1,407 matches
-
strigau după numărul pe care ți l-au dat când te-au închis... Tocmai intrai în schimbul de noapte când te-ai auzit strigat:” Toadere! Toadere! De când ești aici? Eu îs de două luni!... Toaibă a întors capul ca lovit de trăsnet. „Vocea asta o știu! O știu! A cui este însă?” Din rândul celor ce ieșeau din mină a zărit doar o mână fluturând. În acea noapte și-a frământat mintea cu întrebarea „A cui era vocea aceea?” Zilele următoare, la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ci de pământul țării”. După ce am terminat lectura, am privit la bătrân. Ședea cu fruntea plecată, fără să dea vreun semn că ar fi auzit măcar ceea ce eu am citit într-un suflet. Un gând m-a lovit ca un trăsnet în moalele capului: “Uite cum nu mi-am dat seama că el este totuși călugăr și încă are un rang în ierarhia mănăstirească... Este arhimandrit. Dacă l-am supărat citindu-i adevărul crud despre tagma călugărilor?” În cele din urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mă mai mir. Nu mă mai preocupa nici cum am ajuns aici, nici cum voi pleca. Mă pregăteam parcă să aștept și vroiam să văd cum va arăta așteptarea. Acest calm nu putea să anunțe decât o criză. Ca înaintea trăsnetului când ploaia se oprește o clipă și în aer plutește o liniște nefirească. M-a mirat doar cantitatea destul de mare a proviziilor de alimente din magazie. În spatele gării am descoperit, ascunsă printre urzici, o fântână cu ghizdurile putrezite, unde apa
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sfâșiați de fulgere și înaintînd ca o canonadă de artilerie. Tunetele făceau să vibreze geamurile gării. Spre deosebire de Eleonora, eu am copilărit în plină natură și nu mă tem de furtuni. O dată am văzut cum un arbore a fost lovit de trăsnet chiar în fața mea. Am căzut la pământ ori m-am trântit instinctiv în clipa aceea. Când am ridicat ochii, arborele era despicat în două. Parcă fusese despicat de o secure uriașă. Altă dată, în timpul secerișului, trăsnetul a lovit un copil
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a fost lovit de trăsnet chiar în fața mea. Am căzut la pământ ori m-am trântit instinctiv în clipa aceea. Când am ridicat ochii, arborele era despicat în două. Parcă fusese despicat de o secure uriașă. Altă dată, în timpul secerișului, trăsnetul a lovit un copil. L-a omorât pe loc. Copilul arăta frumos, liniștit, fără nici o umbră de spaimă pe față. Numai nările îi erau carbonizate. Curând a început ploaia și atunci tunetele s-au rărit. Ploua torențial, cu furie și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
jumătate de oră. Se va întoarce? Nu, nu s-a mai întors. Probabil plecase în oraș sau coborâse la Cici. Fuga la cutia de scrisori. Ceva înăuntru! O scrisoare! Mi-a răspuns! Mihaela mi-a răspuns! Draga de ea! Dar... trăsnet! Era chiar scrisoarea mea. Mi-o trimisese îndărăt. M-a durut această respingere, de ce-aș minți? Am simțit un junghi ascuțit în coșul pieptului, care s-a transformat pe urmă într-o ciudă amestecată cu necaz. Și doar prevăzusem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
die ruptura. De ce nu m-aș bucura încă de farmecele ei? N-ar fi o neghiobie să-i dau cu piciorul înainte de vreme? ― Nu, acum e momentul, striga demonul cuibărit în mine. În plină dragoste! Lovitura trebuie să cadă ca trăsnetul! Acel mai târziu e fără hotar. Poate să fie mâine, poimâine, niciodată. Mi-am adus aminte de o nuvelă citită cândva. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e sărbătorit de prietenii și admiratorii săi. Ospăț, șampanie, toasturi! Maestrul se ridică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
loc am respins ipoteza. Cum să fie ea? Dar cine alta? Care din cunoștințele mele știa unde stau și venea să mă caute? Am ieșit în antreu s-o întîmpin. Și iată-mă față în față cu... Alexa, sora Mihaelei. Trăsnet ca din senin! M-am uitat lung la ea. N-am recunoscut-o decât după câteva clipe, într-atît mă uluise surpriza. ― Pe mine mă căutați? am îngăimat cu glasul pierit. ― Da, vreau să-ți vorbesc. Pot să intru? N-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din casa lui? ― Numai de câteva săptămâni. Am găsit un apartament într-un blokhaus... Cam după o lună de la nunta Veveriței, m-am, pomenit ca un domn. Era și Mihaela de față. S-a prezentat: ― Sânt avocatul moștenitorilor defunctului Coleșiu. Trăsnet! A murit Coleșiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amănuntele de care aveam nevoie. Închisese ochii la câteva zile după nunta lui Novac, în urma unei crize care l-a dat gata în câteva zile. Și noi n-am știut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o siluiește. Dacă a doua zi femeia va tăcea (și-i va deveni astfel complice) principiul e confirmat. Însă femeia batjocorită reacționează: bestiala faptă i-a frânt echilibrul sufletesc. Mutilată de remușcări și rușine își curmă zilele. Ce lovitură de trăsnet pentru Manaru! ― Cum, nu toate femeile sânt cîrnățărese? Există, prin urmare și femei cinstite? Dacă-i cu putință așa ceva de ce (nu se află și soția mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împușcă. Pendula bătuse ora trei după miezul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voyage de noces la Abazzia pentru o lună de zile, dar n-am stat decât o săptămână. Ne-am întors o-dată cu toamna... PARTEA A PATRA? I Alaltăieri, vineri 7 septembrie, s-a produs deznodământul. Pe neașteptate, ca un trăsnet prăvălit din senin. Nici o presimțire, nici un semn, nimic nu păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu ochii minții, scena care avea să se desfășoare: într-o seară, la cină, ai fi găsit numai un tacâm la masă. Întrebare: "Ce înseamnă asta? Tu nu mănînci?" Răspuns: "Eu iau masa în oraș". "Unde? Cu cine?" ... Și aici, trăsnetul: "Cu viitorul meu soț! Tânărul de la Constanța! Nenișor!" Cât doream, cât îmi trebuia revolta, deznădejdea, gelozia ta. Toate astea laolaltă... Recunosc: era un plan absurd, ridicol, nebunesc. Auzi, să divorțezi pentru a te mărita cu cineva pe care nu-l
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă a unei melodii ce părea desfășurată dintr-un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
său, Gil Crăescu, urmând să îndeplinească formele legale de incinerare, care va avea loc pe 23 septembrie a.c. Sărmanul Gil, bunul meu prieten, cât de prematur l-a doborât necruțătoarea boală, întocmai ca un stejar falnic mistuit de un neiertător trăsnet. Apoi am o convorbire telefonică emoționantă cu Iașul, privind unele principii ale creației literare, după care la emisiunea „Nașul” persistă aceeași întrebare hamletiană... „A fi sau a nu fi”, raportată la situația economică actuală a României... Suntem asigurați că se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sacul cu bani. Sări drept în picioare. Ieși în noapte. Îngrijorat. Desnădăjduit. Unde-i? Unde-i ea, și unde-i sacul cu bani? Unde, lume sfântă, unde sunteți, voi, oare? Unde? Drept răspuns, parcă a izbucnit, pe cerul nopții, un trăsnet. O luminație teribilă, turbată, brăzdând în feluri și chipuri diferite, cerul , urmată de o rupere de nori, ca un sfârșit de omenire, cu valuri după valuri, de ape, izbite cu putere, de furtună. îl luă cu și mai mult frig
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
analizelor multiple, și secrete, din decursul strângerii de dovezi, acțiunea de capturare, a întregii bande, a avut loc, prin cooperarea polițiilor de profil, din toate țările implicate,în aceeași zi, la aceeași oră. Totul a căzut, asupra bandiților, ca un trăsnet. Ridicat, fiecare, de pe unde a fost monitorizat, găsit și încarcerat, a stârnit mare vâlvă în lume. Despre modul în care au operat, conducătorii și făptuitorii, nu se va ști, niciodată, ceva, concret: totul va rămâne în dosarele respective.La niveluri
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
oră. Dacă ăla trece pe-acolo, bine ; dacă nu, pleacă. - Mai mult n-o fi având răbdare... - Vă închipuiți cum îi reușesc întreprinderile. Dezamăgirea însă îl face să caute soluții și mai extravagante. - Dar la chestii din alea tehnice e trăsnet : a făcut la spital o instalație că s-au mirat străinii. - O fi, nu zic, dar mie mi-a propus atâtea chestii ca să-mi transforme televizorul încât m-am speriat. „Lasă-l, dom’le, zic, că merge.” „Ba nu, zice
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ca două frunze. Am așteptat timid căci, în acest templu al afacerilor publice atât de elocvent ilustrate de autoritatea vocii ce răsuna în curte, eu veneam cu daraveli sentimentale. - Vă rog...! Când s-a întors, am simțit deasupra mea un trăsnet. Era Margareta, groasă, lată, cu priviri în care clipea oficial amabilitatea. S-a bucurat. - A, tu erai...! Poftim, dragă, doar o clipă să termin cu dumnealui... CEEA CE RĂMÂNE Ca toate târgurile, orășelul avea istoria și gloriile sale. Glorii artistice care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bună experiență meteorologică și știam cât de năpraznice pot fi furtunile la munte, ne încropeam în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem un băiat lovit de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem un băiat lovit de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam un foc, să ne uscăm hainele, și țopăiam, în jurul flăcărilor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele. De fiecare dată, asistam la un spectacol cosmic, în egală măsură grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o veritabilă personalitate a târgului?!...” “Să lăsăm!...” “Mă rog, modestia-i modestie. Probabil că știi, la fel de bine ca și mine, adagiul ăla care spune că oamenii cu adevărat valoroși nu pot fi altfel decât modești. Dar, să-ți spun chestia trăsnet: un transfer spectaculos, poate cel mai spectaculos din istoria învățământului mondial” “Ce fel de transfer?” “Hm! Știe tot târgul și... EA ne părăsește. De la întâi septembrie. E mutată la Liceul Pedagogic” “Cine?” “Cum cine?” “Simplu. Care ei?” “Ea, adică tovarășa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niște plete, și am pornit spre ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc, în jurul meu au început să cadă trăsnetele. Cădeau în rafale, unul după altul, ca dintr-o mitralieră gigantică perfect reglată, cădeau trosnind și bubuind, lumina lor mă orbea, cădeau în cerc precis, cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și urmărindu-mă pas cu pas, ca într-o joacă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu știu de ce, năvala apelor devastatoare. Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude panicile mărunte. Stăteam acolo, sub trăsnete, într-un sfârșit care nu era al meu, puteam să mor, nu depindea numai de mine, intrasem în măreția altor legi și ele nu mă făceau neputincios. Eram cum eram, stăteam cum stăteam, dar ce simțeam nu semăna deloc a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]