987 matches
-
ivit un element nou, dar prefigurat în germene, el a putut să coexiste cu altul „mai vechi”. Și într-o parte și în alta, s-a produs fenomenul de transparență, în sensul că unul și-a atenuat anumite aspecte mai tranșante, devenite „inactuale” (spre exemplu, moldoveanul urmează a fi ucis din motive difuze, poate „economice”, nu ritualistice), în vreme ce al doilea și-a permis o modelare mai corespunzătoare. Transparența se reafirmă ori de cîte ori este nevoie, astfel că nimic nu se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
reprezentare. Ar trebui oare să reluăm, în acest caz, teza marxistă sau althusseriană, conform căreia indivizii se hrănesc din ideologie și o "aduc la viață" fără să-și dea seama? Vom înțelege că este dificil de insistat asupra unei poziții tranșante într-o astfel de dezbatere. Am putea doar răspunde că indivizii sînt în parte "inconștienți" de prejudecățile sau de "reflexele lor ideologice". Sub un alt unghi, sînt relativ eliberați de ele: RS sînt reformulări și recreări, deci parțial inovatoare sau
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
deja consacrate, schimbări ce se distanțează în mod esențial de formele timpurii ale modernității" (id., p. 68). În acest context, este necesar să distingem între modernitate și modernism și, implicit, între postmodernitate și postmodernism. Printre cei care trasează o distincție tranșantă între postmodernism și postmodernitate se numără Anthony Giddens: "postmodernismul se referă la stiluri sau mișcări în literatură, pictură, artele plastice și arhitectură. El se referă la aspecte ale reflecției estetice asupra naturii modernității [...] postmodernitatea se referă la ceva diferit. Dacă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
demersuri de istorie militară și politică, Marcel Emerit, Maria Georgescu sau Lucia Taftă, cu toții vorbind despre activitatea intendentului francez în cadrul misiunii militare Lamy. Autorii citați au căutat să coroboreze remarcile critice din rapoartele ce le trimitea la Paris cu afirmațiile tranșante din volumul pe care l-a publicat în 186619. Notațiile lui Le Cler au mai fost folosite în istoriografia autohtonă din perspectivă imagologică, de cercetare a mentalităților. Amintim aici, printre alții, pe Adrian Majuru, care în studiul "Bucharest: Between European
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
scumpătatea alimentelor, absența manufacturilor etc. Am promis că vom menționa separat contrastele pe care le prezintă acest ținut neobișnuit; acestea se află peste tot, în ceea ce privește climatul și populația, moravurile și caracterele; n-am mai văzut pe nicăieri opoziții atât de tranșante între bine și rău. Începând cu temperatura, nu există decât două anotimpuri, vara sau iarna; nicio tranziție, nici primăvară, nici toamnă; cerul e curat și senin sau ploios și cenușiu; nu există vreme de mijloc; variațiile atmosferice au loc cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
patru amici, adevărați creștini, care au purtat pe bolnav pe mână și între care a și murit și care l-au înmormîntat, trăiesc și astăzi [1872] teferi, fără să fi fost bolnavi. Este deci holera lipicioasă ca ciuma?"468 . Răspunsul tranșant la această întrebare avea să fie dat, cum se știe, în 1883-1884, când Koch a pus în evidență agentul patogen al holerei. Dar vrednicul medic și educator sanitar Constantin Vîrnav încetase din viață în 1877. * Dacă în 1865 holera ocolise
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în teorie muzicală, îi spusese că el nu crede că femeile sânt creative. Pe o unguroaică o întrebase de ce compatrioatele ei au reputația de a fi "focoase". Vorbea la nesfârșit, într-o engleză bolovănoasă, punea întrebări indiscrete, făcea afirmații politice tranșante, uitând că la masă cu el erau un arab și vreo doi israelieni, iar pe bietul etnolog american 1-a făcut să roșească literalmente între-bîndu-1 la ce-i folosește brățara fină de aur de la mâna stângă. Toți se crispaseră la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca si cum ar face parte din cercul colegilor cuiva, stabilind și întărind legătură între utilizator și candidat"53. Charisma lui Traian Băsescu a fost potențata de o personalizare puternică a campaniei, fiind unul din politicienii români care a alternat admirabil atitudinea tranșantă cu vectorul emoțional. Succesul obținut de Băsescu la rezultatul referendumului pentru demiterea președintelui din 2007, ca strategie în campania electorală din 2009, i-a adus două mari dezavantaje, primul, l-a făcut foarte încrezător în reușită să pentru al doilea
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
a fost și nu este sistematic. În același timp sunt vizibile reticentele clasei politice față de noile medii de comunicare. Totodată, politicienii români resimt atât temere, cât și nesiguranță în mediul online, prin imposibilitatea anticipării reacțiilor vizitatorilor. Comentariile acide, licențioase și tranșante ale internauților nu sunt de natură să-i încurajeze în a depăși aceste obstacole. Nici consilierii de imagine sau relaționiștii publici nu au reușit să-i convingă în exploatarea intensă a mediului virtual în campaniile electorale. Totuși, în primul deceniu
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
-i asigură orbului privilegii față de văzătorii care-și pierd prea lesne orientarea sau sînt hipnotizați de lipsa de moment a luminii: toți privesc eclipsacu pași egali orbul Își vede de drum Dumitru Radu Într-un alt poem, apare și mai tranșantă ipostaza În care se află orbul. Exprimarea este ambiguă și pune accentul pe singurătatea orbului, dar interpretarea balansează Între căinarea comună a celui lipsit de belșugul luminii (exterioare) dăruită tuturor celorlalți și noianul luminii interioare pe care el nu-l
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
el fete preface pe străzi În statui, de trupuri lipindu-le mai tare veșmintele, sub inuri vădindu-le când sânii, când coapsele, minunile, sfintele Întrebarea dacă este vorba de un haiku sau de un senryu nu poate primi un răspuns tranșant și nici nu e nevoie să decidem acest lucru totdeauna. Că e vorba de un haiku comic este evident chiar dacă n-ar exista cuvîntul șugubăț. Dar, dacă sîntem dispuși să simțim vîntul ca pe un kigo de toamnă, ironia poemului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
habotnicie, simulacru, dogmatism osificat, "misticism idiot" etc., sau când comportamentul clericilor devine amendabil prin denaturarea misiunii lor. Uneori, injustețea aprecierilor sau exagerările voit polemice i-au atras, așa cum se știe, inerente adversități. Raportul său cu divinitatea este exprimat în termeni tranșanți și categorici, în disputa dură cu A.C. Cuza, într-un discurs a cărui substanță reiterează, în fond, independența unui spirit creator. Acuzat de liderul naționalist că insultă religia creștină, Arghezi se apără și atacă simultan, în termenii unei opoziții principiale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aparte din literatura de factură polemică și are câteva caracteristici care nu pot fi nicidecum eludate: ▪ implicitul polemic rezidă în negarea prin afirmație categorică. Atunci când își exprimă un punct de vedere teoretic, Arghezi o face radical, direct, într-o manieră tranșantă. Adevărurile sale au un caracter axiomatic, de aceea nu se întemeiază pe demonstrații decât rareori. În discursul de tip manifest, enunțul dat ca adevăr incontestabil din perspectiva poetului dobândește, în timp, valențe aforistice printr-o veritabilă carieră a citării. Spicuim
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
le observăm ca ocurențe ale polemicității în economia de ansamblu a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect estetic. Privită gradat, pe o virtuală scară a ambiguizării discursului, violența limbajului arghezian cunoaște ca limită "de jos" acuza tranșantă (categoria, conform taxinomiei lui Halsall). Ea apare deseori în incipit, pretextând saltul în imaginar sau justificând ofensiva directă, în corpul textului, cu funcție de releu, reconectând lectorul la realitatea imediată sau, la final, luând aspectul inferenței polemice. În toate cazurile, acuza
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
categoria, conform taxinomiei lui Halsall). Ea apare deseori în incipit, pretextând saltul în imaginar sau justificând ofensiva directă, în corpul textului, cu funcție de releu, reconectând lectorul la realitatea imediată sau, la final, luând aspectul inferenței polemice. În toate cazurile, acuza tranșantă se comportă ca un barometru al referențialității, menținând aspectul de editorial al discursului. Exemplele sunt nenumărate, de aceea am selectat doar două reprezentative. Plecând de la un mobil real, solicitarea B.O.R. de a nu se ține spectacole de teatru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
jignirea celorlalți, spre stăpânirea spiritului public [...]. Trebuie însă statul să patroneze aceste apucături, această minoritate stupidă și mânjită?"189. Aici, forța asertivă a interogației retorice amplifică agresivitatea inferenței polemice, prelungind-o prin uzul epitetului descalificant. În planul dialogismului retoric, acuza tranșantă echivalează cu deconspirarea brutală a falsului și imposturii, ca un act justițiar căruia lectorul trebuie să i se solidarizeze. Din perspectiva ideologică a discursului, violența obiecțiilor plasează pamfletarul într-un teritoriu simbolic aparte, denumit de Angenot extopie, "în care indignarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a discursului, violența obiecțiilor plasează pamfletarul într-un teritoriu simbolic aparte, denumit de Angenot extopie, "în care indignarea ține locul demnității"190, justificând atacul prin violența limbajului. În cel de-al doilea exemplu la care ne-am oprit 191, acuza tranșantă funcționează ca un jalon referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai mare monument de incultură sufletească, de analfabetism și demagogie. Școală naționalistă antisemită și demagogie. Școala
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe afiș să perfecționeze individualitatea românească ce li se părea stricată, a contribuit cu o nouă nuanță de ticăloșie la viața tineretului, victima vârstei admirabile și credule și a politicienilor pitiți în personaje cu barbă, profesorale". Accentuarea și prelungirea acuzei tranșante cade, aici, în sarcina anaforei, o figură retorică a insistenței, cu un mare potențial persuasiv, la care Arghezi recurge frecvent în ofensiva polemică. De asemenea, procedeul polemic investigat de noi joacă, în acest caz, rolul de trambulină spre același imaginar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proporții apocaliptice ("D-nii Iorga și Cuza, apucați de o nevroză criminală, pândesc copii evreiești noaptea, prin mahalale, fug cu ei și-i sufocă: exact sociologia și politica lor"), iar pamfletarul se autoînsărcinează cu execuția simbolică a adversarilor. Dacă, prin acuza tranșantă, pamfletarul își formulează entimematic, dar direct și punctual rechizitoriul, pe următoarea treaptă a ambiguizării limbajului violent putem plasa analogia descalificantă, tot în calitate de raționament eliptic, dar indirect, de data aceasta, și cu un grad mai mare de generalizare. Și pe acest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele și pretențiile ideologice ale adversarilor (formulate și ca acuze tranșante, așa cum am văzut) devin, aici, pretextul imaginării celor mai cumplite orori ale holocaustului: "Pruncilor evrei trebuie să li se răsucească gâtul îndată după născare și chiar în patul maternității să fie înăbușiți. Copilul de evreu n-are drept la școala
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu poate fi surprins și măsurat cu instrumente asemănătoare celor din fizică. Tocmai de aceea, astăzi, teoria socială și politică implică o abordare normativă, combinată cu una empirică. Nu avem, ca atare, un criteriu riguros care să permită o distincție tranșantă între științele sociale și ideologie, încât se poate susține că "pentru a denunța poziții considerate ideologice, teoria socială este departe de a deține autoritatea care i-a permis astronomiei să se delimiteze complet de astrologie sau chimiei de alchimie"149
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fie și în mod implicit, în lucrările unor filosofi ai științei precum Kuhn sau Feyerabend. În sfera teoriei sociale ca atare și, în particular, a domeniilor de cercetare a imaginarului social, aceasta nu face decât să deschidă calea unor poziții tranșante, de tipul celei expuse de Gilbert Durand, care evidențiază faptul că "(...) în zilele noastre însăși gândirea științifică este constrânsă, pentru a-și explica propriile orientări, să facă apel la imaginarul atât de mult timp reprobat de iconoclasmul teoriilor originare din
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și italianul A. De Viti de Marco, care au considerat că nivelul optim al cheltuielilor publice este atins atunci când utilitatea marginală a acestora este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Asemănător, dar Într-o formulare mai tranșantă, ne apare teza exprimată În 1947 de englezul A. C. Pigou, care considera că presiunea fiscală optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale, deși punerea În aplicare comportă
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
dedusă următoarea constatare importantă privitor la CTN, zona de demarcare dintre firmele aflate În procesul de internaționalizare a activităților lor ce pot fi considerate drept operatori transnaționali și cele ce nu se califică pentru acest statut nu este atât de tranșantă pe cât s-ar putea crede la prima vedere. Totuși, se poate considera că dimensiunea specifică firmei transnaționale o reprezintă investirea În străinătate, iar viza către transnaționalitate este dată de investiția străină directă. Pentru a Înțelege mai bine natura specifică și
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]