9,252 matches
-
oare prea multă traumă în viața lui? Capitolul despre război, cel mai lung din întreaga carte, sprijină oarecum ipoteza. Dar Kermode e un ins prea onest și sever cu sine însuși ca să-și acorde certificat de victimă doar pe baza tragediei colective a războiului. Mai plauzibilă, și totodată mai importantă mi se pare o altă explicație, sugerată chiar de autor. T.S. Eliot spune undeva - și Kermode îl citează - că nu putem desluși o ordine clară în întîmplările vieții noastre decît în
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
corecții" asupra modului simplist, ideologizant de a trata literatura - în țară, până și clasicii erau răstălmăciți, Eminescu sau Caragiale, de exemplu, fiind transformați, potrivit "ministerului adevărului", în critici ai regimului "burghezo-moșieresc". Citându-l pe Octavian Bârlea - "dacă opresiunea comunistă e tragedia de astăzi a României, lipsa de elite amenință să fie tragedia de mâine a ei" - Mircea Anghelescu remarcă, din perspectiva prezentului, caracterul de profeție sumbră al acestor cuvinte. După o amănunțită trecere în revistă a celor mai însemnate realizări ale
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
până și clasicii erau răstălmăciți, Eminescu sau Caragiale, de exemplu, fiind transformați, potrivit "ministerului adevărului", în critici ai regimului "burghezo-moșieresc". Citându-l pe Octavian Bârlea - "dacă opresiunea comunistă e tragedia de astăzi a României, lipsa de elite amenință să fie tragedia de mâine a ei" - Mircea Anghelescu remarcă, din perspectiva prezentului, caracterul de profeție sumbră al acestor cuvinte. După o amănunțită trecere în revistă a celor mai însemnate realizări ale intelectualilor români din diaspora, autorul constată, cu amară luciditate, o anumită
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
o aventură extraordinară, și ca om, și ca profesor, și ca jurnalist. Una din cele mai plăcute surprize care mi-a colorat stagiul american s-a produs în ziua în care am aflat că prototipurile personajelor principale din romanul O tragedie americană, de Theodore Dreiser, au trăit în orășelul Cortland, în care mă găseam și eu. Aflat în centrul Statului New York, Cortlandul este situat la circa 60 de km de localitatea Ithaca, unde trăiește, de foarte mulți ani, și compatriotul nostru
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
cea petrecută la Cortland, era considerată de Dreiser tipică pentru societatea americană a începutului de secol: prin crimă, ucigașul urmărește, de fapt, să înlăture un obstacol care stătea în drumul său spre înalta societate. De aici și titlul romanului: O tragedie americană. Fapta lui Chester Gillette a fost extrem de mediatizată în epocă, fiind considerată "crima secolului". Dreiser, care locuia atunci la New York, a aflat despre proces, a citit presa vremii, a consultat documentele de la tribunal, a făcut câteva vizite de documentare
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
suprafață, ba chiar se înăspresc. Ce știam "înainte" despre bătrânii înfometați sau muritori de frig, despre copiii abandonați, despre escroci, hoți și criminali, despre injustiția justiției și abuzurile aparatului de stat? Acum, când se lăfăie cu majuscule pe pagina întâi, tragediile individuale, cazurile de corupție, jafurile, violurile și crimele ne sar în ochi și ne induc spaime metafizice; * Pentru că șomajul nu e o jucărie, și ca să-l depășim nu e tocmai suficient să avem voință, curaj și inițiativă; * Pentru că legile sunt
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
artistic însemnat și de un cor al cărui dirijor, Dan Mihai Goia, a lucrat remarcabil amănuntul și strategiile întregului - a fost înainte de toate un boom afectiv. Reușită a misiunii verdiene: imagini plastice decupate în spațiul sonor ca acte ale unei tragedii. Un derapaj al basului sau al sopranei, o paloare a vocii de alto, timbritatea inegală a tenorului... răstoarnă cîteva fire de pai carul cu fîn? Ce este sigur, această producție româno-italiană nu ar fi fost posibilă fără implicarea, de fapt
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
Sfinți au scris când au fost împiedicați să vorbească sau când predicile lor orale nu puteau să atingă mediile pe care zelul lor voia să le convertească. De asemenea, Părinții nu cultivă genurile literare în esență; nu au epopee, nici tragedie; însă, ei au auzit chemarea poeziei, sufletul lor fiind atins de forța creatoare a divinității; chiar și istoria apare la ei doar sub forma unui argument apologetic. În schimb, scriu scrisori, multiplică discursuri, predici sau omilii, redactează apologii împotriva păgânilor
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
un glas, cu o intonație (în termenii săi, ar fi vorba de ideea-voce). În acest sens, prima parte a cărții, Dostoievski-tragedia subteranei, mi se pare edificatoare. Demonstrația impecabilă este construită aici, cum de altfel sugerează și subtitlul, după canoanele unei tragedii în toată puterea cuvîntului. Autorul însuși mărturisește în prefață că și-a imaginat o tragedie în cinci acte constituită din cele cinci mari romane, conducîndu-se după o "sugestie arhitectonică, dramaturgică, pentatonic-muzicală", cu scopul de a aduce în avanscenă personajele "subteranei
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
sens, prima parte a cărții, Dostoievski-tragedia subteranei, mi se pare edificatoare. Demonstrația impecabilă este construită aici, cum de altfel sugerează și subtitlul, după canoanele unei tragedii în toată puterea cuvîntului. Autorul însuși mărturisește în prefață că și-a imaginat o tragedie în cinci acte constituită din cele cinci mari romane, conducîndu-se după o "sugestie arhitectonică, dramaturgică, pentatonic-muzicală", cu scopul de a aduce în avanscenă personajele "subteranei", personaje din spița lui Hamlet, negatoare prin excelență, sfîșiate de dileme și contradicții insolvabile. Impresia
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
și contradicții insolvabile. Impresia de construcție echilibrată, închegată, organică, este întărită de aspectul capitolului care într-o primă ediție apărea sub titlul De la omul din subterană la omul ridicol, "dedublat", de astă dată într-un prolog și un epilog al tragediei. Cele două tipuri diametral opuse aduse în discuție aici, constituie de fapt materializări ale unei eterne antinomii, mostre ale dualismului permanent al naturii umane. În romanele lui Dostoievski, ipostaze ale "omului ridicol" (în termenii lui Turgheniev, reprezentanți ai lui Don Quijote
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
crescut și s-a format au început să fie hăituiți numai pentru că erau de valoare. Meritele lor au devenit un blestem, și pentru ei, și pentru familiile lor. Memorialista găsește ca nimeni altcineva tonul cel potrivit pentru a istorisi această tragedie, dar și pentru a manifesta o anumită înțelegere, de ființă superioară, față de toți frustrații de pe Pământ, care au lansat comunismul în lume ca pe un cumplit urlet de nemulțumire, urcat din adâncul ființei lor. În librării se află și o
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
asociațiilor de idei, îl duc pe J. Waldmann (și pe noi o dată cu dînsul, căci știe bine cum să ne țină de mînă) de la viața muzicală arădeană din anii '50, la Dinu Lipatti, George Enescu și Yehudi Menuhin, apoi la o tragedie intimă, de care îi va aminti mereu interpretarea enesciană a Ciaconei din Sonata în Re minor: Am avut în colecția mea de discuri totalitatea partitelor și sonatelor de Bach în interpretarea, mult dincolo de simpla corectitudine, oarecum detașată de spiritul epocii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
în ultimii doi ani, lucrarea este o compoziție de două ori îndrăzneață și novatoare. Mai întâi, prin libretul său, care îi aduce față în față, într-o confruntare inedită și dintr-o perspectivă "posmodernă" pe cei doi cunoscuți protagoniști de tragedie antică greacă: Oreste, fiul regelui Agamemnon ucis de soția sa Clytemnestra, și Oedip, fiul regelui Laios al Thebei, devenit, prin voința neînduplecată a zeilor, ucigaș al tatălui și soț al mamei sale, și ajungând în final să se autopedepsească prin
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
una a "voinței", prinse în mecanismul necruțător al Legii și echivalente în fond prin finalul tragic, care sugerează - cum spune și autorul său - că orice experiență zguduitoare, inedită, este, prin definiție incomunicabilă". Pe un text redus la "schema" celor două tragedii, Cornel Țăranu a compus o muzică ce concentrează, la rândul ei, în embleme, ipostazele celor câteva personaje simbolice. Accentele "grecești" ale muzicii, rafinat filtrate, în prelungirea marelui exemplu enescian, au punctat partiturile tensionate ale vocilor într-un joc, cum ar
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
strecurat acolo în cădere... Pe urmă, rămînînd singur cu ea, după ce rudele ei plecaseră, intrasem în vorbă cu ea, iar ea continuase în limba română cu acel perfect simplu, - timpul românesc săltăreț, incapabil, cu neputință să povestești cu el o tragedie: Mă bucurai de cunoștința dvs. Avui plăcerea! Îi spusei și doctorului... Fetița mea plînse mult, dar acum e bine... De cînd femeia a căzut, după șocul nervos, a început să scrie zi și noapte. A fost ca un declic. Declicul
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
intra-sistemic. El aparține culturii politice dezvoltate în România îl ultimii cincizeci de ani. O cultură politică bazată pe minciună, incompetență, nerușinare, fariseism și vulgaritate. O cultură a behăitorilor care pretind că au soluții, când ei sunt parte a problemei. Tragedia lui Vadim este că el nu e tămăduitorul, ci bisturiul uitat în burta pacientului de niște chirurgi iresponsabili.
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
E bine că în jurul României a coborât cortina de fier: tare mi-e teamă că, în nici un an, în țară vor rămâne doar invalizii în cărucioare, doar ciobanii din creierul munților și gușa supradimensionată a lui Eugen Florescu! în fața acestei tragedii naționale, președintele Constantinescu tace! Până în clipa de față, el n-a găsit de cuviință, din înălțimea ciocoimii sale, să adreseze vreun mesaj nației. Principal vinovat de ascensiunea naționalismului xenofob în România, dl. Constantinescu n-are altceva mai bun de făcut
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
de pline, mulți, prea mulți oameni de la foști înalți demnitari la țărani au trăit în grele chinuri, destui găsindu-și, acolo, sfîrșitul. Paul Sfetcu nu neagă aceste înspăimîntătoare adevăruri dar se complace în a pretexta că ordinele pentru săvîrșirea acestor tragedii umane se datoresc autorităților sovietice și consilierilor lor aflați în România. Sigur că realitatea atotstăpînitoare a consilierilor sovietici în toate domeniile a fost incontestabilă. Dar giranții lor, la nivelul guvernului și al conducerii de partid, au fost, totuși, Gheorghiu-Dej și
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
în care regimul de apartheid se prăbușea, dramele lor ireparabile, dar trăite cu demnitate. Pentru tânărul grădinar Michael, care străbate o țară bântuită de război ca să-și ducă mama acasă, în satul de baștină, moartea acesteia pe drum este o tragedie mult mai profund simțită decât macrocosmosul brutal în care trăiește, și în care nici suferința personală, nici experiența închisorii nu-l fac să-și abandoneze demnitatea. John Michael Coetzee este un autor sud-african pentru care - ca și pentru scriitorul britanic
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
Matthew Călinescu, fiul reputatului critic și teoretician literar; un copil chinuit, născut sub semnul încâlcit-funest al unei "constelații" de boli și care și-a găsit sfârșitul înainte de a fi împlinit 26 de ani. Cum se poate scrie despre o asemenea tragedie? De unde își ia tatăl lovit de soartă puterea de a pune pe hârtie întâmplări și episoade cu fiul său "ciudat" și drag, pierdut pentru totdeauna? Tonul patetic nu i se potrivește defel celui care scrie acest jurnal în doliu și
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
traumatizantele distanțe. E drept că nu ajung să comunice așa cum o fac autiștii între ei (într-o limbă de deasupra limbajului, de la suflet la suflet); dar este, în acest efort de apropiere și înțelegere reciprocă, ceva eroic, ca într-o tragedie contemporană, tangibilă, intens personalizată. Destinul lui Matthew fiind anticipat, apoi despărțit brutal, apoi lăsându-se prezis din nou - pe o treaptă de adevăr mai profund - de începutul vieții sale, pulsând într-o însemnare de jurnal patern: "27 august 1977. Uca
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
prezent la emisiunile postului de televiziune "Etalon". La nivel de Pullizer S-a vorbit pe larg despre plecarea de la Adev|rul a grupului celor patru: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Bogdan Chirieac, Lelia Munteanu. Tonul unor comentatori a fost de tragedie antică. Numai Farfuridi și Brânzovenescu mai făceau astfel de comentarii prăpăstioase. Pe de altă parte, în cursul discuțiilor interminabile, au ieșit la iveală dedesubturi compromițătoare - cum ar fi vechea și discreta relație a ziarului cu Viorel Hrebenciuc. Ar fi fost
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
și literatura. în secolele XVIII - XX a determinat o producție foarte bogată mai ales în genul teatrului liric: se știe că epoca barocă era interesată de temele mitologice, mai puțin secolul XIX; dar sub influența teoriilor lui Nietzsche despre originea tragediei, în secolul XX numeroși compozitori reiau subiectul (Stravinski, Orff, Wolfgang Rihm, Soler, Boucourechliev etc.). îmbelșugată este și lista pieselor de teatru, inclusiv a muzicilor de scenă, apar și baletele, piesele simfonice. Pentru lucrările mai importante, autorul are un comentariu bine
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
s-ar fi așteptat la drama sa, "scriitorul" apasă pe un buton care declanșează urgia: - Lasă dracu' chestia aia, eu îți vorbesc de o dramă și tu coci cartofi... - Dramă? Ai zis dramă? Atunci să-ți spun eu care e tragedia adevărată, răbufni Ella cu un ton pe care nu-l mai avusese din tinerețe. Sîntem aproape faliți. - Ce tot vorbești? - Faliți, cum ai auzit. Am vîndut ce am putut, casa de vacanță din Pocono, am anulat două cărți de credit
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]