908 matches
-
de tuse, de data asta mai puternic, care-și croia Încet drum prin piept. Ai... Din nou. Ai habar.... De data acesta, tot patul Începu să se scuture când Doug se clătina Înainte și-napoi, cu o mână subțire și tremurândă la gură. În cele din urmă, se trânti la loc pe perne, ștergându-și palma de fața pijamalei. Lăsă o pată roșu cu negru. Nu-i așa, domnule Porc? — Vrei să chem un doctor? Îl Întrebă Logan. Bătrânul râse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grași odihnindu-se pe Încheieturile degetelor, cu fața atât de aproape de cea a lui Cameron Anderson că putea simți groaza din respirația bărbatului mai tânăr. Și-ai face bine să te obișnuiești cu dormitul În celulă, Îi spuse el siluetei tremurânde, cu ochi mari. Fiindcă acolo ai să-ți petreci următorii douăzeci de ani! Luară Range Roverul mizer al inspectorului Insch, cu ferestrele mânjite și pătate acolo unde cockerul său spaniol Își frecase nasul de geam. Insch Îi conduse pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
opririle dese. Nici nu îndrăzneam să-l privesc în față când ne opream. Vedeam bine că neputințele lui îi dau o stare de jenă.... Când am ajuns la chilie, s-a oprit și, cu respirație grea, a pus o mână tremurândă pe umărul meu: --Cred că pe astăzi ne-am luat porția de taifas. Așa că după amiază îi face ce crezi tu de cuviință. Eu am să încerc să mă hodinesc, fiindcă îmi simt ciolanele cam ostenite... Poftă bună, dragule. Ne
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o astfel de putere“, i-o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s-o văd și pe-asta“, zise Petru cu vocea tremurîndă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge pînă În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet pînă la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o vinietă sau o prezentare schematică a unei plante aflate acum În lumea morților, ca un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M-am apucat, cu mîinile tremurînde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe patul cu cearșafuri albe, Cu mâinile-apăsate pe sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cel care eram eu la vârsta ta. Dar oamenii vor continua să trăncănească, iar tu și cu mine vom continua să ne strigăm unul celuilalt inutilități de-a curmezișul scenei, până când ultima, nesuferita cortină va cădea, pleosc!, peste capetele noastre tremurânde. Dar tu-ți Începi spectacolul bolborositor de lanternă magică, cu aproximativ aceeași colecție de diapozitive pe care am avut-o și eu, așa că simt nevoia să-ți scriu, fie și numai ca să urlu despre colosala prostie omenească... Ai ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION- ÎNCHIRIERI DIN 1951 PRIMĂVARA. Jeturile lanternelor se încrucișau pe lotul vacant, scoțând la iveală sticle goale de băutură, resturi de hârtie și buruieni. Danny își drese glasul; unul dintre agenți se întoarse rapid, cu pistolul în mâna tremurândă. „Ușor, Gibbs. Sunt eu, Upshaw”. Gibbs își puse pistolul în toc; ceilalți polițiști se împrăștiară. Danny privi cadavrul, simți cum i se înmoaie genunchii și atunci făcu ceea ce face un criminalist ca să nu leșine sau să nu vomite: „Deffry, Henderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fiind urmată de un asurzitor „Ce mă-sa!” și familiarul sunet de metal pe metal: glonțul vârât pe țeava unei carabine. Buzz se întoarse și îl văzu pe Tommy Sifakis pășind spre el, cu carabina cu țeava tăiată în mâinile tremurânde. Patru contra unu că grecul era prea nervos ca să observe că arma era mai ușoară; doi contra unu că n-avusese timp să ia cu el cutia cu cartușe, ca s-o poată reîncărca. Pariu la marele noroc - de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașinii într-un plic, dându-i drumul să cadă pe pavaj, apoi își trase pistolul de sub bărbia tânărului și îi întoarse capul spre el. De aproape văzu fața ciocolatie a unui golănaș cu ochii aproape în lacrimi și cu buzele tremurânde. Mărul lui Adam îi sălta în sus și-n jos în timp ce încerca să respire. Danny spuse: — Informații sau minimum cinci ani la răcoare. Alege. Carlton W. Jeffries își găsi vocea - pițigăiată și nesigură: — Păi, ’mneata ce crezi? — Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny aprinse lumina. Un bărbat gras, de vreo patruzeci de ani, încremeni la vederea luminii. Danny făcu un pas înainte. Omul pivotă în fața țevii revolverului. Mâinile lui tremurânde se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu vârful pantofului și îl lovi pe individ cu latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat cu sânge. Grasul scoase un strigăt, văzu grozăvia de pe perete și căzu în genunchi, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acel interogatoriu veți primi statutul de martor al apărării și imunitate completă, cu condiția să ne mai răspundeți la câteva întrebări și să ne permiteți să luăm cu noi jurnalul dumneavoastră. Eisler se ridică în picioare, se apropie cu picioare tremurânde de birou și descuie sertarul de jos. Căută, scoase un jurnal legat în piele, se întoarse cu el și îl așeză pe masă. Puneți cele câteva întrebări și plecați. Dudley coborî o palmă foarte încet: Ia-o ușor. Mal spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de unde ucigașul furase mașina cu care-l transportase pe Marty Goines. EL! Danny se simți cuprins iarăși de frisoane. Urcă în mașină și se întoarse pe Sunset, mergând spre vest până când zări o benzinărie cu un telefon public. Cu mâini tremurânde, vârî o fisă în aparat și formă numărul de la Circulație. — Da? Cine sunteți? — D... detectivul Upshaw de la secția West Hollywood. — Cel care m-a sunat cam cu o oră mai devreme? Da, fir-ar să fie! Verifică pe lista cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
te uiți la mine, ca să-mi dau seama dacă mă minți. Puștiul se întoarse din profil cu fața spre el. Avea o față frumușică chiar și așa, lovită și rănită. Danny încercă să se uite urât la el. Buzele lui tremurânde îl făcură să își îndrepte privirea spre ocean. — Cunoaște Gordean cântăreți de jazz sau tipi care frecventează cluburile de jazz din ghetoul negrilor? — Nu prea cred. Nu e stilul lui Felix. — Gândește rapid! Bățul zoot. Un băț cu o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cuprinse întreaga adunare răspândindu-se de la intrarea în biserică și până în fața altarului. Credincioșii se rugau într-un glas sărbătorind faptul că solii japonezi se închinaseră în fața slavei lui Dumnezeu. Episcopul le dădu celor trei câte o lumânare cu flacără tremurândă și îi trimise înapoi la locurile lor însoțiți de rudele lui Velasco care le fuseseră nași. În clipa aceea, samuraiul băgă de seamă cum Velasco, așezat chiar lângă el, îi cuprindea cu privirea pe ei și pe credincioșii de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco? întrebă samuraiul cu voce tremurândă. Apoi îi făcu semn lui Nishi să vină cu el și împreună îl urmară pe Velasco afară din încăpere. Se ridică și Tanaka. Toți trei străbătură în tăcere coridorul în care pătrundea slab soarele iernatic de după-amiază și intrară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Am fost ghidat la telefon de ea. Eram frânt, am fost invitat să iau loc pe un scaun, mi s-a adus un ceai cu lămâie și un ou fiert moale. O felie de pâine. Sare. Am mâncat, cu mâinile tremurânde ducând la gură din bucatele oferite de mătușa mamei care între timp mă chestiona în așa fel încât să mă convingă să urc în tren și să o iau spre casă pentru că Bucureștiul nu era de mine. Și cu acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o altă abilitate, arată Cacioppo și Patrick: aceea de a împărtăși trăirile altora. Când o prietenă pune pe Facebook primele fotografii cu copilul său ori scrie pe Twitter „Maria a făcut azi primii pași“, când o personalitate recunoaște cu vocea tremurândă, într-un interviu televizat, că are probleme în căsnicie sau când Julia Roberts mulțumește, pe scena Oscarurilor, familiei, prietenilor, soțului, garderobierei și lumii întregi, suntem (măcar unii dintre noi) mișcați, emoționați, atinși. Creierul nostru răspunde în mod involuntar și automat
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
de paisa. O dată, când domnișoara Jyotsna fusese convocată în biroul lui D.P.S., Sampath avusese ocazia să examineze conținutul poșetei sale: rujul și pieptenele, batista brodată, chitanțele și acele de siguranță, caramelele și tabletele de medicamente homeopate... Domnișoara Jyotsna duse mâna tremurândă la gură. Sângele îi îmbujoră fața. Păstrase strict secretă datoria ei de la magazinul de sariuri. Ce mai știa Sampath despre ea? Auzise că îi uimise pe adepții templului lui Krishna cu clarviziunea sa; acum își folosise puterile ca să o examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care duce la drumul dinspre livadă spre bazar la ora 5 dimineața, cu dubița Kwality și de acolo vedem noi.“ Luni, 30 aprilie... mai erau doar trei zile până atunci! Plin de curaj, Hungry Hop îi răspunse cu o mână tremurândă: „Voi fi acolo negreșit.“ Deși, odată ce primise acest bilet, Pinky fusese absorbită de problemele ei, împachetatul bunurilor sale și pregătirea de plecare - desigur, totul se petrecea în secret - nu putea să nu-i pară rău de fratele ei. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și întinse două bancnote de câte cincizeci fetei, care stătea lângă el. \ Cincizeci pentru fiecare. FATA VÂRÎ GRĂBITĂ UNA DIN BANCNOTE ÎN CORSAJUL ROCHIEI ȘI O DĂDU PE CEALALTĂ ÎNSOȚITORULUI EI. \ Una e a mea, spuse ea cu o voce tremurândă. YISCHA ÎI ÎNȘFĂCĂ HÂRTIA DIN MÂNĂ ȘI O CLIPĂ MARIN CREZU CĂ AVEA SĂ SE NĂPUSTEASCĂ ASUPRA EI, DAR SE STĂPÂNI. ÎL ANUNȚĂ CU VOCEA TREMURÂND ÎNCĂ DE MÂNIE: VA TREBUI SĂ VĂ LEGĂM LA OCHI, DOMNULE. Cei doi Prippi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
petreacă în același timp. Jina a auzit strigăte din spate: vocile lui Naji și Mike. L-a văzut pe Ahmad cum a mai aprins un chibrit și s-a îndreptat către lemnele și vreascurile lipite de peretele cabanei. Cu mâini tremurânde, Jina a scos pistolul lui Irene din rucsac, dar, în clipa când a țintit, n-a avut nici o ezitare. Nu mai trăsese niciodată cu o armă și reculul a făcut-o să zboare în spate. Jina a realizat că auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
primite din partea contelui Tisza, să trăiți și trăiască de asemenea... Birocrația militară maghiară, năucită, l-a oprit pe loc pînă la noi dispoziții. Restul familiei a fost Însă urnit la drum spre Germania. Weisz a rămas În ghetou În mîinile tremurînde ale unor funcționari mărunți, care nu știau ce să-i spună, după cum nu știau nici ce-i de făcut cu el. Îi tulburau judecata cu tot felul de scenarii, că evreii vor ajuta la refacerea stricăciunilor provocate marelui aliat de către
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi putut să Îndure două ore singur cu arătosul, cârlionțatul, zâmbitorul Eisen. Dar Wallace, cu ochii lui cu orbite mari și genele lungi, Întinzând un braț păros și subțire din pat și, fără să se uite, acceptând cafeaua cu degete tremurânde, se oblojise timp de zece zile În patul lui Eisen după Închisorile din Armenia sovietică. Rușii Îl trimiseseră În Turcia. Din Turcia se dusese la Atena. Din Atena, la fel ca Newell iezuitul mai târziu, zburase În Israel. Cu afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]