1,625 matches
-
mai târziu, fără să i se plătească ore suplimentare. Scandalos, sunt de acord - dar toată lumea e cam înghesuită acum, mai cu seamă cu recesiunea care se anunță, și șefii mimează teama simulând o înaltă conștiință civică. Cred că și ei transpiră, mai cu seamă că au mai mult de pierdut. Vreau să am iar bani, dar mă simt mai bine acum, când nu am nimic. Există aceste mici plusuri. Nu-ți pot fi de nici un ajutor când nu ai nici un ban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea era tot acolo și-l sorbea din priviri. Nu în seara asta, Josephine, s-a rugat el. — Dolores, l-a corectat ea drăgăstoasă, apoi s-a întors în pat. Nicholas Deggle transpiră din greu. TREIZECI — Valhalla, spuse Virgil Jones. Valhalla: locul unde războinicii care muriseră continuau să trăiască în desăvârșită splendoare, purtându-și în fiecare zi bătăliile trecute, retrăind momentul de glorie în care au căzut, prăbușindu-se încă o dată însângerați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gândi la schimbarea rapidă survenită în viața sa, de la violența clocotitoare din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei, și se întrebă dacă, la urma urmei, exista vreo diferență majoră între cele două lumi. Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la ușa din față, ca și când ar fi fost mumificată în momentul când voise să intre. S-a tras la o parte mecanic, ca să-i facă loc să intre. Nimeni nu voia să-i răspundă la întrebări. Contele Aleksandr Cerkasov stătea transpirat în șezlong. Ridicase ghergheful Elfridei, iar mâinile sale se jucau absente cu el. — Ce s-a întâmplat? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Am auzit un țipăt, a răspuns contele. Un țipăt prelung. Vultur-în-Zbor s-a uitat de jur împrejur în încăperea tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
peste câmpie cu o veșnicie de emoții în urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
exista cale de întoarcere. Și dacă s-ar apuca să urce mai departe, pe munte, în norii necunoscuți, ce-ar face acolo? Mai grav,, ce-ar face ea acolo? A clătinat din cap. Avea nevoie de îndrumare. îndrumare. Virgil Jones transpirând în cimitir. Lui Vultur-în-Zbor i se păruse că Virgil îi făcuse cu ochiul o dată în timpul ceremoniei. Era oare posibil să nu-i poarte pică? Virgil, cu care se purtase atât de crud? — Trebuie să mergem la madame Iocasta, a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceramică. Așa că a comandat o Planetă plutitoare de asemenea proporții, încât decorațiunile precedente păreau niște bile de rulment pe lângă ea. Duggie a prezis că toate sălile uriașe de marmură vor avea câte una în sezonul următor. Îmi petrecusem ultimele luni transpirând deasupra nenorocitului obiect (literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni, asamblându-l în mai sus-amintita sală de marmură. Îl făcusem din bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
oroarea mea, David Stronge a continuat să înainteze de-a lungul camerei și m-a luat de talie. Mi-am ridicat capul. Toate privirile erau îndreptate către mine politicos și un ropot de aplauze le însoțea. David Stronge era deja transpirat și emoționat. Era scârbos. —Să mergem afară, îmi șopti familiar la ureche. M-am desprins din strânsoarea lui și am dat paharul de șampanie pe gât. —Vin imediat, i-am răspuns zâmbind, pierzându-mă în mulțime. Când am ieșit, înarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea respirația ei greoaie. La un bărbat ar fi fost numită sforăit, însă prințesele nici nu sforăiau, nici nu transpirau. — Încă doarme, spuse Suki vorbind încet. I-am arătat prin semne că am înțeles. — Cred că n-ar trebui să o trezesc. Nu aveam să pierd această șansă de aur. — Aceea este poarta din grădină? am întrebat, uitându-mă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mătreața deja existentă. Era însoțit de soția lui, o femeie dolofană într-o rochie ca un sac cu imprimeu floral, cu o talie lăsată care să se asorteze cu a ei. Cei doi bărbați, în costume de vară gri deschis, transpirau extraordinar de mult, amândoi fiind supraponderali și obișnuiți cu aerul condiționat. Nu era o priveliște frumoasă. —Tinerii unul în brațele celuilalt, a spus David Stronge cu duioșie, ca să-i facă plăcere soției sale. — Ți-am văzut ieri poza în ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se strepeziră În gură. Cavitatea bucală deveni uscată ca o iască. Și pe măsură ce senzația de uscăciune creștea, medicul avea impresia că dinții devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. „Zgomotul ăsta o să mă scoată din țâțâni”, gândi Noimann, transpirând din ce În ce mai abundent. De jos, scrâșnetul de dinți și horcăitul se amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură peste un material dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sub pat valiza de voiaj și se ascundea cu totu-n ea. Oglinjoara de recrut, camuflată Înăuntru Încă de pe vremea când făcuse armata la pompieri, Îi multiplica nodurile de pe față, aducându-l Într-o stare de exasperare profundă. Omul Braic transpira din răsputeri, Încercând să se ascundă cât mai bine În valiză. Și cu cît se agita mai mult, cu atât oamenii de paie Braic din jurul lui se Înmulțeau, ajungând la dimensiunea unei căpițe. Drept rezultat al Înghesuielii dinăuntru, valiza se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe picioare și tremurând din tot corpul, puse mâna pe sticlă, Își turnă o jumătate de pahar și Îl dădu pe gât. La Început avu o senzație de rău, de greață. După care coniacul Își făcu efectul. Noimann mai Întâi transpiră. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni În simțiri. Transpirația Își făcu efectul. O parte din răul ce se afla În el fusese eliminat. Tâmplele Încetară să-i zvâcnească. Ritmul bătăilor inimii deveni mai regulat. Medicul Își aruncă halatul pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altfel decât o vedem. Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Și atunci cum de-a apărut stropul ăsta din nimic? Poate a transpirat ceva? Poate a ieșit la suprafață o bulă? Cine a creat-o decât un spirit cuprins de nebunie!? Sau, dacă n-a creat-o nimeni, ci ea a apărut așa, cu de la sine putere, atunci Înlăuntrul ei se află un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
golul Își are și el importanța sa...” „Păi sigur că da, gândiți-vă numai la carii, la golurile din măsele... Apoi la această gaură ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
după potop, să se fi vărsat la Corso. Glasul lui Bikinski trâmbiță de trei ori, mâinile sale bătură darabana În tăblia mesei și corul acesta dizarmonic se stinse ca la comandă, iar peste terasă se așternu liniștea. Ștergându-și fruntea transpirată cu o batistă, Oliver decise: „Adevărul lui Satanovski e unul crud, el coboară pe om În stadiu de neom...”. În tot acest timp, Noimann stătuse liniștit la locul său, contemplând de la distanță toată zarva și așteptând deznodământul. Cuprins ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu posibilitatea selectării unui program adaptat problemei dumneavoastră: slăbire localizată abdomen, șolduri, fund, coapse, tonifiere, drenaj limfatic, program general de slăbire - tonifiere - anticelulitic, ridicare sâni! Preț: 250 RON. BONUS - 4 ședințe de slăbire Ultra Rapidă. Pachete valabile o lună...” Noimann transpira din abundență. Satanovski Îl Împinsese, probabil, la experimente greu de imaginat. La ce serviseră, la drept vorbind, algele și nămolul urât mirositor? Oare inginerul Îi anihilase voința cu retorica sa aberantă și-l pervertise Într-un asemenea hal, Încât Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să palpite. Iradiind bucurie și lumină, stropii coborâra de la creier În inimă și de aici Înapoi În stomac, după care se rostogoliră În jos, răspândindu-se În mii de șuvițe luminoase În palme și În tălpi. Făcând câțiva pași, Noimann transpiră din plin. Bucuria de a trăi pe care o resimțea Îl potopi cu totul. Stomatologul, călcând peste interdicția pe care și-o fixase În minte, mai trase un gât. Și apoi Încă unul. Trupul Îi fu scuturat de un cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au pornit? Piciorul știe ce face. Simțurile sale sunt ascuțite ca ale unui câine. Mathilda a dispărut. Mirosul ei Însă stăruie În aer. Piciorul Îl adulmecă, marcând mereu locul, tocmai pentru ca să-i fie mai ușor să găsească drumul Îndărăt. Medicul transpiră. Și, cu cât transpiră mai mult, cu atât se simte mai ușor. Piciorul continuă să marcheze drumul. Grilaj după grilaj. Stâlp după stâlp. Distanța dintre el și medic nici nu crește, nici nu se micșorează. Merg unul În spatele celuilalt, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce face. Simțurile sale sunt ascuțite ca ale unui câine. Mathilda a dispărut. Mirosul ei Însă stăruie În aer. Piciorul Îl adulmecă, marcând mereu locul, tocmai pentru ca să-i fie mai ușor să găsească drumul Îndărăt. Medicul transpiră. Și, cu cât transpiră mai mult, cu atât se simte mai ușor. Piciorul continuă să marcheze drumul. Grilaj după grilaj. Stâlp după stâlp. Distanța dintre el și medic nici nu crește, nici nu se micșorează. Merg unul În spatele celuilalt, ca și cum ar fi legați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dintr-un vagon În altul. Trenul gonea cu o viteză nebună. Părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Compartimentele semănau unul cu altul. Toate erau ticsite cu oameni transpirați, Îmbrăcați În costume albe. Înghesuiala era de nedescris. Doctorul transpirase din cap până-n picioare. Cămașa era leoarcă, se lipise de spatele lui. Costumele albe mișunau pe hol. Se multiplicau În fiecare clipă. Totuși Îi făceau loc lui Noimann să Înainteze. Noimann Își făcu curaj și Începu să Întrebe dacă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Și atunci cum de-a apărut stropul ăsta din nimic? Poate a transpirat ceva? Poate a ieșit la suprafață o bulă? Dar, dacă nu a fost nimic, cum ar fi putut să se nască din nimic acest ceva? Asta-i Întrebarea. Să presupunem că totuși a apărut, prin absurd, În vid o picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În beciul de sub casă. De cât de reci erau acei pepeni dimineața la trei când erau puși În căruță să fie duși la vânzare În piața Obor. Directorul se ștergea pe gât și pe față cu o batistă uriașă, era transpirat tot, apoi ofta, probabil gândindu-se la răcoarea din beci și la gustul pepenilor. Da, da, continua Subalternul, pe la patru dimineața eram deja la bariera Vergului și uneori nici nu ajungeam cu pepenii până-n Obor că ni-i cumpăra lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
așteptat-o, se puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și luă viteza. În compartiment scena devenise din ce În ce mai strâmbă acum. Directorul se retrăsese În colțul dinspre ușă și Încerca să respire, era transpirat tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era vorba de un fel ședință sau miting În care luase și el cuvântul și fusese cel mai logic, cel mai convingător, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de succes pe toate planurile? Cel mai grav defect pe care i-l descoperisem până acum era tendința de a-și cifra emailurile cu o grămadă de emoticons. Dar nu folosise niciodată termenul de taca-taca și nu-și pusese mâinile transpirate În spațiul meu de lucru, așa că eram mai mult decât dispusă să-i trec asta cu vederea. Telefonul Îmi sună exact atunci când Începuseră cu toții să se contrazică pe tema: Kelly Își operase sau nu ochii la vârsta venerabilă de treizeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]