1,586 matches
-
o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens circular, asemenea unui actor de mâna a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful din construcție Începuse să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi de acum decât cenușă spulberată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În doi putem reuși. Învingându-și scârba pe care acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu era vreme să facă rost de o torță, iar aerul era atât de plin de miasme, Încât orice flacără l-ar fi făcut de nerespirat. În depărtare, Întrezări o galerie ce pătrundea În zid. Începu să Înainteze de-a bușilea, pipăind pereții pentru a se orienta. Tavanul galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște cerul. Intuind prăbușirea, asediatorii se retrăseseră, lăsând pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante Încercă să se repună pe picioare, făcând apel la ultimele sale puteri. - Straja de la Porta ad Aquilonem a chemat ajutoare, crezând că a izbucnit un incendiu În San Giovanni. Când am sosit, baptisteriul strălucea În noapte de parcă mii de torțe ardeau Înăuntru. Ce s-a petrecut? Îl Întrebă pentru a treia oară căpetenia gărzilor, arătând spre mașinăria din colț și spre oglinzile Încă rezemate În nișele din pereți. Și cine a spart balustrada cristelniței? Ai fost domnia ta? Ai Înnebunit? Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cântă, se aruncă petarde. Sărbătoarea explodează și hohotește în jurul nostru. Întreg orașul pare ieșit pe străzi. Sunetele unor instrumente necunoscute însoțesc dansatori cu panașe viu colorate și măști de lemn sau de piele, în fața noastră, un tânăr metis are o torță în mână. Și lângă el o damigeană cu benzină. Își umple gura cu benzină, pe care apoi o pulverizează, suflând, în aer și-i dă foc creând impresia unui aruncător de flăcări. Nimeni nu-i dă atenție, noi ne ferim
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
așezat pe piatra sacrificiilor. Îi era deschis pieptul cu un cuțit de obsidian și smulsă inima. În locul ei era pus un vas de turcoază, conținând o bucată de lemn cu care era aprins noul foc, de la care toți își aprindeau torțele. Focul regenerator... La ivirea zorilor, aztecii respirau ușurați. Încă o dată, își imaginau ei, au plătit prin sânge verdictul cerului. Cel mai simplu e să vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la sânul tău. Când voi fi fost doborât și înfrânt și izgonit. Ei bine, am venit. — O, George... Sunt doborât și înfrânt și izgonit, dar parcă nici nu-mi pasă... e ca un triumf... e cu surle și trâmbițe... și torțe și focuri de artificii și cascade de lumină... e ziua eliberării, Diane... îi auzi cum aclamă? Știu cu toții că noi am câștigat. Umple-ți, paharul, iubito, și să bem pentru libertate! Au vrut să ne frângă, dar nu ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am ridicat capota. Străbatem centrul Las Vegas-ului, Brandy așezată pe portbagaj, cu curul pe capacul lui și cu picioarele pe bancheta din spate, îmbrăcată c-o chestie de brocart metalizat, mulată, fără bretele, roz ca miezul arzător al unei torțe de semnalizare rutieră, și c-un corset plin de paiete ca niște nestemate și-o lungă pelerină detașabilă din tafta cu mâneci bufante. Ea, arătând așa de frumos încât Las Vegas-ul, cu toată strălucirea și scânteierile lui, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
folosesc acum creme solare sau altceva. Probabil, îmi fac eu socoteala, a trecut o lună de când am fost netedă ca ei. La unele saloane folosesc noile lasere și, chiar dacă te dai cu gel răcoritor, la fel de bine ar putea folosi o torță de pârjolit porci. — Visătoareo, îmi zice Evie. Revino printre noi. Toată hala aia cu porci e prea bocnă pentru cineva care poartă o rochie din oțel inoxidabil. Băieți în cămăși albe termoizolante și cizme cu tocuri joase împrăștie aburi supraîncălziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cred c-am văzut-o vreodată mai fericită ca atunci când a hoinărit prin magazinele de suveniruri din Lourdes. Îi plăceau membrele amputate și paralitice care se înșirau pentru a fi înmuiate în apă sfințită. Îi plăceau colindele și procesiunile cu torțe. Dar ce o lovea cu adevărat erau gablonțurile, tricourile, scarandele. E păcat, mă gândesc deseori, că Marjorie nu s-a făcut până la urmă catolică. Ar fi putut să-și facă așa o impresionantă provizie de rozarii. Am fost un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Aha, interesant, zic. Dar n-ai cumva idee cu ce- și aprindeau romanii țigările alea igienice? mai zic și-mi privesc vîrful neaprins al țigării pe care o strîng Între buze. — Ba da. Cre’ că, spre deosebire de tine, umblau cu o torță la ei. Pentru o clipă se face liniște. — Auzi, dar tu insinuezi că put, zic, ridicînd brațul și Încercînd să-mi apropii nasul de subțioară. — Tu? Nu știu, ăăău... visam... Puți a grătar. Pleoapele i se trîntesc la loc, grele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce ardeau și dangătul ușor, tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
subtile. Căci, ceea ce numesc eu aici spirite nu sunt decât niște corpuri, iar ele nu au nici o altă proprietate decât că sunt corpuri extrem de mici, care se mișcă extrem de repede, Întocmai ca acea parte din flacără ce iese dintr-o torță. Astfel Încât, nu se oprește nicăieri și, pe măsură ce unele intră În cavitățile creierului, altele ies prin perii aflați În substanța sa, peri care le duc În nervi, iar de aici la mușchi, prin intermediul cărora mișcă acel corp În diversele moduri În
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
colaborator între 1946 și 1951), până la suspendarea gazetelor democratice de către guvernarea de dreapta. A colaborat masiv la numeroase periodice: „Absolutio”, „Mântuirea”, „Clopotul”, „Caietele lunare”, „Revista pentru toți”, „Adam”, „Zodiac”, „Magazinul”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Curierul israelit”, „Jurnalul”, „Jurnalul de dimineață”, „Torța”, „Răspântia”, „Femeia și căminul”, „Timpul”, „România liberă”, „Flacăra”, „Presa noastră”, „Viața românească”, „Magazin”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „La Roumanie d’aujourd’hui” ș.a. Semnătura consacrată va fi F. Brunea-Fox (aluzie la producătorul de jurnale de actualități), cu variante prescurtate: F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
de papagal”, 1928, 162; Tudor Teodorescu Braniște, Fox, „Cinci zile printre leproși”, ADV, 1929, 13 888; Geo Bogza, Cu d. Brunea-Fox de vorbă despre reportaj, VRA, 1934, 342; L. [I. Ludo], „Orașul măcelului, „Răspântia”, 1945, 5; M. Sevastos, Prigoană hitleristă, „Torța”, 1945, 7; B. Elvin, F. Brunea-Fox, „Hârca piratului”, VR, 1958, 3; George Macovescu, Farmecul pământului, Cluj-Napoca, 1977, 62-63; Sânziana Pop, Propuneri pentru paradis, Iași, 1975, 83-94; Geo Bogza, Paznic de far, București, 1974, 509-511; Sașa Pană, Născut în ‘02, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
și comentează, poematizând, evenimentul politic, intern sau internațional. Reportajele sale metamorfozează faptele nude (luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru a extrage semnificații în registrul literaturii. Pe-un picior de plai (1957), Cât în șapte zile (1960), Cu o torță alergând în fața nopții (1972) ating nivelul „artistic” al scrisului, vădind o deschidere eseistică, probată și în jurnalele de călătorie, ocazionate de plecările în străinătate: Foamea de spațiu (1969), Jurnal în China (1970). Detenta romanescă este însă impresionantă, propulsând titluri atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Măștile lui Goethe, București, 1967; Labyrintul, București, 1967; Osânda soarelui, București, 1968; Vânzarea de frate, București, 1968; Teatru, București, 1968; Foamea de spațiu, București, 1969; Martiriul Sfântului Sebastian, București, 1969; Princepele, București, 1969; Jurnal în China, București, 1970; Cu o torță alergând în fața nopții, București, 1972; Caietele Princepelui, I, Cluj, 1972, II-VII, București, 1973-1981; Războiul undelor (în colaborare cu N. P. Mihail), București, 1974; Incognito, I-IV, București, 1975-1980; Miresele, București, 1975; O istorie polemică și antologică a literaturii române de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu indieni îmbrăcați în veșminte aurite rotindu-și deasupra turbanelor săbiile lor late și strălucitoare ca oglinzile. Învinse pe troglodiți și pe antropofagi. Străbătu ținuturi atât de fierbinți, încât sub arșița soarelui ți se aprindea părul pe cap ca o torță; iar altele care erau atât de înghețate încât brațele ți se desprindeau de trup și cădeau jos ; și țări în care era atâta ceață încât mergeai împresurat de umbre", (*trad. rom. cit., p. 71). 396 Shoshana Felman, op. cit. 397 *Trad
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
plină de „eroi”, („primul constructor”, „excavatoristul”, „Ilici”). Poetul crede că e un mesager al poporului, iar versul său ar fi ecoul uralelor străzii. Declamator și cu un oportunism la vedere, autorul identifică „scânteia” în învățătura de partid: „Sunt ca o torță jinduind după flacără / Și de aceea trec pragul sediului de partid mereu / știind că aici voi găsi totdeauna scânteia / ce-mi aprinde ideile până la incandescență”. Acest volum rămâne totuși ca un păcat de tinerețe, ceea ce explică de ce în antologia Zigurat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
cu lirica desprinderii de real ca moarte și plecare (cultul pentru porturi și corăbii este și el prezent în Balada portului, Farul magic, Corabia fără drumeți), prin Ervin se cultiva, mai mult alegoric decât simbolic, un mesianism dornic să ofere „torțe pentru labirint”. Numeroase contaminări după Maurice Maeterlinck (la Ervin în Moartea profetului și In profundis, la Mihail Cruceanu în Moartea magilor, la Al. Gherghel în Solie tristă, la Șerban Bascovici în Sonata magului pribeag) învăluie elanul salvator în fatalitatea pierderii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
la o plantă (sânziana)"35. În Enciclopedia sa onomastică, Christian Ionescu interpretează numelui Ileana, pe care o consideră formă populară foarte răspândită și specific românească, ca având originea într-un foarte vechi nume personal grecesc Heléne, apropiat de grecescul heláne "torță", "făclie" și héle, heíle "strălucirea, căldura soarelui". Numele ar aparține radicalului indo-european *swel- desemnare a soarelui ca izvor al luminii, căldurii și vieții - din aceeași familie este semnalat ca făcând parte lat. sol, devenit în rom. soare - autorul vede în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 260. 33 Mihai Vinereanu, op. cit., p. 268. 34 Victor Kernbach, op. cit., p. 260. 35 Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 177. 36 Christian Ionescu, op. cit., p. 120; pornind de la gr. heláne "torță", "făclie, numele protagonistei a fost interpretat ca "femeia-lumină" (Sabina Fânaru, op. cit., p. 222.). 37 Matei Călinescu, op. cit., p. 64; termenul semnificativ este folosit și în legătură cu numele principalelor personaje din Noaptea de Sânziene: Ioana, Ileana, Ștefan (op. cit., p. 107), iar etimologia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
proeminenți și mai contestați scriitori scandinavi: procesiunea muncitorilor din Stockholm, protestând în seara de 22 ianuarie 1912, câteva luni înaintea morții scriitorului, împotriva deciziei Comitetului Nobel de a nu-i acorda marele premiu pentru literatură și aducându-i, în lumina torțelor aprinse, ceea ce s-a numit „Premiul Anti-Nobel” - 50.000 de coroane strânse prin subvenție publică, revanșa publicului admirator față de scriitorul care nu avea să mai primească onoarea marelui premiu. În mod straniu, Eliade reconstituie imaginea lui Strindberg privind procesiunea muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]