. Idem, Contribuție la vechimea creștinismului în Dacia: din istoria religioasă a gepizilor, în AIINC, III, 1924-1925, p. 357-376. Donat I., Despre toponimia slavă din Oltenia, Craiova, 1947. Idem, Păstoritul românesc și problemele sale, în Studii, 1966, nr. 2, p. 281-305. Dragomir S., Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu, București, 1959. Drăganu N., Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Despre toponimia slavă din Oltenia, Craiova, 1947. Idem, Păstoritul românesc și problemele sale, în Studii, 1966, nr. 2, p. 281-305. Dragomir S., Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu, București, 1959. Drăganu N., Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticii, București, 1933. Idem, Toponimie și istorie, Cluj, 1928. Drăghiceanu V., Despre mănăstirea Câmpulung. Un document inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1947. Idem, Păstoritul românesc și problemele sale, în Studii, 1966, nr. 2, p. 281-305. Dragomir S., Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu, București, 1959. Drăganu N., Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticii, București, 1933. Idem, Toponimie și istorie, Cluj, 1928. Drăghiceanu V., Despre mănăstirea Câmpulung. Un document inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 100 și urm. Holban Th., ˝Popii˝ și Biserica românilor din Polonia, în Arhiva, Iași, 1931, p. 25-30. Horedt K., Contribuții la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, București, 1958. Iordache G., Ocupațiile tradiționale pe teritoriul României, București, 1997. Iordan I., Toponimia românească, București, 1963. Iorga N., Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe, București, 1899. Idem, Inscripții din bisericile României, București, 1905. Idem, Câteva date despre cronicile și tradiția noastră istorică, în AARMSI, 38, 1910-1911, p. 129-146. Idem, Acte românești din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
t. II, 1924, p. 247-269. Matei M. D., Studii de istorie orășenească medievală. Moldova (sec. XIV-XIV)), Suceava, 1970. Idem, Geneză și evoluție urbană în Moldova și Țara Românească până în secolul al XVII-lea, Iași, 1997. Mătasă C., Câmpul lui Dragoș. Toponimia veche și actuală din județul Neamț, București, 1943. Mehedinți S., Creștinismul românesc, București, 1941. Meteș Șt., Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX, București, 1977, p. 22-36. Mârțu F., În legătură cu problematica primei capitale a Țării Românești, în BOR, 1970, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia, 1971. Idem, Contribuțiuni documentare la istoria românilor în secolele XIII și XIV, Sibiu, 1944. Păcurariu Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, București, EIBMBOR, 1991. Idem, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, București, 1980. Petrovici E., Studii de dialectologie și toponimie, București, 1970. Pippidi D. M., Contribuții la istoria veche a României, București, 1967. Idem, Studii de istorie a religiilor antice. Fapte și interpretări, București, 1969. Pistrui Chiril, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Idem, Organizarea eclesiastică a provinciei Scythia Minor în sec. IV-VI, în S.T., 1980, nr. 7-10, p. 590-605. Idem, Christianitas Daco-Romanae, București, 1994. Popescu N. M., Ioan, ˝preutul˝ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460. Popescu-Ciocănel Gh., Influența orientală în toponimia românească, în Bul. Soc. Geogr., 31, 1910, p. 21-41. Porcescu Scarlat, Iosif, cel dintâi mitropolit cunoscut al Moldovei, în MMS, 1964, nr. 3-4, p. 126-139. Postică Gh., Românii din codrii Moldovei în evul mediu timpuriu, Chișinău, 1994. Idem, Civilizația veche
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care Dacia fusese abandonată de Aurelian și deci maghiarii ar fi primii ocupanți ai Transilvaniei. Fideli unei tradiții istoriografice, care se afirmă la sfîrșitul secolului al XVlII-lea, istoricii maghiari conchid Istoria Transilvaniei din 1992: "Izvoarele istorice, cercetările arheologice și toponimia probează fără echivoc că teritoriul Daciei, rupt de Imperiu militar și politic în 270, a fost astfel pierdut definitiv pentru civilizația romană". Două secole de istorie și de punere în scenă a naționalității și a drepturilor națiunii, două secole de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
parcursul secolelor), cu unele ușoare concesii către forme dialectale moldave, cunoscute de altfel, și în România”: z pentru g, a, ia pentru ea, și altele asemenea. Și alte argumente susțin unitatea locuitorilor din spațiul carpato-danubiano-nistrean. S-a pornind de la toponimie pentru a se demonstra că 820 de localități din Basarabia (din cele aproximativ 1900) au denumiri identice cu 2346 de localități din România (din 13500). Important este că repartiția celor 2346 de localități din România sunt repartizate aproximativ uniform între
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
F. Van Rossum-Guyon (1983), care scrie: "Stau mărturie cercetările făcute de anumiți critici, în concurență, pentru a regăsi realitatea locurilor descrise de Balzac cu toate că acesta nu a crezut de cuviință să le "autentifice" prin recursul la o topografie și o toponimie veritabile". Astfel, printre altele, în ce privește romanul de care ne ocupăm (este vorba de Preotul de țară), cele ale lui Anthony Welpton plecat "în căutarea unui sat necunoscut: Montégnac", din A. Anthony Welpton, " În căutarea unui sat necunoscut: Montégnac", în Anul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1994 Constantin Ciopraga, membru de onoare al Academiei Române, a fost numit director onorific. Activitatea de cercetare științifică a Institutului a fost reorganizată în 1967, spre a răspunde proiectelor Secției de Filologie a Academiei Române. Au fost înființate departamente de lexicologie-lexicografie, dialectologie, toponimie, istorie literară și folclor. În urma angajării unui număr sporit de cercetători, s-a trecut la elaborarea unor lucrări de anvergură: Dicționarul limbii române, Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Moldova și Bucovina, Tezaurul toponimic al României. Moldova, Dicționarul literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
1995 și 2002 s-au publicat trei volume de texte dialectale, întregite în 1997 de un studiu asupra specificului anchetei dialectale. În 1991 și în 1992 au apărut două volume din Tezaurul toponimic al României. Moldova, cel de-al treilea (Toponimia Moldovei în documente scrise în limbi străine) fiind, de asemenea, tipărit. În seria „Caietele Arhivei de folclor a Moldovei și Bucovinei” s-au realizat, începând cu 1979, 11 volume, cuprinzând studii și antologii referitoare la specii folclorice precum balada, colinda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
lui Garson și al Gigichii, soră cu Zambilica... Dacă insignifianța purtătorului se răsfrînge asupra numelui producînd, prin desemantizare, confuzii care anulează intenția de diferențiere și, practic, anonimizează personalitatea numită Costică sau Mitică, aceeași confuzie poate avea loc și pe terenul toponimiei producînd o adevărată odisee a căutării panicate între strada Pacienții și Sapienții (Căldură mare); uneori situarea toponimică sugerează un spațiu ireal, între oniric și absurd (Urbea Târgul de munte se află așezată pe malul stîng al Dâmbului Sec) iar acumularea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
perioada imediat postbelică. Distrugând din temelii nu doar sistemul de reprezentări sociale ale trecutului consacrat în urma "revoluției naționale", cât și întreaga infrastructură instituțională a ordinii mnemonice (desființarea Academiei Române, închiderea muzeelor existente și deschiderea altora ca de exemplu Muzeul Româno-Rus, schimbarea toponimiei citadine prin rebotezarea numelor străzilor, sau chiar și a unor orașe - Brașovul devenind în 1950 "Orașul Stalin" etc.), faza inițială a comunismului românesc a construit în schimb o memorie socialistă sovieto-centrică. Noua formulă a identității românești era complet străină de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
complexul de practici ritualice prin care anumite aspecte ale trecutului, cu întreaga lor încărcătură simbolică, sunt reproduse în prezent; c) dimensiunea indexată nominal, care cuprinde totalitatea numelor cu rezonanță istorică ancorate spațial. Aceasta se bifurcă în două ramificații: i) sub-dimensiunea toponimiei stradale, exprimată de denumirile străzilor, care, după cum a arătat convingător V. Docea (2010) într-un studiu de caz asupra straturilor nominale ale rețelei stradale a Timișoarei, se supune și ea legii actualizării politice a memoriei colective; și ii) sub-dimensiunea toponimiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
toponimiei stradale, exprimată de denumirile străzilor, care, după cum a arătat convingător V. Docea (2010) într-un studiu de caz asupra straturilor nominale ale rețelei stradale a Timișoarei, se supune și ea legii actualizării politice a memoriei colective; și ii) sub-dimensiunea toponimiei instituționale, dată de numele cu relevanță istorică atribuite instituțiilor publice, ca de exemplu muzeelor, teatrelor, școlilor, spitalelor etc. în care este materializat nominal panteonul național al figurilor istorice românești; d) dimensiunea stilizată artistic și imortalizată iconic, dată de totalitatea operelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de persoane rămân valabile și la redactarea indicelui ce cuprinde numele de locuri. Unele reguli trebuie respectate cu o și mai mare strictețe, așa cum e cazul localităților care și-au schimbat de mai multe ori denumirea, datorită faptului că domeniul toponimiei a fost mai puternic influențat de imperativele politice, decât cel al onomasticii, de exemplu. Puțini tineri mai știu astăzi că orașul Brașov s-a numit cândva Stalin, că Onești a purtat numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sau că Ștei a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Pologașul, Sterpu, Zimbru și Clăbucetul (Stroilă, 1996). Toponimicul tălmăcel reprezintă diminutivarea numelui localității Tălmaciu, al cărei sens derivă probabil din rolul pe care îl aveau în trecut localnicii, dată fiind poziția localității la granița dintre Transilvania și Țara Românească. Asupra toponimiei regiunii au existat de-a lungul timpului controverse, unii lingviști sugerând că toponimicul "mărginime" are origini și conotații politice, implicând ideea de frontieră, de graniță de stat. Ion Conea contrazice însă acest lucru și consideră că toponimicul apare ori de câte ori este
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
apare ori de câte ori este vorba despre așezări unde muntele vine în contact cu regiuni joase. Cu alte cuvinte, el exprimă ideea de margine a unei regiuni naturale, sau de contact între două astfel de regiuni. Reputatul specialist în geografie istorică și toponimie argumentează această idee prin faptul că toponimicul "margine", "mărgineni" apare în multe alte zone ale României (Munții Retezatului, Țara Hațegului, Banat, Munții Sebeșului, ș.a.) și nu doar în zonele unde în trecut a existat o frontieră politică (Conea, 1984: 192-202
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ocupația de bază a tălmăcenilor. Tălmăcelul a fost unul din satele Mărginimii care a fost nevoit să practice agricultura pe teren accidentat. Terenul arabil fiind foarte puțin, el a fost extins pe terenuri care nu erau inițial destinate agriculturii iar toponimia locală aruncuri, teiș dovedește acest lucru (Popa, 1985). Solul este slab productiv, locuitorii făcând un efort substanțial în fiecare an pentru îngrășarea naturală a acestuia. ("...că aicea în sat se lucrează pământul acesta de munte, ori poate fără nici un rost
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]