6,548 matches
-
miram eu de ce era așa liniște cînd am intrat, își aduce aminte Gulie. Ia ziceți, ce v-a enervat mai tare, bărbița lui Monte Cristo sau mutra lui Picioruș de Ghips, care dădea din colț în colț la acuzațiile de trădare ale Geniului? — Nici una, nici alta, răspunde Bătrînul, palavrele, intoxicarea, minciuna, asta m-a scos din pepeni, recunoaște. — Mai mare circul, zice Gulie, i-auziți, dom’ Colonel, cînd o să vă întrebe cineva ce-ați văzut ultima dată la televizor, o s-aveți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se pare ție că încă nu s-a întîmplat nimic, că Revoluția abia a început, își amintește Curistul lăsîndu-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. — E limpede ca lumina zilei, avem de-a face cu fenomene de lașitate și trădare, spune Roja, devenind dintr-odată visător. — Vorbe mari, spune Părințelul, pe cine mai acuzi de data asta? — Pe mine însumi, îi ia din nou Roja prin surprindere. Fiecare e răspunzător doar în fața propriei conștiințe pentru faptele sale, restul e doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu m-am hotărît de partea cui voi fi. M-au pus să semnez, cît de bine picasem, zice Roja, m-am prins din prima că Securitatea era pe moarte, ei au fost primii care i-au întors spatele, aveau trădarea în sînge nenorociții de securiști indiferent din ce clasă socială proveneau, ingineri, artiști, strungari, agricultori, de origine sănătoasă sau nu, același căcat, toți în aceeași oală, exact cum l-au lăsat baltă pe Tovarăș, așa au procedat peste tot, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mă încercau am intuit probabilitatea de a o iubi pe Georgie mai mult, de a o iubi mai curat. Am simțit acest lucru, dar l-am simțit în contextul durerii profunde și directe - mai exact în contextul unui act de trădare - produse de revederea unei încăperi care-mi era dragă din nou. A pierde pe cineva nu înseamnă doar a pierde persoana respectivă, ci și toate stările și formele prin care aceasta se manifestă în afara propriei ființe, așa încât, prin pierderea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
facă să mă simt mai bine, mult mai bine - că în trecut, cât timp nu erai lângă mine, tu chiar continuai să exiști. Atunci era foarte greu pentru mine să cred asta. Dar știam că a nu crede era o trădare a iubirii. Acum, cu ajutorul tău, pot îndrepta lucrurile. Am să te iubesc și mai mult, Martin, mult mai mult, în viitor. Se opri în fața mea. Am fost profund marcat de felul în care vorbele ei repetau ca un ecou gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nici o dificultate și în tot acest timp Antonia m-a ținut de mână. A fost exact acea discuție, și mai mult decât atât, pe care îi promisesem lui Georgie că nu o voi avea niciodată; și am găsit în această trădare o libertate sporită care-mi întărea puterile. Am încercat să-i redau Antoniei, cu toată onestitatea, îndoielile și reținerile mele cu privire la Georgie, iar acest efort mi-a limpezit gândurile. Antonia s-a dovedit extrem de receptivă și de înțelegătoare. Îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vă văd. Nu știu de ce-ți închipui că aș putea fi nemulțumit. Mă tem că nu mai am nimic să-i ofer lui Georgie în afară de o conștiință încărcată. Tu ne poți vindeca pe amândoi. Foarte sincer, sunt absolut încântat. Trădarea și minciuna izvorau de pe buzele mele cu o ușurință uluitoare. Sufeream îngrozitor. — Ești formidabil, Martin, spuse Alexander. Vrei să-i dai tu vestea Antoniei? — Sigur că da, am răspuns. Dar n-ați vrea să treceți voi pe la noi în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia, nici Alexander nu știa ce gândesc cu adevărat. Și simțeam o oarecare satisfacție la gândul de a le ascunde asta. Nu puteam ierta nici faptul că blândul Alexander îmi punea coarne de atâta timp. Acesta era un act de trădare atât de autentic încât aproape că nu avea nici o legătură cu Antonia. Îmi dădea sentimentul că Alexander îmi pângărise tot trecutul, toți anii care se întindeau în urmă, dincolo de căsătoria mea, de vârsta copilăriei, până în pântecele mamei. Faptul că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în ce măsură propria lui voință participase la construirea situației așa cum se prezenta ea astăzi. Nu mă îndoiam că aș fi ascultat o poveste foarte interesantă. În definitiv, știam din proprie experiență cât de blândă, cât de sentimentală îi poate părea trădătorului trădarea deliberată a persoanei iubite. Dar reacția mea față de Alexander era ceva mult mai mecanic decât o simplă judecată, și mult mai nemilos. Ciudat era însă faptul că durerea pe care o simțeam semăna atât de mult cu singurătatea. Prin Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
respectul pentru puterile ei. Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu mă dădeam niciodată bătut; știam că nici tata, nici soră-mea nu bănuiesc firea adevărată a mamei, și toată povara trădării, pe care, în închipuirea mea, aș fi îndurat-o dacă aș fi surprins-o vreodată asupra faptului, era un gând mai mult decât apăsător pentru un copil de cinci ani. Cred că mi-era chiar teamă să nu fiu lichidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai grave. Mi-e tot una, spuse colonelul Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci, dr. Czinner, pledați vinovat sau nevinovat? Dr. Czinner rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci, dr. Czinner, pledați vinovat sau nevinovat? Dr. Czinner rămase așa un moment, meditând. Apoi spuse: — Există vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este să-i spui altcuiva. Anormalul se normalizează prin descrierea lui în fața unui interlocutor. Dacă îl excluzi, nu face altceva decât să capete aura sinistră a alterității. Dar problema era cam așa: Alan era deja afectat de ironia dramatică a trădării. Adulterele creaseră o lacună între ceea ce știa el și ceea ce alții știau despre el. Bull se inserase tocmai în acest gol... cu fofoloanca lui cu tot. Spre nenorocul lui, de fapt, îl umpluse. Alan nu știa de ce, dar, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur al balustradei și se pregăti să se arunce în gol, cu un salt studiat (în definitiv, era un atlet destul de bun). Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dată pedeapsa capitală; explicarea modului de aplicare a legilor în procesul de judecată etc. În prezent, președintele Tribunalului Popular Suprem este Zhou Qiang. Procuratura Populară Procuratura Populară este o instituție ce supraveghează respectarea legilor. Procuratura Populară exercită supravegherea cazurilor de trădare de țară, secesionare a țării și alte cazuri majore. De asemenea, procuratura examinează cazurile investigate de organele de securitate publică, emite mandate de arestare și ia decizii privind începerea urmăririi penale, supraveghează activitățile desfășurate de organele de securitate publică, tribunalele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
s-a săturat de România, acest om a fost până ieri ministrul de Interne al statului român, unitar, național și independent. Justificările lui Rus pentru aceste ziceri de mare toxicitate cică ar ține de înțelegerile PSD-ului cu UDMR, de „trădarea” ungurilor ș.a.m.d. Adică, fiindcă n-au ținut aranjamentele lui alde Hrebenciuc cu Verestoy și n-a ieșit Rus primar, vine acum dl - repet - fost ministru de Interne și ne spune că tot ce ține de Transilvania nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și Sfânt în foaia România Mare dacă ar fi acum, când blândul creștin Vadim s-a radicalizat din nou, pe post de Ion Iliescu: „Bătrâna piticanie erotică Fane Pohticiosu n-a mai scos nasul din crețul jupâneselor decât ca să pecetluiască trădarea de țară, pacea ticăloasă cu turcul. Curvăsăria de la Curtea Domnească e mai greu de îndurat decât foamea și blestemul pentru masele de moldoveni năpăstuiți. Oricâte biserici și-ar trage acest Scaraoțchi sângeros, Dumnezeu vede și judecă” etc. etc. Opoziția, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Rush îi dă gol lu’ Moraru, pe urmă râde și aleargă, iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât cât să simțiți că-i prea mult, că nu se mai poate, că asta trebuie să însemne tristețea deznădejdea nefericirea trădarea, atât cât să vă închideți în baie și să vă bușească plânsul, ca să scriu și eu, dacă nu vă supărați prea tare, toate astea și să duc povestea mai departe?, îmi mai împrumutați niște simțiri speciale ca să par și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mârșăvii în cârca lui Rahan. Oare când mi se vor limpezi odată mințile ca să accept până la capăt, curajos și demn ca fratele meu Filip, că anumite chestii trebuie asumate, din moment ce până și ceva atât de grav și cumplit cum e trădarea lui Dinamo cu Steaua se poate explica, justifica, scuza, totul e să nu te înspăimânți și să nu dai bir cu fugiții, ci să stai calm și să înfrunți faptele, oricât de mișelești, cu argumente solide, cu puncte și subpuncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o resimțeam în preajma soldățeilor lui nemaivăzuți, nici prin argumentul meschin că eram lăsat să trag cu arcul prin apartamentul lui de la etajul 1 scara B, ci doar pentru că o astfel de mărturisire aducea în ochii lui cu un act de trădare, iar ochii lui, pentru asta depun mărturie, s-ar fi umplut de furie și de lacrimi, iar ăsta era ultimul lucru pe care-l doream. Dincolo de gusturile lui fine în materie de basme și discuri cu povești, de adorația mistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în lipsa unui frate mai mare (orice ați zice, o soră nu se pune), miracolul unei zile de duminică nu-l atingea deloc. Altfel, agitația cu care își mișca brațele și cu care încerca să mă convingă că nu există o trădare mai cumplită decât aceea de a-ți abandona sanctuarul nu-și găsea o explicație vrednică de luat în seamă. Era de la sine înțeles că îmi dădea dreptate în privința crucii. Ceea ce părea mai greu de crezut era stăruința cu care susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi erau pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce treabă fac... Maiorul Stone aruncă o privire melancolică spre insulița din mijlocul iazului, apoi spuse: Dar n-are nici un rost să ceri imposibilul. Facem și noi ce putem. Ne-am fi descurcat dacă n-ar fi fost la mijloc trădarea asta! Și-l privi În ochi pe Digby, ca și cum ar fi vrut să-l cîntărească. Te-am văzut adesea pe-aici, dar nu ți-am vorbit pînă acum. Figura dumitale mi-e simpatică, nu te supăra că ți-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a cămășilor de forță... Din grădină se vedeau numai ferestrele de sus, care erau zăbrelite. Fiecare dintre locatarii sanatoriului era conștient de vecinătatea acestei aripi prea liniștite a clădirii. Crizele de isterie ale celor doi jucători, atitudinea maiorului obsedat de trădare sau accesele de plîns ale unuia ca Davis - toate aceste simptome, la fel ca și violența, vădeau boala. Pacienții Îi cedaseră, sub semnătură, doctorului Forester propria lor libertate, În speranța că vor scăpa de „mai rău“. Dar În cazul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]