1,267 matches
-
categorie face parte lucrarea lui Matei Călinescu Clasicismul european în care autorul argumentează individualitatea manifestărilor engleze (cât și a celor din alte spații culturale) prin prisma faptului că, în linii generale, clasicismul ar trebui privit drept o forma mentis care transcende condițiile istorice particulare care au generat-o.136 În acest sens, se afirmă că diferențierea de modelul francez nu reprezintă decât o altă fațetă a aceluiași curent literar, concluzionându-se că "a existat un puternic clasicism englez, purtând pecetea spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
operelor shakespeariene respinse brutal de majoritatea clasicilor datorită ignorării regulilor (după cum se observa la Voltaire) să evidențieze tocmai trăsături ce țin de această viziune artistică. Acest contrast este însă explicabil prin caracterul genial al marelui dramaturg care prin scrierile sale transcende orice limite, îmbinând totodată elemente variate, ce permit integrarea ulterioară în diverse dimensiuni estetice. În acest sens, fiecare epocă încearcă să-și subsumeze geniile anterioare, transformându-i în predecesori spirituali Johnson face din Shakespeare un clasic, romanticii de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
raportării la tradiție care poate deveni o frână atunci când este privită cu prea mult sentimentalism, dar poate fi și anulată pe nedrept, atunci când spiritul contemporan devine prea dominant. Astfel, Eliot vede în tradiție un factor viu, un model ce poate transcende sterilitatea în măsura în care este percepută ca un stimul. Se atrage atenția că reproducerea rezultatelor tradiției nu este în acest sens utilă pentru că nu se subscrie legilor evolutive ale literaturii. Ceea ce este benefic este reproducerea situațiilor care au stat la baza creării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și scut în fața oricărei neliniști. De aceea cred că prin profesiune și familie el s-a mântuit, dacă mântuirea nu este decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are în el mântuirea, dacă reușește a-și transcende viața dincolo de temporal. Cărțile lui, constructele științifice, prin care conceptul triunic al devianței psihice, paradigma victimologică sau recent epistemologia adevărului psihiatric, devin piatra lui de mormânt, piatra unei existențe cucerite, calea prin care și-a transpus viața în operă. Putem
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ioan Alexandru, începând cu Imnele Transilvaniei (1976), se revarsă în aproape două mii de poeme motive de ceremonial, de solemnități și elegie. Preluând clișee de la începutul veacului, evocatorul Clopotarului mergea în pas cu Goga; cortegii țărănești, figuri emblematice și izvoare toate transcend "în slavă", în "lumină și în veșnicie". În Origini, se aud ecouri din Cotruș: "Din Apuseni, din răsărit mă trag / De pe aceste dealuri transilvane / Străbunii mei călcau pe univers / În zilele de iarnă în sumane". În felul Transilvaniei natale, o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
partenera dorită nu devine duo ci doime. "Noi de-atunci suntem doime / și în tine și în mine / și suntem Acela amândoi" (Jeu d'amour Daenă). Dincolo de schimbările de scenariu, năzuința fuziunii absolute, temă gravă, se repetă întruna; axa existenței transcende sistematic din individual și terestru într-o priveliște-sumă, într-un spațiu plenitudinar opunând destinului banal un antidestin. Câteva texte cu același titlu, La Nymphette, nu au nici o atingere cu lasciva Lolita, "nimfeta" de doisprezece ani din capodopera lui Vladimir Nabokov
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însă ostentativ în propria-i muză, deși alteori, recules, cată spre Dante și Milton. Știindu-se creator deplin, "nu se grăbește", și nici nu-l sperie "câmpul minat al poeziei". Câte o izbucnire în maniera Esenin, prilej de refrene patetice, transcende în cânt; turbionarul de la Riazan fusese un naturist organic. Ioanid Romanescu peregrinează fictiv Spre Capul Horn al Patagoniei din stele. Relevanta auto-imago a acestuia din Trăiască poezia și marii visători! e o pagină memorabilă: Al dracului am fost, cu patimă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de mătase (în Presimțiri de toamnă) refuză melancoliile, stările depresive: "Stele puternice se aprind și se sting: / Precum răsuflarea bărbatului tânăr..." POETICITATEA VISULUI. Cu tripticul Tirania Visului, disponibilitățile poetei ating cote maxime. Motive de vis? Orice moment al realului care transcende în ficțiune e, de când lumea, sursă de aventură poetică. Pe mari întinderi efuziunile lirice eminesciene sfârșesc în vis; meditativul Rilke se simte "încoronat de vis..." Oniricul Leonid Dimov semnează o Carte de vise. În primul volum al tripticului frapează un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rătăcitor asemenea lui Dante într-o selva oscura) puterea de a înfrunta. Precum divinul florentin, un Liviu Ioan Stoiciu împărțit între text și metadiscurs, narează, recurge la un limbaj epopeic și glosează; se implică în acțiune și altfel decât Dante, transcende într-un imaginar zeflemist, intens ironic. Analogiile dintre labirintul-arhetip (palatul lui Minos din Creta) și labirintul existențial, analogii cu reverberații perene, instituie tema de bază general-umană, paradigma unei dezbateri în tensiune. Temă filozofică fundamentală! Dincolo de grecitatea conceptului, labirintul e un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sa din primii ani chipul mamei deține de departe prioritatea, că din trei poezii una are ca impuls generator principiul matern, icoana reală a celei dintr-un sat basarabean de pe Prut (învecinat, pe celălalt mal, cu Miorcanii lui Ion Pillat) transcende în ficțiune, acestea derivă dintr-un fapt biografic tragic: viitorul poet aproape nu și-a cunoscut părintele, mort în vijelia războiului, de unde canalizarea integrală a sentimentelor filiale în direcție maternă. Reacții analoage erau de găsit la Ibrăileanu și Sadoveanu, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în mișcare nu numai un al treilea ochi, dar și o a treia ureche, instrumente de acces în inefabil. Nemaivăzutul cal cu aripi "căzuse din cer (se încâlcise, se spune, / în sârmele de înaltă tensiune)"; imaginația infantilă proaspătă, ingenuă, nestrunită, transcende în fabulos: "Lecțiile s-au suspendat. / învățătorul R.M. / ne-a aranjat în rând / și ne-a dus să-l vedem / (ca într-o excursie, cântând). Semăna cu un salcâm înflorit / în glodul prăvălit..." Un patetism în spiritul lui Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în oglinda ochilor Beatricei. Tot ce a urmat : energii, forțe, ființe, materie e în conformitate cu natura Creației. E iluzorie iluzia că toate acestea sunt o iluzie. Toate sunt, de fapt, manifestări ale "Marelui Pescăruș". Realitatea este ceea ce este și așa cum este. Transcende orice încercare de descriere. Cunoașterea Adevărului nu poate fi decît directă, trăită. Partea se scaldă în beatitudinea întregului. Nimic nu poate exista în afara acestuia, în mod independent. Poate vreun filosof, sau vreun gînd rătăcit, sau iluzia unor imagini proiectate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care devine stăpîn nu peste alții sau altele înconjurătoare, ci teribilă încercare ! peste el însuși. "Maya își manifestă forța prin universul rotitor și formele în desfășurare ale indivizilor. A înțelege acest secret, a ști cum acționează el și a-i transcende, dacă se poate, vraja cosmică evadînd dincolo de el prin straturile aparenței tangibile și vizibile și, simultan, în interior, prin toate stratificările intelectuale și emoționale ale psihismului aceasta e năzuința concepută de filosofia indiană ca fiind sarcina umană primordială și finalmente
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea de transcendență. Cum poate subiectul să se transceandă pe el însuși fără să-și piardă identitatea? Unii cred că subiectul se poate depăși creînd, alții că o poate face iubind, iar alții că o poate face în și prin relația cu celălalt, în ceea ce Husserl numea intersubiectivitate. Transcendența
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
trebuie să se definească, să se explice și nu invers. Transcendența doar este, ea nu poate fi cunoscută, reprezentată, ci poate fi doar trăită în iubire și înțelepciune. Plotin vorbea chiar despre "transcendența Unului", ceea ce înseamnă că totul poate fi transcens. De fapt, occidentalii l-au ratat pe zero și au rămas cu o dorință nostalgică de fuziune, cu o frustrantă căutare a unității, pe care nu mai știu cum să o înțeleagă. Mă simt mai aproape de filosofia orientală a sinelui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
libertatea în acord cu principiile universale, cu Sursa ultimă a Legii, care e infinită. Transcendența infinitului se reflectă și în totalitatea socială, unde el mă privește în ochii celuilalt și realizează astfel de triade, care oferă osmoza societății. Raporturile etice transcend (dez)ordinea politică și vizează drepturile tuturor oamenilor. Filosofia nu înseamnă înțelepciune, ci dragoste-de-înțe lepciune, ceea ce înseamnă înțelepciune dorită, căutată, cerută, de ce nu? Cu alte cuvinte, filosofia nu deține monopolul înțelepciunii. Am vorbit despre Revelație. Poate s-ar cuveni cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sunt cel care sunt ne conține. Prin urmare, eu nu sunt într-un mod distinct, ci doar ca parte a întregului. Ca atare, nu există nimeni care să întrebe Cine sunt eu ?, sau Cine ești tu ? Sunt întrebări care se transcend, sunt false distincții. Apoi, chestiunea legată de interior și exterior este iarăși o aparență. Nu există interior separat de exterior, sau invers, există Eu sunt, o singură Ființă, una și nedespărțită. De aceea spunea Iisus : "Eu și Tatăl meu una
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de la sensibil la sensibil prin inteligibil". Atfel, obiectele și ideile, imaginația și reflecția, emoția și logica, structura și povestirea sau istoria ei nu fac parte din lumi separate. A descoperi diversitatea nu presupune să anulezi unitatea, dimpotrivă. Totul poate fi transcens. Structurile imuabile ale viului nu neagă istoria evenimențială, dar o reduce la vălurelele de la suprafața apelor. Acestea sunt însă întotdeauna mai adînci. Societățile tradiționale se bazează pe o ordine implicită, durabilă ; societățile actuale valorizează inovația și cultivă novomania, un cult
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ești un eu-tu, un terț inclus care vibrează altfel decît realitatea din jur. Imprecisă, mîngîierea alunecă, căutînd ceva parcă, dar negăsind, atin gînd fără să atingă și fără să se oprească, dansînd ritualic în necunoscut. Levinas susține că "mîngîierea transcende sensibilul", oricum nu este o chestiune de fiziologie, dar nici una artistică, ci mult mai mult. E ca o mîngîiere pe suflet, pe care atît de puțini știm să o primim și mai puțini să o dăruim. Este o stază greu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pămînt. Mă învăța cum să fiu mai aproape de Dumnezeu, cum să nu mai trăiesc în negare, să accept provocarea. Filosofia păsării este cea mai înaltă filosofie. Ceea ce simțurile și corpul nostru nu pot face poate ideea de pasăre, care le transcende. Astfel bucuria mea era mare, iar înlăuntru încolțea speranța că suntem mai mult decît un reflex în oglindă. Ochiul, ochiul păsării mă privea și-mi întreținea această speranță cvasireligioasă. Acestea au fost cele mai mărețe vremuri din păcătoasa mea viață
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox. Acest gol plenar primordial pare să fie principiul care stă la baza lumii fenomenale, pe care o supraordonează. "Acest vacuum metafizic, încărcat cu potențialul a tot ceea ce există, pare să fie leagănul totalității ființei, sursa supremă a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
totul pe vectorul tehnologic (tehnopol). Dar și noile puteri emergente investesc mult în tehnologie, devenind concurenți serioși față de noile puteri. 3.3.5. Revoluționarea relațiilor internaționale Tehnologia deține o dimensiune unificatoare între principalii actori ai scenei internaționale. Cîmpul tehnologic îl transcende pe cel economic și pe cel militar, iar discipline separate încep să se reunească sub influența tehnologiei. Totuși, faptul că lumea e tot mai tehnologizată și tot mai globalizată nu ne dă un indiciu asupra unor evoluții mai pacifiste sau
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ca un dragon după un somn de secole. Referindu-se la India, Heinrich Zimmer scria : "Maya își manifestă forța prin universul rotitor și formele în desfășurare ale indivizilor. A înțelege acest secret, a ști cum acționează el și a-i transcende, dacă se poate, vraja cosmică evadînd dincolo de el prin straturile aparenței tangibile și vizibile și, simultan, în interior, prin toate stratificările intelectuale și emoționale ale psihismului aceasta e năzuința concepută de filosofia indiană ca fiind sarcina umană primordială și finalmente
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox. Acest gol plenar primordial pare să fie principiul care stă la baza lumii fenomenale, pe care o supraordonează. "Acest vacuum metafizic, încărcat cu potențialul a tot ceea ce există, pare să fie leagănul totalității ființei, sursa supremă a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pentru ea. Cea care face posibilă democrația este înclinația și capacitatea oamenilor de a înțelege și realiza dreptatea. Avem libertatea să facem dreptate, prin cunoașterea binelui și a adevărului. Recursul la libertate nu se poate face decît în numele dreptății, care transcende interesele subiective și "raționale". Conștiința și exercitarea libertății îndepărtează tirania, cu condiția ca fiecare să înțeleagă că libertatea sa încetează acolo unde ea încalcă libertatea altuia. Asta deoarece unitatea reprezintă esența și nu putem atribui numele de ființă decît cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]