959 matches
-
unghii sînt semne de noroc. Unghiile, cînd se taie, se pun în sîn sau la pragul ușii, iar după ce moare i se pun în sîn, pentru că la a doua venire fiecare trebuie să dea unghiile Apostolului Petru ca să-și facă trîmbițe din ele. Cînd tai unghiile, pune-le la îndoitura cotului, că pe lumea ailaltă te întreabă Dumnezeu de ele. Cînd îți tai unghiile, să le pui în palmă ca să le sufli, căci altfel, cînd îi muri și ți-i trage
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poetul îl aplică figurilor decupate dintr-un transcendent nu-i vorbă, recognoscibil, chiar și atunci când pare ajustat de o imaginație poetică greu de ținut în frâiele dogmei. În poemele sale există, spre exemplu, topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea, cele mai semnificative dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe care se bazează o întreagă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spaniolii asistă de departe, neputincioși, la sacrificarea tovarășilor lor capturați (pe Marele Templu, piramidă dedicată lui Huichilobos, zeul războiului): Deodată se auziră bătăile funebre ale marelui tambur al lui Huichilobos, înspăimîntător de multe atabales 5, sunet de cochilii marine, de trîmbițe și goarne. Zgomotul era înfricoșător și sinistru (...). Cînd au ajuns pe platforma cu care se termină templul [piramida], refugiul blestemaților de idoli, unii au fost obligați să poarte pe cap coroane din pene și, cu evantaie în mîini, să danseze
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
arăt, o percepție non-tehnică a spațiului urban nu este posibilă decât dintr-un astfel de loc. Valențele mesianice ale experienței urbane ies în evidență odată ce logica progresului este deconstruită, iar memoria colectivă a unui loc își eliberează potențialitățile amenințate de trâmbițele prezentului. „A face“ experiența unui oraș înseamnă a-i recompune povestea plecând de la rămășițele lăsate în urmă de mecanismele sale tehnice, de la ruinele trecutului care lasă urme pe chipul clădirilor, stră zilor, mulțimii. Din punct de vedere metodologic, se poate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu mi le-am împlinit, poate și din cauza neglijenței mele, de vreme ce am completat prea tîrziu, după întrunirea comisiei ad hoc, formularele pentru anul 1989-1990. De aceea n-am putut fi martor la năruirea Zidului, ale cărui temelii fuseseră așezate de trîmbițele perestroikăi și pe care un popor de oameni tăcuți cu lumînări în mîini îl făcuse să se prăbușească. Nu am reușit să trăiesc noul an zero al Berlinului, care a devenit ipso facto noul an zero al Germaniei. Zidul a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Mitică, mulțumesc din suflet pentru buna ta invitațiune! Am petrecut minunat onoare ție!... zic eu cu un ton pe care filozoful meu îl înțelege pînă-n fund...") iar în alta se exprimă neutru cu privire la garda civică: "Trîmbițașul începe iar să-mbăleze trîmbița, umflîndu-și bucile și holbînd ochii..."; o soluție plină de efect în ceea ce privește trivializarea voită a noțiunilor constă în obligarea cuvintelor de a intra într-o relaționare vinovată rețetă aplicată în Tablă de materii: "Turtă dulce panorame tricoloruri bragă [...] miniștri pungași de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
prin splendoarea vieții lor sfinte, au luminat în mod minunat întreaga lume învăluită în întunericul greșelii. Întemeietorii acestor ordine au fost doi bărbați de o bunătate vădită ce iradiau splendoarea și trăinicia multiplelor virtuți, adică Dominic și Francisc. Aceștia, asemenea trâmbițelor lui Moise (cf. Num 10,2), cu sunetul puternic și ascuțit al predicării lor, au deșteptat lumea adormită în vicii și în păcate ca să se grăbească să meargă la luptă împotriva întreitului dușman. Vocea lor răsună pe întreaga față a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lume și un predicator renumit, drag clerului și poporului, foarte abil în dispute și pregătit în orice domeniu. Îi depășea pe toți, avea ultimul cuvânt în toate chestiunile, era un foarte bun orator și avea o voce puternică, asemenea unei trâmbițe răsunătoare sau a unui tunet puternic, ori a unor ape învolburate în vâltoarea unei cascade. Niciodată nu a spus un cuvânt necontrolat sau nesigur. Avea pregătit întotdeauna răspunsul la orice lucru. Spunea lucruri minunate despre curtea cerească, adică despre măreția
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
slujit ca o albină harnică. La fel ca steaua dimineții ce apare în mijlocul norilor și ca luna în zilele deplinei sale splendori (Sir 50,6), și ca soarele strălucitor în Biserica lui Dumnezeu, a luat în mâinile sale candela și trâmbița pentru a-i atrage la har pe cei umili cu dovezile faptelor sale luminoase și să-i scoată pe cei împietriți în răutate din păcatele lor grave, îndreptându-i prin mustrări aspre. În acest mod, inspirat de virtutea carității, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dar de atunci au trecut aproape cincisprezece ani. De cincisprezece ani așteaptă să-și ocupe tronul ce i se cuvine. Toți acești oameni care și pleacă respectuoși capul în fața Brâncoveanului și l-ar fi plecat în fața sa. Nu erau nici trâmbițe, nici aclamații, nici gesturi entuziaste, nimic ce ar fi putut supăra vanitatea sultanului, era doar o primire cu adevărat cordială. Negustori turci și greci îl primeau pe voievod ca pe o rază de speranță în vremuri mai bune. Spătarul era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doilea El Fatîh că nu va mai putea ține asediul cetății din cauza căldurii verii. Atunci s-a jurat padișahul că de va cuceri orașul, orice ostaș să aibă voie să jefuie cum vrea și să ucidă pe cine vrea. Tăceau trâmbițele, încetau tobele și pe deasupra armatei pe care o înghițea în depărtare orizontul se ridicau glasurile agalelor care țipau spre oșteni jurământul sultanului. De dincolo de ziduri, asediații ascultau și ei cu groază...” Povestea înainte Gheorghios Maiota, mai atingea din când în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui, întoarse capul în stânga; fratele lui, Constantin avea zugrăvită pe față deplina aprobare și un fel de admirație fără margini. Spre dreapta, Radu, amuzat îi dădu un cot tocmai când vodă vorbea despre comanda pe care o făcuse pentru înlocuirea trâmbițelor și timpanelor de alamă care vesteau intrarea domnului în sala mare a divanului cu altele de argint și asta pentru că peste cinci luni Io Constantin Voievod împlinea șaizeci de ani. Fără să vrea, Ștefan se gândi la Stanca și-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele patru zile în amăgitoarea libertate de la Vlah serai, gândea el, și azi era ziua lui taica, atunci fusese în iunie și azi este cincisprezece august, Sfânta Maria Mare, Adormirea Maicii Domnului. Pentru asta la București or să sufle în trâmbițele de argint. Or să sufle? Exista ceva ce nu putea să creadă. Din câtă turcească știa înțelesese că i-au cerut lui taica șaizeci de mii de pungi ca să l facă domn din nou. Când au venit să le spună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neica Ianache și cu mine. O să încercăm, deși știi, aș vrea să știi asta, până acum am fost împreună, dar de murit, fiecare moare singur, așa cum îi dăruiește Dumnezeu sfârșitul. Singur... Un răpăit scurt de tobe turcești și sunete de trâmbițe vesteau apropierea sultanului. Întoarseră privirile. Pe divanurile acoperite cu mătăsuri și perne roșii, sub corturile deschise erau adunați toți ambasadorii europeni la Înalta Poartă - capuchehaiele -, toți demnitarii otomani, pașale cu unu sau două tuiuri, veniți din provincii, seraschieri cu fețele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Domnului, în aceeași seară au fost prohodite și înmormântate. Era 15 august 1714, sărbătoare mare pentru creștini, ziua prăznuirii Adormirii Sfintei Fecioare Maria. Într-o lume în care cursul întâmplărilor ar fi fost cel firesc, la București ar fi sunat trâmbițele de argint poruncite de Brâncoveanu, pentru că era ziua lui de naștere, împlinea șaizeci de ani, și în același timp și ziua onomastică a doamnei Marica, așa însă, seara târziu, doi călugări greci și un bătrân ieromonah valah și-au împletit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Costea. -Domnul să-i aibă în pază sufletul, să-l ierte și să-l odihnescă. L-a Pus la respect pe Ludovic, bătându-l în mai multe războaie, i-a alungat pe tătari consolidând dinastia, punând temelie statului. Dar iată, trâmbiți zvonesc, gărzile de arnăuți dau onorul, alaiul intră în cetate, scânteind în razele soarelui de amiază. E larmă și multă veselie la palat, la reședința cu aer bizantin, primiți sunt oaspeții dragi prinți și ducese. Sună în tumult eterul carpatin
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu picioarele și mâinile sale mari și greoaie, cu fața-i uriașă lucind de sudoare, un zeu bestial și pașnic. Negrul cel înalt îl privi, apoi, mulțumit, se întoarse la locul lui. Începu totodată să cânte, cu o voce de trâmbiță, primele note dintr-o melodie, pe care toți ceilalți le reluară în cor, acompaniați de tobe. Cercurile porniră atunci să se învârtească în sens invers, într-un fel de dans greoi, cu pași apăsați, ce semăna mai curând cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
este desăvîrșit. $6 1. Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2. Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. 3. Ci tu, cînd faci milostenie, să nu știe stînga ta ce face dreapta, 4. pentru ca milostenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pămîntului se vor boci, și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. 31. El va trimite pe îngerii Săi cu trîmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vînturi, de la o margine a cerurilor pînă la cealaltă. 32. De la smochin învățați pilda lui: Cînd îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. 33. Tot așa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
împreunau într-o melodie stranie, care-i picura în suflet nemărginită încredere. Încet, în neștire, plecă fruntea în pământ, simțindu-și inima copleșită de ceva nespus de amar. Apoi deodată auzi iar glasul preotului, triumfător și puternic, vesel ca o trâmbiță de argint: ― Hristos a înviat din morți... Apostol sări în picioare. Toți oamenii cântau, cu fețele albe de bucurie. Și glasurile fâlfâiau ca niște stegulețe de pace și se ridicau în văzduhul limpede și se înălțau tot mai sus, până la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței răsboinici; Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi, băieții, Să pară cântărețe - că li sunt cântăreții. Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri, Cu zicături s-asamăn și glasul cel de pasări. 55Ba-mpătimit se poate să fie omul oare Pentru jivine-adesea și necuvântătoare. Onorie-mpăratul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vinul înconjură mesele mici, Și vuesc, gălăgesc pîn-dispare Întreag-arătare-n cântare. Vreți ce s-a-ntîmplat mai departe să zic. Să tacă-atunci svon și cîntare: Ce-atît de gentil el văzuse în mic I s-a dat ș-a gustat el în mare. Și trâmbițe, sunet, cântări, tărăboiu Și căruți, călăreți, de mireasă convoiu, Ei vin și s-arăt și se pleacă la noi: Oameni mulți și-n voia lor bună - Așa fu și va fi totdeuna. 35. A FOST ODAT-UN CÎNTĂREȚ (cca 1875
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. 23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, 24. fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n-are astîmpăr cînd răsună trîmbița. 25. La sunetul trîmbiței parcă zice: "De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă. 26. Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miază-zi? 27. Oare din porunca ta se înalță vulturul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cetelor, 12. și toți Leviții care erau cîntăreți: Asaf, Heman, Iedutun, fiii și frații lor, îmbrăcați în in subțire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute și arfe, și aveau cu ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trîmbițe, 13. și cînd cei ce sunau din trîmbițe și cei ce cîntau, unindu-se într-un glas ca să mărească și să laude pe Domnul au sunat din trîmbițe, chimvale și celelalte instrumente, și au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]