876 matches
-
maro cu cuvântul CITAȚIE tipărit pe el. Mă uit la el, și mă apucă frisoanele. O citație. Era adevărat, deci. Am fost dată în judecată. Iau plicul de la Suze, incapabilă să mă uit la ea și îl deschid cu degete tremurătoare. Scanez scrisoarea fără un cuvânt, și simt un fior pe șira spinării. Nu‑mi vine să cred că există cineva care chiar mă dă în judecată. Nu, pe bune, judecata e pentru delincvenți. Cum ar fi traficanții de droguri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de cont... și pe urmă mai vedem. O să fiu independentă și puternică, și o să stau pe picioarele mele. — Așa te vreau, Bex! zice Suze. E fantastic. Independentă și puternică. E extraordinar! Se uită cum încerc să deschid valiza cu degete tremurătoare. La a treia încercare, vine la mine și îmi pune o mână pe braț. Bex, vrei să vin și eu cu tine? — Da, te rog, zic cu voce stinsă. Suze nu mă lasă să plec nicăieri până nu stau puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
subraț, poate prind un loc la clasa business. Tocmai îl împăturesc ca să mi‑l pun la subțioară, când observ un nume care face să‑mi stea inima. Brandon în tratative pentru a‑și salva compania. Pagina 27. Cu degete ușor tremurătoare, deschid ziarul, găsesc pagina și citesc articolul. Luke Brandon, proprietarul unei companii de PR financiar, se luptă să‑și păstreze investitorii, după o severă pierdere a încrederii, în urma dezertării mai multor angajați din rândul conducerii. Se spune că starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îi e palidă și obosită. După cearcănele de sub ochi, arată de parcă a urmat un regim intensiv de nopți albe și cafele. Unde naiba pleci? mă întreabă în timp ce se apropie. Te muți la Washington? — Ce faci aici? îi răspund cu glas tremurător. Nu ești la o ședință de urgență cu investitorii ăia ai tăi? — Am fost. Până când a intrat Mel cu un ceai și mi‑a zis că te‑a văzut azi‑dimineață la televizor. — Ai plecat din ședință? Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mâna pe stilou. Am făcut unele greșeli, spune, ușor încruntat. Vreau să‑mi îndrept greșelile și să nu le mai repet niciodată. Vreau să ascult sfatul cuiva care mă cunoaște. — Dar de ce ați venit la Barney’s? zic cu glas tremurător. Nu am încredere decât în sfaturile unei singure persoane. Îmi întâlnește privirea și simt că mă apucă tremuriciul. Și, dacă nu vrea să mi‑l dea, nu știu ce am să fac. — Frank Walsh se ocupă de departamentul bărbați, zice Erin săritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dacă motanul nu era acolo, se va întoarce la colegii săi. Jones, în momentul ăsta, putea fi ascuns oriunde în navă Dar la urma urmei se prea poate să fie aici. Câteva tuburi de neon revărsau o lumină palidă și tremurătoare pe o învălmășeală de mașini și lăzi claie peste grămadă. Brett ignoră rândurile de containere și instrumentele de reparare, fiindcă niște panouri luminoase le identificau conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi auzit de ceilalți doi. Se cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
chipul lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i mai văd, — deodată, Răsar în noi, cu chipul lor cel viu. Prietenoși ca‐n viața de‐altădată
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - " O, dulce-al nopții mele Domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare, {EminescuOpI 169} {EminescuOpI 170} Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece ca pe prag
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? Critici voi, cu flori deșerte, Care roade n-ați adus - E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus. {EminescuOpI 228} DIANA Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Și unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poiană Șoptesc cu sgomotul de guri Ce se sărută, se hârjoană În umbr-adîncă de păduri? În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
diez coțofană și scrise cu degetele în aer: ZIUĂ. Și se-auzea ZIUA. Era Madrigalul naturii sau Misa Încoronării în Do Major de Mozart dintre pagini? Tulburarea se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încântată și mai surescitată și mai Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămân câteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept până când Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia, Încercând să nu trădez faptul că e scrisul meu. Acum ce-i de făcut ? Păi, e foarte limpede. I-l duc sus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amândouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mâinile. Înainte să pleci. Nu te gândi la nimic din ce-a zis Jemima. Să ai o seară frumoasă. Mă Îmbrățișează strâns. Sună-mă dacă poți. — Te sun. Mă mai privesc o dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă cunoști deloc ! strig enervată, Înainte de a mă putea opri. Jack, da, poate că știi câteva lucruri absolut aleatorii despre mine. Dar asta nu Înseamnă că mă cunoști ! — Poftim ? Jack se holbează la mine. Dacă mă cunoșteai, spun cu glas tremurător, ți-ai fi dat seama că, atunci când ies cu cineva În oraș, Îmi place ca persoana respectivă să asculte ce-i spun. Să mă trateze cu un gram de respect și să nu-mi spună s-o „las baltă“, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
foarte mult, Connor, spune Jack cu un zâmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți place petrecerea ? — Bună, spun, pe un glas cam cu șase note mai acut decât de obicei. Da, e... foarte frumoasă! Îi torn cu mâini tremurătoare un pahar de Pimm’s și i-l dau. — Emma ! Nu uita de mentă ! spune Connor. — Merge și fără mentă, zice Jack, cu ochii În ochii mei. Îți pun și mentă, dacă vrei, zic, fixându-l. — E foarte bun așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mâini tremurătoare, câțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mâna. Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă niciodată Încredere În tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
te văd, să te ascult, nu mai vreau să... să... — Te simt În apropierea mea, șoptește Jemima, cu urgență. — ... te ating vreodată. În viața mea. Niciodată. Închid telefonul, mă năpustesc În casă și trag firul din priză. Apoi, cu mâini tremurătoare, scot mobilul din geantă și, exact În clipa În care Începe să sune, Îl opresc. Când ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iau o față În agonie. — Păi, Începe el fără grabă, trăgând de timp. Da, Paul. Panther Bar e produsul meu. Dar, Întâmplarea face ca... O, Doamne. Nu pot să-l las s-o Încaseze pentru mine. — Paul, spun cu glas tremurător, cu mâna pe jumătate ridicată. Adevărul e că... — Pentru că, vreau să-ți spun, zice Paul zâmbind cu gura până la urechi către Nick, că a fost o manevră cât se poate de inspirată ! Tocmai am primit cifrele obținute În urma lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mâinile mele. O clipă, rămân Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o clipă, te rog. Îi trag un zâmbet cât pot de vesel. Trebuie neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe ca să nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare cu Încetinitorul! Buni se ridică, mai Întâi se ridică umerii gheboșați, apoi micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători, vezi? vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi cu câte grade i s-au mai flexat genunchii, umerii, gâtul, coatele, cât de mult a mai Îmbătrânit Buni față de ultima oară când a mai suportat, fără măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își puse ochelarii, vrând parcă să se convingă că nu s-a înșelat. —Ei, ce zici, domnule Voisin, pot să stau lângă dumneata? întrebă el cu un zâmbet tremurător, abia schițat. De data aceasta Chavel nu simți nici un pic de bucurie, deși soarta schimbătoare era categoric de partea lui, cu șanse de cincisprezece la unu. Curajul oamenilor simpli îl speria. Își dorea ca totul să se termine cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nici un fel de saună. Poate că nu exista nici o sală de gimnastică. Sau o cameră de masaj. La gândul ăsta, am fost cuprinsă de panică. Putem să ne întoarcem în sala de mese? am întrebat cu o voce subțire și tremurătoare. Pot să-ți mai pun niște întrebări despre programul nostru? — Sigur. L-am apucat pe Chris de tricou și am rupt-o la fugă târându-l după mine prin ploaie. De data asta nu mai aveam nici un fel de fantezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea. Nu l-am văzut, mi-a răspuns ea liniștită. Nu înțelege, m-am gândit cu o frustrare mută. Nu-și dă seama cât e de important. Ce scriu oamenii de obicei în chestionarele astea? am întrebat cu o voce tremurătoare. Chestii îngrozitoare? —Uneori, mi-a răspuns ea. Asta în cazul în care clientul a făcut lucruri îngrozitoare. M-am simțit cuprinsă de disperare și de o senzație de vomă. —Revino-ți, mi-a spus Celine. Nu poate fi așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ornamentale pe care le aveam prin casă. După o piruetă neobișnuit de violentă, am început să mă tem și pentru instalația electrică. După o vreme, toți cei patru cubanezi dansau, cu piciorușele lor pline de nerv și cu șoldurile lor tremurătoare, în timp ce fiecare femeie aflată în cameră era evaluată din priviri. Am fost nevoită să mă întorc cu spatele. Soseau din ce în ce mai mulți oameni. Nu cunoșteam pe nimeni cu excepția lui Brigit și a cubanezilor. Soneria a sunat din nou și o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adevărul! Iar tata a șuierat: —Tu ești maică-sa, asta e o treabă de femeie. Tata a amenințat-o probabil pe mama că-i taie banii de gospodărie, fiindcă, într-un final, mama a luat telefonul și cu o voce tremurătoare, de o falsă veselie, a zis: Știi ceva? Singurul Surrey care-i bun de ceva e ăla care nici nu mai există. M-a înnebunit cu nenorocita aia de Oklahoma. Și auzi! Nici n-o să-ți vină să crezi! Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]