5,827 matches
-
în capacitatea femeilor de a relansa creșterea economică. Cred cu tărie că femeile au resurse nebănuite. Definindu-mă curajul, acțiunea și performanța, cred că pot să duc Organizația de femei a PDL în punctul în care să facă diferența, să traseze plusul față de celelalte partide politice în campania din 2012 și după. Mesajul întăririi partidului prin dinamism, prin competiție liberă, autentică, de forță este cel pe care doresc să-l transmit femeilor din PDL. Doresc un parteneriat bazat pe inteligență", a
Andreea Paul Vass se vrea doamna de fier din PDL () [Corola-journal/Journalistic/47652_a_48977]
-
crească vârsta de pensionare ca parte a măsurilor necesare în contextul crizei. Critici au existat și din partea membrilor unei ramuri a SPD, care considerau că legea reprezintă o trădare față de reformele impulsionate de ultimul său cancelar, Gerhard Schroeder, care au trasat drumul spre creșterea vârstei de pensionare, reforme ce au nemulțumit electoratul partidului, dar au consolidat Germania în fața crizei. În final, s-a ținut cont de argumentul ministrului Muncii, social democrata Andrea Nahles, conform căreia reforma nu este "o invitație", la
GERMANIA a scăzut VÂRSTA DE PENSIONARE la 63 de ani și a crescut PENSIILE by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50078_a_51403]
-
din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică București, Editura Cartea Românească, 2012, 200 pag. N-ar fi prea multe de adăugat la cronica pe care, cu câteva numere în urmă, Alex Goldiș a consacrat-oLumilor din cuvinte. Criticul clujean trasează foarte bine, în detaliu, liniile de forță ale scrisului Sandei Cordoș. (Începând cu prima, și de altfel cea mai cunoscută carte a ei, Între revoluție și reacțiune, din 1999, revăzută și adăugită în 2002.) Atât de bine încât concluzia, din
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
inflexibili în adorația lor pentru moneda unică; nu e de mirare, pe ea se sprijină, de câteva decenii, un întreg eșafodaj de măsuri și strategii, ba chiar și de identități, aflate în plină expansiune. Rămâne, desigur, de văzut dacă paralela trasată de Krugman între Europa anilor 2000 și America anilor ’30 e valabilă sau dacă actuala criză europeană va reuși să traseze noi referințe ale depresiunii economice, dar și, mai important, dacă această proiecție va reuși să devină o realitate ceva
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
de măsuri și strategii, ba chiar și de identități, aflate în plină expansiune. Rămâne, desigur, de văzut dacă paralela trasată de Krugman între Europa anilor 2000 și America anilor ’30 e valabilă sau dacă actuala criză europeană va reuși să traseze noi referințe ale depresiunii economice, dar și, mai important, dacă această proiecție va reuși să devină o realitate ceva mai stabilă decât se dovedește a fi în prezent și care vor fi costurile acestor eforturi.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
a adus România, actuala guvernare lansează teme parazitare, cu scopul de a deturna atenția de la genocidul social și economic produs. Organizarea alegerilor, modificarea împărțirii teritoriale și regulile constituționale nu sunt simple formalități, (...) ci regulile care stabilesc conținutul interacțiunii politice și trasează liniile dezvoltării României. Modificarea acestor instituții, într-un cadru politic marcat de criză, fără legitimitate electorală și în preajma unui an electoral pune în pericol în mod semnificativ caracterul democratic al statului social român'', se arată în documentul citat. "Vrem un
Consiliul Naţional al PSD s-a declarat împotriva proiectelor PDL privind organizarea teritorială. Modificarea Constituţiei, după alegeri () [Corola-journal/Journalistic/47138_a_48463]
-
fi cunoscut Liber Scalae, despre ascensiunea la cer a Profetului Muhammad, care circula într-o versiune latină. M-am bucurat deci să regăsesc aproape întru totul cuvintele sale, l-am reauzit parcă pe Marian Papahagi vorbindu-mi de teoria „firelor” trasate prin rime în Prefața Irinei Papahagi: „După cum îi plăcea profesorului Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
aceste lumini și umbre, accente și „căderi” ale traducerii s-a discutat, de altfel, și într-o Seară italiană de la Librăria Humanitas Kretzulescu, în care doamnele Smaranda Bratu Elian, Rodica Zafiu și Doina Condrea- Derer, precum și domnul C.D. Zeletin au trasat firele unei pasionante dezbateri: Traducerea, artă sau meșteșug? Accentuând ideea că „meșteșugul” e un termen valoros, Rodica Zafiu constata că destinatarul traducerii determină esențial păstrarea sau pierderea unor elemente, și că Marian Papahagi, adresându-se în primul rând specialiștilor, a
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
de civilitate într-o mare de barbarie (așa cum în manualele de istorie țara noastră e o insulă de latinitate într-o mare slavă - o considerație scoasă de mult din contextul lingvistic în care a fost emisă și folosită pentru a trasa o imagine de sine națională în opoziție cu vecinii „rudimentari”; în felul acesta, cum spunea cu altă ocazie Vasile Ernu, românii se simt mai degrabă vecini cu Franța și Germania decât cu Bulgaria, Ungaria, Serbia și alte țări pe care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4994_a_6319]
-
ci și statuete din plastic sau iconițe cu scriitori canonici). Problema constă într-o imperfecțiune de modulație. Fără să aibă numaidecât adâncime, personajele de aici se detașează excelent prin contur, ajutate și de amintitul fragmentarism al romanului. Un Cristian le trasează din câteva tușe, mai multe nefiindu- i necesare. Dacă revine la ele ulterior, o face tot cu minimă risipă de energie. Realismul rezultă prin efecte, în fond, caricaturale. Când are, în schimb, de prelucrat situații, scene, conjuncturi, adică teritorii prin
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
discursiv, devenind cu mult mai personal. Aici, eseistica se apropie de confesiune, păstrând în linii mari aerul angajat al articolelor formatoare de opinie, implicat în realitățile care ating omul de acum și de aici. Cu accente lirice, fără patetismul genului, trasat prin linii emoționale viguroare, textul face o notă vizibil discordantă cu restul cărții. Aici, nu mai vorbește criticul, până și filosoful își oprește referințele culturale și lasă loc poetului și prozatorului Marta Petreu. Durerea, ca temă centrală, ca prezență constantă
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
20 de ani în urmă, în perioada tulbure ce a precedat cel de-Al Doilea Război Mondial. În chip surprinzător, romanul reunește toate personajele din Umbra vântului și Jocul îngerului, dezvăluind legături pe care cititorii nu le puteau intui și trasând biografii spectaculoase. Din punct de vedere al dozării tensiunii narative, Prizonierul cerului are o structură bizară. Începe în forță, cu o intrigă captivantă, continuă întrun crescendo constant, punctul culminant se înregistrează pe la jumătatea cărții, după care, până aproape de final, acțiunea
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
La terminarea slujbei, mai mulți preoți catolici, le-au cerut credincioșilor să meargă la vot. Aceștia nu s-au limitat doar la simplul îndemn civic și le-au trasat oamenilor direcții clare pentru a vota cu Emil Boc, susțin surse din teritoriu. Preoții le-au spus în mod direct oamenilor să voteze cu PDL și cu candidații acestora la alegerile locale. Se pare că imediat după îndemnul preoților, Emil
Biserica în campanie: preoţii îndeamnă oamenii să voteze cu Boc () [Corola-journal/Journalistic/44410_a_45735]
-
îndelungată: să identifici jurnalele, să le transcrii, să le studiezi suficient de mult pentru a le înțelege, să realizezi prezentări și analize ale lor. Am lucrat la asta zece ani și am găsit serii de texte necunoscute, adesea uimitoare, care trasează un peisaj mai bogat și mai complex decât corpusul jurnalelor publicate. Cartea mea nu va vedea, fără îndoială, lumina tiparului decât peste câțiva ani, dar puteți să vă faceți o idee aproape completă: aproape tot din ceea ce am scris deja
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
extreme care se înlocuiesc, într-un fel, așa cum patriotismul înlocuiește, folosind o stilistică asemănătoare, filosovietismul anterior. Paul Georgescu are o extrem de interesantă poziție echilibrată: „Există critici și scriitori cu temperament de gladiator: nu mă interesează sportul. Ca scriitor îmi am trasat de mult drumul meu pe care nu-l voi părăsi; ca, însă, cititor îmi pot îngădui să apreciez un roman pe care eu nu l-aș scrie, desigur, așa. Nu cred în autonomia esteticului (nimeni nu m-a convins pînă
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4595_a_5920]
-
însoțește volumul de la Humanitas? Am văzut deja că nu se-ntâmplă asta. Pentru cititorii de bună calitate intelectuală, dar care, întâmplător, n-au prea multe cunoștințe de poezie, Gabriel Liiceanu e cel mai bun deschizător de drumuri. El respectă comandamentul trasat de Ivănescu, extinzându-l, dinspre poezie, și asupra comentariului de poezie. Nu-și dă voie să mintă. (Scrupul pe care puțini critici de azi și-l fac, preferând să mimeze doct priceperea sau plăcerea.) El palpează de fiecare dată sensurile
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
largă de reacții, printr-o diversitate de tonalități, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante. Nu acceptă a se limita printr-o poetică ce i-ar trăda temperamentul tumultuos ori măcar dificil. La antipodul barzilor ce-și trasează granițe stricte de inspirație, se livrează unei perspective sans rivages: „Mîinile ni se acordă în aer cu sunetul grav/ ce acoperă lumea” (Acum). Nesățios de toate cele ce sînt ori ar putea fi, își mărturisește, transportat, „o stare atît de
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
Gavril) imaginează viitorul; trebuie să ajungă „la ferma generalului”. Ar fi mereu un drum către „lumea cealaltă”: o lume descoperită cu o oarecare întârziere. „Mult mai târziu descoperi că în apropierea fermei exista o gară, că - totuși - prin câmpie erau trasate numeroase drumuri, care reprezentau primele repere ale vieții lui care, brusc, înregistrase o cotitură”. La începutul anilor șaptezeci asistăm la triumfurile literaturii experimentale, a luxului stilistic. Topografiile propuse de Radu Mareș în anii șaptezeci sunt vagi, rețelele simbolice, aproximative. Ca
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
neapărat reproduceri mot à mot ale lumii (de fapt, reproduceri ale acelui fragment din lume aflat sub semnul raționalității stricte, pe care realismul îl confunda cu lumea în totalitatea ei, tot așa cum vechii cartografi, neluând în calcul Americile, de pildă, trasau limitativ și inexact harta Pământului!). Romancierul propune acum versiuni posibile ale lumii . În vreme ce ficționalizază, adică edifică construcția verbală care este romanul său, în fond, el rescrie lumea. De aici, doar un pas îl desparte pe romancier de dobândirea dreptului de
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
și complet natura sufletului unui scriitor (în particular: „pentru sufletul caragialian și pentru toate tribulațiile acestuia: existențiale, profesionale, administrative, politice, sentimentale, sociale”, cum aflăm la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a interpretărilor teatrale): „Altminteri, eseistic și istoricoliterar nu stăm rău. Ba chiar stăm bine, de vreme ce, conform tradiției, mutații spectaculoase apar în
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
să se facă vizibil”, a spus democrat-liberalul. În opinia lui Adriean Videanu, faptul că USL “nu trece în sondaje de 47-48% este și rezultatul faptului că opoziția nu reprezintă o alternativă pentru români”. Discursul liderilor PDL pare să respecte linia trasată de președintele Traian Băsescu la întâlnirea secretă din Modrogan. El le-a spus că în cazul în care vor face mai mult de 50% din jumătatea USL, vor primi guvernarea.
Videanu: USL nu va aduna cele 236 de semnături pentru moţiunea de cenzură () [Corola-journal/Journalistic/45486_a_46811]
-
simplu, familiar, e suficient. Fiindcă priveliștea largă și limpede care mi se întindea dinaintea ochilor părea să nu ridice nicio piedică, ci să îngăduie vieților noastre să se desfășoare tot mai departe, dincolo de acoperișuri și de hornuri, până la marginile ei trasate fără cusur”. Strategia ceva mai recentă a Editurii Humanitas Fiction de a republica marii autori cu serii de capodopere mi se pare o idee extrem de fertilă. Astfel poate fi urmărită fidelitatea traducătorului față de propria metodă, dar mai ales poate fi
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
în filmarea din 1991) pe Jan Broecks (Tânărul), Jean-Charles Verchere (Diavolul) și Alessadra Ferri (Cherubin) și urmărea confruntarea și sentimentul complex de atragerea-respingerea dintre doi bărbați, al treilea personaj, Cherubin, având un statut incert de adolescent - adolescentă. Ideea de a trasa un cerc pe podea, în interiorul căruia lucrurile se desfășoară în alt fel decât în lumea obișnuită, este preluată din romanul lui Cazotte, dar răsturnată ca sens: la acesta din urmă tânărul ofițer era apărat de vrăjile diavolului atâta timp cât stătea în interiorul
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
septembrie 1933 - „pierd vremea cu fleacuri”. Revine cu același accent în 6 decembrie 1934: „În fond nu fac nimic la București. Trăiesc. Sedentar”. Jurnalul intim (mai cu seamă caietul de la vie, așa denumit) este presărat cu asemenea constatări amare care trasează linia despărțitoare între „cancanurile” capitalei și „liniștea” câmpenească. Așa se face că Liviu Rebreanu și-a realizat ultimele proiecte romanești în singurătatea dezinhibantă și armonia propice creației din casa lui de pe pământ de la Valea Mare, unde și-a găsit sfârșitul
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
tragă spuza pe vreuna dintre plăcinte. Relatări interesante în acest sens ar veni cu siguranță dinspre scriitorii implicați în număr mare în activitatea jurnalistică, trend aflat în plin avînt în anii ‘90 și încă de actualitate în deceniul următor. Istoria trasată de C. Rogozanu e în strînsă legătură cu istoria vieții publice din aceiași ani. Cum analiza merită citită în întregime, reluăm aici doar cîteva dintre punctele sale cheie: tabloidizarea, al cărei ton pare să-l fi dat trustul PRO; radicalizarea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5531_a_6856]