828 matches
-
de lângă niște dungi verzi ca absintul, ea credea că e soarele zorilor pe dealuri. Nimeni nu mai face asta ca tine, În Bali. E, Într-adevăr, ăăă... unic! Karl s-a Întors spre pânză și a Început să umple conturul torsului cu culoarea noroioasă. — Așadar, tu te gândești să rămâi aici, la Sayan? Vreau să zic, pentru totdeauna? știi ceva? Felul În care folosești tu lumina e Într-adevăr foarte atrăgător. — Da, rămân, a răspuns Karl, fără să ridice ochii de pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să stimuleze foamea mea de artă și îmi dădea ghes să produc eu însumi. Prin urmare, ieșeau din mine metri peste metri de poezie: metabolismul meu liric. După program, dăltuiam în atelierul lui Göbel primele mele sculpturi mici în calcar: torsuri feminine, un cap de fată expresiv. Și, în continuare, blocul de desen Pelikan era umplut de ceea ce aveau de oferit bătrânii astmatici contra unei plăți în țigări: coală după coală, felurite, pline de cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Singer, care mi-o încredințase la despărțire ca secret profesional ce se cerea păzit cu strășnicie. Dar în ceea ce privește arta, obiectul propriu-zis al foamei mele constante, provocarea a venit abia atunci când niște clienți anonimi au comandat mai multe copii ale unui tors înalt de 90 de centimetri. În orice caz, șeful firmei a făcut pe misteriosul atunci când a scos la iveală modelul înfășurat, cu grijă, în pături de lână. Ghipsul trăda fără echivoc faptul că fusese zămislit de un sculptor, odinioară recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice caz, cele trei copii făcute în gresie deschisă la culoare au fost vândute imediat după ce au fost așezate, gata de livrare, pe caprele noastre de lemn. De pe la mijlocul coapselor până în creștetul capului ușor întors într-o parte, atât era torsul fără brațe. Înclinația bazinului sugera piciorul de sprijin. Un Lehmbruck din perioada mijlocie, creat cu puțin înainte de Primul Război Mondial, probabil la Paris. Ca de obicei, trecuserăm mulțimea de punctulețe marcate cu creionul de pe suprafața modelului de ghips pe blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Numai fațadele aveau căutare. Atunci am primit în sfârșit un răspuns de la Academia de Artă. Cu o mapă plină de desene în creion - galeria de bătrâni, care-mi făcuse pe plac între accese de tuse - și cu trei sculpturi mici, torsurile de femei executate liber după Lehmbruck, capul expresiv -, îmi depusesem cererea de înscriere la timp, iar cererii îi atașasem un certificat de practică favorabil, semnat de meșterul Moog. În plus, după cum îl asigurase pe locatarul său preferat, pater Fulgentius intervenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
început zicerea prietenul nostru de la Izvoare. În obștea noastră, a continuat el, mai mult gospodinele muncesc, deși adesea fac și ele tovărășie cu paharul la făgădău și cu iarba dracului în crucea drumului. Că bărbații nu-și pierd vremea cu torsul lânii, cu țesutul cergilor mițoase și al sumanelor, cu însăilatul bernevecilor și croitul cămășilor, că aista-i meșteșug muieresc la fel ca și închistritul ouălor cu chișița ori grijitul dobitoacelor. Ei își văd numai de pădure, de coasă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o ordine pătrunde cumva în toate. Fiecare își ocupă locul sau își întinde legăturile cu celelalte. Imaginea capătă claritate. Pămîntul se umple de centri vii a căror energie doarme și așteaptă lîngă ape. Țăcănitul secundelor se aude din ce în ce mai tare ca torsul unui motan gigantic semn că ziua a patra a venit iar timpul a început să funcționeze. Cerul se umple de stele și sori care, într-un vîrtej gigantic, își încep perindarea parcă vrăjită. Și-ntr-o sclipire mai apare-o
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
hotel, cu o ținută necorespun zătoare. Lupul uman ține în mâna stângă un pistol supradimensionat. Iar țeava nesfârșită a pistolului țintește spre inima omului fără față. Uită-te în spate, spune calm norul. Se întoarce. Vede un om complet dezbrăcat. Torsul lui e musculos și definit. Brațele lui stau să pocnească sub tensiunea mușchilor. Acest om are tot trupul acoperit de solzi de șarpe. Iar pielea lui translucidă trimite încontinuu irizări de caleidoscop spre ochii celui care îl privește. Un om-cameleon
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe care le faci. Porcăriile alea sinistre pe care oamenii vor să le vadă. Probabil că asta merită oamenii. Merită doar niște specimene ca tine. Niște exemplare perfecte, cu capul gol și sec. Niște manechine de carne, care-și transportă torsul de colo-colo. Oamenii își merită soarta, din moment ce dau bani ca să te vadă pe ecranul ăla imens. Să te vadă cum te prefaci că trăiești viețile altora. Cum te prefaci că suferi și că ești om. Când de fapt ești un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
așa cum își închipuiau înainte să vadă înregistrarea. Tot ce-au văzut au fost două animale lipsite de păr, cu pielea de un roz închis și cu proporții aiurea, așa cum arată corciturile de câini, cu picioare scurte și gâturi lungi și torsuri groase fără talie. Rânjeau cu niște zâmbete largi cât capcanele de urs, în timp ce ochii le fugeau la aparatul de filmat să se asigure că mai era cineva atent. Își sugeau burțile. Și mai rea decât urâțenia lor comună era dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
minune. Nu-i o surpriză că manechinul Betty a fost luat acasă la ea de Cora. A reușit să-i clătească întrucâtva plămânii. I-a spălat și i-a aranjat peruca roșie extravagantă. Cora a cumpărat o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat. I-a rujat buzele albastre. I-a rimelat genele lungi. A dat-o cu fard de obraz. Cu parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și la glezne, iar torsul și spatele Îi erau acoperite de cicatrice cumplite, care te dureau numai cînd te uitai la ele. Tata și cu mine am schimbat o privire de groază, Însă n-am spus nimic. Cerșetorul ne-a lăsat să-l spălăm ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pustii, din salon în salon, dintr-o încăpere în altă încăpere, parcurgându-le într-o succesiune aleatorie, cel mai adesea, potrivit unei stări de spirit animate de conținutul bărdacei de whisky, oprindu-se în fața tablourilor în ulei, care prezentau ademenitoare torsuri și șolduri de odalisce, preluate în imitații și în falsuri, ce pretindeau originea diversă a unor autentice școli de pictură de la Fontainebleau. Contemplând liniile pline de feminitate ale unei cadâne, executată de Degas ori de Peter Breugel cel Bătrân, rememoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
această rază de lumină? Pentru aceștia continuă Profesorul pentru animiști, obiectele constituie entități impregnate de vrednicie, în ele pulsând o stare nondefinită, dar nu ireală, răsfirată în veridicitate. Toate acestea.... Cuvântătorul se înfurie pe pipa lui năstrușnică, dominată de acel tors al arabului de argint, care-i tresărea între dinți. -...Toate acestea le par unora o prostie, fiindcă animismul e confundat cu oricare alt mit rudimentar, neevoluat, grosolan, sălbatic, cufundându-l în dispreț ironic și în frustă suficiență. Dealtfel,... Profesorul observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată a unui prunc! Rotindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acest adevărat Rai al Domnului. Ah! grăi Vânătorul. Dacă ții să păstrezi rostul și tâlcuirile pravilei, încrustează-le în inima ta și nu în scoarța trupului! Fata cu ochi negri și grumaz prelung, în ferecătură de cupru, își cumpăni ușor torsul și trupul zvelt, purtător de șuvoaie de perle și de alte frumoase podoabe. Zise cu oarecare reproș: Străine, care te numești Albert, îmi pari așa de pirpiriu și când colo te mai și sângerezi fără rost!... În ce privește florile din pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu reproșurile: Lumea vă caută de ore bune, ca pe un copil care se rătăcește în Galaxia Andromeda și, când colo, domnia-ta, de unul singur, o porniseși, hai-hui, prin pădure, prin brădui... Flăcăul cel blond își jucă mușchii de pe torsul cu bicepși arătoși și privi în juru-i să vadă ce efect au spusele sale, care îmbinau vaste cunoștințe de astronomie și, în aleatoriu amestec, tot pe atâtea reușite elemente de folclor. E indubitabil că așa ceva e inadmisibil, suplimentă el admonestarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tăi negri n-am pus nimic. pe buze ți-am pus trandafiri fără spini și te-am rugat, "Taci! E un descânt..." pe gât o ghirlandă cu garoafe și frunze de nuc și sânii i-am înconjurat cu busuioc. pe tors și pe coapse, flori de portocal, iar genunchii i-am prins în magnolii și sâmburi de rodii. sub tălpi ți-am pus toporași ca mersul tău să se odihnească și liniștea să-ți fie parfumată... La Urania Albastru 2 îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
o bucată de creton maro, iar picioarele sunt legate cu o bucată de funie. Vorbea rar, cu pauze între fraze, pentru ca sergentul să poată țină pasul cu el: — Îndepărtarea țesăturii de pe cadavru relevă capul aproape complet detașat prin tăiere de tors. Corpul însuși prezintă semne de descompunere avansată, care denotă că a stat în cufăr cel puțin între patru și cinci săptămâni. Mâinile nu prezintă semne că ar fi încercat să se apere, și le înfășor pentru o examinare ulterioară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de vocea lui și, când nu era posibil, să reconfigureze spusele lui astfel încât să pară un pic mai normale. Toată grupa se mișca asemeni unei trupe de balet sub îndrumarea unui coreograf, o mulțime de membre cu mișcări sinuoase și torsuri bine lucrate care făceau ca mișcările să pară că sunt făcute aproape fără niciun efort. Îi plăcea yoga și era leșinată după Yani, dar nu prea suporta chestia asta cu atinsul și simțitul. Rectificare: chestia cu atinsul și simțitul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îi admiră fermitatea; majoritatea bărbaților se fâstâceau când ea rămânea tăcută și sfidătoare. Îi plăcea și faptul că el era solid. Era peste înălțimea medie pentru un bărbat, avea probabil aproape 1,80m, dar tricoul strâns îi punea în evidență torsul care îl făcea să pară și mai solid. După câte își dădea ea seama, și bronzul și părul negru și des erau de la natură. Era destul de aproape de el cât să-i simtă mirosul care i-a plăcut: un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
complet astupate. Ash apăsă pe trei butoane de comandă. ― Știu ce se petrece la exterior. Ar trebui acum să analizăm interiorul lui Kane. Se aprinse un ecran mare, imaginea se preciză. Pe o fotografie în raze X apăreau craniul și torsul. Datorită rezoluției fine, se vedeau arterele și venele prin care curgea sânge, pulsația plămânilor, bătăile inimii. Neliniștiți, Ash și Dallas studiară schema internă a formei palmate care acoperea fața lui Kane. ― Nu sunt biolog, zise Ash încet, dar este textura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
hrană prin perfuzii până când voi putea determina cu certitudine dacă străinul absoarbe proteine din sistemul său. Activă un bloc de control. Imediat, "autodocul" începu să furnizeze lichide corpului "execului". ― Asta ce este? (Ripley puse degetul pe o fotografie internă a torsului lui Kane.) Pata asta neagră pe plămâni! ― Nu văd nici o "pată". Dallas se apropie de imaginea electronică. ― Cred că văd și eu. O excrescență exagerată pe sistemul respirator, Ash. Ofițerul științific aprobă. Fixă pata care-i atrăsese atenția lui Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]