2,431 matches
-
Răsucirea" cu 180° a cuvîntului "zoon" în "nooz" poate semnifică tocmai faptul că această parte din cuvînt este "transcendență", trebuind să fie citită cu oglindă (în acest sens, este cunoscut faptul că Blake a excelat în arta "scrierii inverse"). "Partea transcendență" (zoon ființă vie) devine astfel "nooz" ca parte imanenta, integrată în cuvîntul Golgonooza. Transformarea această sugerează astfel tocmai gestul creației făcut de Tatăl, în totală expansiune a Verbului în existența, ehivalent probabil pentru Blake cu actul gravării: "zoon" este "cuvîntul-matrice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Böhme, care consideră că nașterea stelelor a fost un proces universal prin care era începută lucrarea de mîntuire a universului fizic ce căzuse în întuneric. Stelele sînt astfel îngerii care aduc lumină în sfera fizică; ele sînt, așadar, porți spre transcendență. De aceea, "sulițele" stelelor despre care vorbește Blake sînt razele de lumină emanate de stele, prin care este luminată beznă ce controla toată sfera fizică. Razele de lumină sînt astfel armă exemplara, arhetipala, a sferei spirituale care începe războiul cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un al optulea Ochi al lui Dumnezeu care pare să semnifice Individul (cf. S. Foster Damon, 1973, pp. 134 și 284), Creația că mulțime de indivizi uniți cu Iisus Hristos. Acest al optulea Ochi pare a sugera Ziua a Opta, transcendență, eternă, corespunzînd unității universale holistice-holarhice, transpersonale, analizate amplu de Ken Wilber. 290 (VIII, 396) MOLOH (MOLECH): A fost inițial un zeu Amonit, similar zeului Chemoș venerat în Moab (cf. Numeri 21, 29). Cultul sau se caracteriza prin sacrificii sîngeroase de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
termeni, ei determină un concept normativ al unității de existență a omului. De aici și ideea despre "progresul moral", formulată de Kant și socotită foarte importantă pentru "morala kantiană" de diverși exegeți ai filosofiei sale, idee care presupune și tentația transcendenței, înscrisă, cumva, în însăși unitatea de existență a omului, căci ea susține îndreptatea omului către Binele Suveran, scopul absolut, adică pur practic (moral), dat a priori, întemeiat în rațiunea practică. Cele două concepte de persoană și personalitate dau sens autonomiei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoana energetică apare ca expresie a omului desăvârșit, aflat într-o ordine universală în care natura nu mai poate produce forme superioare de actualizare a energiei; acest plan vizează omul ca universal, umanitatea, modelul absolut al umanului, care rămâne, nedezmințit, transcendența după care ne orientăm și în absența căreia ne-am rătăci față de însăși calea umană. Nu este vorba aici, cel puțin în mod direct, despre transcendența divină, ci despre idealul de umanitate, a cărui origine poate fi, totuși, Divinitatea: "ideea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acest plan vizează omul ca universal, umanitatea, modelul absolut al umanului, care rămâne, nedezmințit, transcendența după care ne orientăm și în absența căreia ne-am rătăci față de însăși calea umană. Nu este vorba aici, cel puțin în mod direct, despre transcendența divină, ci despre idealul de umanitate, a cărui origine poate fi, totuși, Divinitatea: "ideea de Dumnezeu este principiul suprem care fundează ordinea universului și, dimpreună cu aceasta, care dă conștiinței omenești absolutul de care ea are nevoie pentru a avea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Em. Mounier suferă actul autocreației, prin care de fapt se deschide în afară printr-o alienare, "alienare consimțită", cum susține J. M. Domenach. Îar acest "în afară" spre care persoana se deschide este un "înlăuntru": Vom spune, de exemplu, că transcendența este ceea ce există mai subiectiv și în același timp că ea este ceea ce există mai obiectiv"299. Deschiderea maximă va fi către Dumnezeu, transcendența totodată subiectivă și obiectivă, interioară și exterioară, în afară și înăuntru. Gândul acesta despre Dumnezeu al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acest "în afară" spre care persoana se deschide este un "înlăuntru": Vom spune, de exemplu, că transcendența este ceea ce există mai subiectiv și în același timp că ea este ceea ce există mai obiectiv"299. Deschiderea maximă va fi către Dumnezeu, transcendența totodată subiectivă și obiectivă, interioară și exterioară, în afară și înăuntru. Gândul acesta despre Dumnezeu al lui Em. Mounier pare a fi apropiat de cel al lui Augustin. (Pentru filosoful de la începuturile creștinismului, Dumnezeu reprezintă, în noi, ceea ce e mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în afară și înăuntru. Gândul acesta despre Dumnezeu al lui Em. Mounier pare a fi apropiat de cel al lui Augustin. (Pentru filosoful de la începuturile creștinismului, Dumnezeu reprezintă, în noi, ceea ce e mai profund decât eul nostru cel mai adânc.) Transcendența afirmată de filosoful creștin contemporan este lăuntrică, dar, totodată, ea este și "în afară". Cum ar putea fi altfel, atâta vreme cât, ieșind din sine întru comunitatea persoanelor, persoana se reface pe sine, ca în-sine? Acest personalism pare a fi fatalist, dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
propriilor rezultate. Filosofiile absolutiste au, de asemenea, o semnificație "cognitivă" nedisimulată în spațiul reconstrucțiilor lumii și omului, propunând modele de umanitate, teorii asupra unor elemente de viață omenească integrate într-o viziune generală etc. Ele mențin în orizontul reflecției problematica transcendenței, dar acordă o valoare peste măsură părții (condiției) "ideale" din om. Legătura lor mult prea adâncă și semnificativă cu teologia și, în genere, cu experiența religioasă le despecifică, uneori, le scoate din orizontul filosofiei. Personalismul lui Ch. Renouvier este un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și cu semenii. „Locuirea” are un caracter dual, presupunând atât dimensiuni reale, cât și imaginare. E clar că sunt aici, dar aș vrea să mai fiu și dincolo. Ea presupune un joc permanent dintre interioritate și exterioritate, dintre imanență și transcendență. Mă mișc Într-un perimetru de obiecte, dar nădăjduiesc și la altele. Mă folosesc de ceea ce am, dar sper și la alte achiziții. Mă Împac cu ceea ce sunt, dar nutresc și spre zări mai Înalte. Fără a fi un teritoriu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Nimeni nu-l vede, nimeni nu-l aude. Cu siguranță că nici el nu recunoaște starea ce l-a cuprins. Acesta-i dorul lui, aceasta-i „porția” la care are acces din „tortul” dilemei existențiale, atât poate ciuli urechile la transcendența ce-l cheamă și pe el. Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Poate că numai așa va ajunge la un oarece liman, la niște certitudini, la starea de lumină. Tot așa, acest episod poate prefața alunecarea iremediabilă Într-o deznădejde
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un pregnant simț al respectării și trăirii sărbătorilor. Poate cele mai intense efuziuni și tradiții comunitare sunt cele legate de Nașterea Domnului, care prefațează Anul Nou, prilej de noi conexiuni și refaceri ale legăturilor dintre pământ și cer, imanență și transcendență, eu și celălalt, clipă și veșnicie. Este șansa unei noi solidarizări și de durată la nivelul indivizilor și colectivităților, șansa „măsurării” vieții noastre cu exigențele valorilor supreme. Identitatea unei societăți este dată și de felul cum Își semnifică și gestionează
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
vertebrală modului de a gândi sau de a face. Avem nevoie de „linii” valorice, de repere autentice și stabile, de ocazii pentru edificare și iluminare. Umanitatea din noi Își dovedește insuficiența atunci când nu este racordată la chemările valorice superioare ale transcendenței. Fără credință suntem incompleți, ne bate vântul, ne risipim la orice adiere ce se abate asupra noastră. Autonomia se dobândește prin cunoașterea și aderarea liberă la valorile ce caracterizează comunitatea din care facem parte. A fi excluși de la această comuniune
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
structurată sau directivată În raport cu valorile absolute ale religiei. Însingurarea, antrenată de o caracteristică a acestei vârste psihogenetice, dar și de unele „presiuni” socioculturale externe, poate fi diminuată prin pregătirea individului pentru a rezona cu celălalt printr-o supradeterminare presupusă de transcendență. Nu În ultimul rând, atragem atenția că școala este un cadru de alimentare nu numai cu cunoștințe, ci și de formare a unor atitudini și credințe. Cunoașterea transmisă nu are nici o valoare, dacă nu este aureolată de conștiința Întrebuințării sale
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
gestionării imensului rezervor al credinței, prin raportarea, prin prisma formației sale, la cumulul simbolic adiacent. Nu toți dintre noi au o evidentă sensibilitate religioasă sau o vocație clar statuată, dar cu instrumentele cunoașterii sau acțiunii specifice putem decela zona de transcendență ce se insinuează În domeniul pe care-l reprezentăm (fizică, matematică, literatură, arte, filozofie, psihologie etc.). Ar fi un semn de onestitate epistemică să Împingem lucrurile până la capăt și să-i dăm lui Dumnezeu ce este al Său. Prezența Sa
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
incapabilă se creeze un echilibru al contrariilor, solidarizări, răspunderi. O identitate În criză este o identitate al cărei sistem de valori se fragilizează, e alterat, bulversat, răsturnat chiar. Coeziunea și coerența reperelor care Îi dădeau individului sentimentul de unitate (cu transcendența, cu natura, cu trecutul, cu ceilalți și nu mai puțin cu sine Însuși) s-au fisurat până la a se spulbera. Cer gol, haos și, În cele din urmă, vid. Cauza de fond a dispersiei și aneantizării eului, care Îi spulberă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de sine: e askezis-ul Cinicilor și al Stoicilor. Să notăm că dandysmul, prin gratuitatea sa, prin libera situare a valorilor și a obligațiilor, se Înrudește cu alegerea unei Morale. Se pare că, pe acest plan, Baudelaire și-a satisfăcut acea transcendență pe care o descoperise În sine de la bun Început. Dar e o satisfacție trucată. Dandysmul nu-i decât imaginea ștearsă a alegerii absolute de Valori necondiționate. De fapt, el se menține În limitele Binelui tradițional. E gratuit, fără Îndoială, dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dar să ne îndepărtăm de adevărul revelat, deși el este cel mai puternic dătător de viață și de speranță pentru om. Pășim în spațiul științei, destinat întrebărilor și încercărilor de răspuns cu ajutorul lui Petre Țuțea: "Dogmaticii religioși comunică adevăruri revelate, transcendența lor depășind omul întrebător și natura"66. Ne situăm, deci, în spațiul omului întrebător, care se îndoiește și care urmează blestemul lui Dumnezeu de ființă chinuită. Plasându-ne în acest context, vom considera că tocmai acest blestem înseamnă ieșirea la
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
et connaissance, 1922), Filozofia stilului (La philosophie du style, 1924), Fenomenul originar (Le phénomène originaire, 1925), Fetele unui veac (Leș visages d'un siècle, 1925), Daimonion (1926), Eonul dogmatic (L'éon dogmatique, 1931), Cunoașterea luciferica (La connaissance luciférienne, 1933), Censura transcendență (La censure transcendante, 1934), Orizont și stil (Horizon et style, 1934), Spațiul mioritic (L'espace mioritique, 1936), Geneză metaforei și sensul culturii (Genèse de la métaphore et sens de la culture, 1937), Artă și valoare (Art et valeur, 1939).822 Le système
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
C'est aussi l'époque où Blaga conçoit șes trilogies, l'expression la plus haute de son système de pensée : Trilogia cunoașterii (Trilogie de la connaissance, 1943), en trois volumes : Eonul dogmatic (L'éon dogmatique), Cunoașterea luciferica (La connaissance luciférienne), Cenzură transcendență (La censure transcendante) ; Trilogia culturii (Trilogie de la culture, 1944), comprenant leș volumes Orizont și stil (Horizon et style), Spațiul mioritic (L'espace mioritique), Geneză metaforei și sensul culturii (Genèse de la métaphore et sens de la culture). En 1946 est publiée la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ca nodul din Gordion, „omul gordian” al lui D. așteptând/ sfidând mereu sabia care despică. Brahma, Icar, Sisif, Teseu, Enkidu, Orfeu sunt embleme pentru „peregrinul” în spirit, către începutul absolut al marilor paradigme. Anabaza prin tărâmul sinelui străpunge până în „depărtarea” transcendenței, unde se împlinește suprema identificare cu marele însingurat divin. Volumele Depărtarea lăuntrică (1980) și Discurs despre liniște (1989) transferă în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
Poemele din volumul Marea transparență se alcătuiesc într-un univers în care aerul e încărcat de îngeri, „sămânță se naște din abur”, „pe un nor călătorim”, iar cuvântul „se-așază pe inimă suav”. Natură vizionara a lirismului și aspirația spre transcendență, care se insinuează și în raporturile cu limbajul poetic, sunt definitorii pentru poezia să: „A trebuit să-nvăț acel grâi pământesc/ întreb piatră și ea nu-mi răspunde/ întreb mierla și ea tace/ nedumerita/ Norul se furișează tiptil/ Vulturul mă
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
2; Mihai Coman, Ernest Bernea, „Cadre ale gândirii populare românești” REF, 1987, 3; Vasile Zvanciuc, Ernest Bernea, „Cadre ale gândirii populare românești”, AAF, 1987, 476-478; Iordan Datcu, Ernest Bernea într-o autobiografie, ST, 1991, 5-6; Silviu G. Totelecan, Ruptura de transcendență - o pierdere sau un câștig?, TR, 1997, 45-47; Datcu, Dicț. etnolog., I, 71-72. I.D.
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
ale spiritului primordial, atunci conștiența finită a minții omenești obișnuite se transformă și se extinde în mod spontan în conștiența transcendentă fără limite a nemuritoarei „Minți Tao”. Această transformare, cunoscută sub diferite nume în limba engleză, ca enlightement („iluminare”), transcendece („transcendență”), liberation („eliberare”) și awakening („trezire”), în tradiția Zen a Japoniei ca satori, în sanscrită ca nirvana și în limbajul taoist ca wu-dao („trezirea către Cale”), se produce, de obicei, brusc și pe neașteptate, în urma practicii îndelungate și tenace, într-o
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]