880 matches
-
și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului. Echipele fuseseră din nou acolo toată ziua, avansând prin mormanele de mortăciuni, negăsind nimic. Logan Își deschise din nou dosarul, scoase o fotografie de la școală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
patului. Pacientul nici măcar nu părea conștient de prezența lui. Doar zăcea acolo, privind ecranul silențios, iridiscent. Logan privi peste capul lui și apoi la agenta Watson. Ea luă telecomanda de pe noptiera de la marginea patului și Închise televizorul. Un oftat ușor, tremurător, scăpă bătrânului din pat. — Mă uitam la aia. Cuvintele-i ieșiseră dezlânate și silabisite și, pentru prima dată, Logan observă proteza care plutea Într-un pahar la marginea patului. — Puah, pune-ți dinții, Doug, ce naiba! Arăți ca o țestoasă. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Într-un arc nimicitor. Se lovi de partea din spate a craniului ei, iar femeia căzu ca un sac plin de cartofi. Watson simți cum i se umflă gâtul. Tremurând, Își strivi din nou degetul mare de tastele telefonului. Mâna tremurătoare a doamnei Strichen căzu În spatele canapelei. Fiul ei ținea fierul de călcat la Înălțimea pieptului, iar cu cealaltă mână Întindea cablul electric. Ceva În genul unui zâmbet răsuci colțurile gurii sale când se aplecă și Înfășură cablul electric În jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înapoi ca un dans demonic. Își strânse ochii și respiră șuierat, printre dinți. Treptat, zbaterea se opri. Când deschise din nou ochii, se uita drept la fața Îngrijorată a lui Martin Strichen. Îmi pare rău, zise el, aducând o mână tremurătoare să-i Îndepărteze părul de pe față. Nu voiam să te lovesc. Dar n-am avut de ales. N-am vrut să-ți fac rău... Te simți bine? Ea nu putea decât să bălmăjească prin căluș. — Bine, spuse Martin, neînțelegând salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
America. Jim rămase tăcut gîndindu-se la bombardierele B-29. Voia să le Îmbrățișeze fuselajele argintii, să le mîngîie carlinga motoarelor. Avionul Mustang era frumos, dar Superfortress aparținea altei categorii de frumusețe... — Ia-o ușor, băiete... Basie Îi cuprinse cu brațul pieptului tremurător. SÎnt departe de Lunghua. O să te Îmbolnăvești. — Mă simt bine, Basie. Războiul aproape s-a terminat, nu-i așa? — Așa-i. Pentru tine nu prea curînd, Jim. Spune-mi, i-ai văzut vreodată la Shanghai pe Șoferii Diavolului? Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Împinse lada spre suprafața uleioasă. În ultimele clipe ale serii, apa moartă se Învioră cu trandafiri de culori irizate. În timp ce lădița plutea mai departe, precum coșciugul unui copil chinez, cercurile de ulei alergau să o Îmbrățișeze și trimiteau o lumină tremurătoare peste rîu. Jim se urcă printre deținuții care se odihneau și se așeză jos lîngă domnul Maxted. Îi Întinse gamela cu apă, apoi Își curăță nisipul din pantofi. — E-n regulă, Jim? Războiul trebuie să se termine, domnule Maxted. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-ai fi dorit-o. Mama ta alergând spre voi, În brațe cu un buchet uriaș În care mii de tufănele se zvârcolesc mlticolore printre firele de iarbă, de fân tremurător. Ea aleargă spre tine, venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
băgat șerpele ăsta” și se duc pe urma șarpelui adâncită În zăpada proaspătă și intră În pădure și nu se uită decât Înainte și Ionu lui Sofia ridică lămpașul din când În când și chipul lui pâlpâie În neștiutoare și tremurătoare gânduri și urma Îi poartă printre fagi bătrâni, prin râpe și poieni, ceasuri Întregi, urma Îi poartă și nu se oprește... Într-o vreme spune unul: „Hai, mă, ce dracu, parcă suntem proști! Hai să ne Înturnăm, că mâne mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sinele ei, Încerca totuși să-și mai taie din porția de mizerii pe care le mânca. Nu voia sub nici o formă să ajungă să i se facă patru bypassuri Înainte de menopauză sau să se transforme Într-o femeie cu slănină tremurătoare pe fund, așa cum văzuse În documentarele despre Texas. Astăzi Își va ispăși păcatul sandwichului cu șuncă prăjită mâncând o salată de năut cu sos și puțină grăsime pe deasupra, dar aceasta n-avea să aducă cu sine nici pe departe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un miros acru de canal înfundat, se umplu de melodia plictisitoare a unui grup foarte la modă în anii aceia. Rămase în picioare, aproape lipită de tonomat, închise ochii și începu să-și legene ușor capul. Rămase așa, o siluetă tremurătoare în întunericul din fundul barului. Barmanul ieși din spatele tejghelei și se opri în ușă să-mi arate drumul. Am înconjurat tot blocul, fără să reușesc să dau peste atelierul mecanicului. Pe stradă nu era nimeni. De pe un balcon, un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acasă, goleam sacoșa cu hainele murdare pe jos lângă mașina de spălat și mă simțeam mai pregătit să intru și să înfrunt atmosfera aceea de falsă poveste. Burta soției mele creștea, pe fereastră se vedeau lucind, printre coroanele copacilor, luminile tremurătoare ale decorațiunilor de Crăciun. Într-o seară valul m-a izbit cu forță. Valul negru al melancoliei, al dezastrului. Viața îmi cădea în cap. Nu era de ajuns să pedalezi în gol, pentru a te salva. Răul nu se desprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe un povârniș sub un potop. Din nou totul este teribil. Lângă mine e un bec stins. Dacă ne-ar fi lovit un fulger în timp ce ne iubeam! Un șarpe de electricitate căzut între mine și ea. Un fir albastru și tremurător, înfipt în plăcerea noastră. Atunci ar fi avut într-adevăr un sens... Dar acum... Acum să ne trecem mâinile pe hainele șifonate, pe părul lipit de cap, și să ne întoarcem cu dezordinea aceea încă înăuntru, cu trupurile zguduite, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
începu să-l sărute. Bietul de el abia mai avu timp să gândească: „Acum eu sunt subiect de experiență; fetița asta face studii asupra psihologiei masculine.“ Și fără a-și da seama ce anume făcea, se surprinse mângâind cu mâini tremurătoare pulpele lui Rosario. Augusto se ridică dintr-odată, o ridică pe Rosario și-o aruncă pe sofa. Ea se lăsa în voia lui, cu fața în flăcări. Și el, imobilizându-i brațele cu amândouă mâinile, o privi în ochi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aplecați peste caietele noastre, să le putem scrie pe cât posibil fără greșeală, ele se descompuneau într-o larmă păstoasă care mă făcea să intru în panică și din scrisul acela nu mai rămâneau decât trăsături și linii de necitit, la fel de tremurătoare ca mâinile care, și după terminarea dictării, continuau să tremure și nu mai încetau. Domnul Meier, un bărbat înclinat spre meditație, în pragul pensionării, clătina din cap și mă scutea să mai scriu după dictare. În timp ce trecea printre rândurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
el, și în fața ochilor lui se închegă din nou într-o imagine pe care n-o putea înțelege. Odată cu explozia aia, o durere arzătoare îi apăsă pieptul, dar nu-i mai rămase timp să recunoască amenințarea cu priviri rapide și tremurătoare, s-o mai țină în frâu. Atât că s-a făcut brusc întuneric, iar W. a nimerit într-un nimic, ca atunci la clinica universitară, doar că acum nu mai era conștient de ce se întâmplase. Când s-a trezit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit, ducând mâna la port-pistolul agățat de centiron: - Izicuți? Cu degetele tremurătoare, caut elementele. - Tun, foc! Se aude comanda sublocotenentului cu un genunchi la pământ. Detunătura m-a trezit din somn. Întind mâna prin întuneric, să mă conving că nu sunt mort și nu sunt singur. Femeia doarme liniștită, alături de mine. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
consistență de cauciuc. Câteodată, duminica ori cu regularitate la marile sărbători bisericești, de pildă în Joia Verde, ni se împărțea câte un ou fiert. Apoi, la prânz, după tocătura la tavă sau ciulamaua de pasăre, primeam chiar și delicioasa mâncare tremurătoare care era budinca de vanilie. Iarăși întotdeauna la fel și nedemnă de menționat era cina. În zilele lucrătoare, fiecare dintre noi care, student fiind, se ducea la cursuri ori, ca ucenic sau practicant, la muncă, primea într-un sufertaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
momentele de apropiere fugară. Dar ce anume ar fi putut deveni posibil dacă aș fi rămas la Palermo se poate imagina doar într-un cu totul alt film, care se desfășoară ca tragicomedie sub cerul Siciliei, proiectat până la vârsta bătrâneții tremurătoare. Și cu siguranță că tot ceea ce s-a moștenit de la greci, sarazini, normanzi, în acel spațiu insular de depozitat moloz mi s-ar fi închegat într-o masă de material pentru un roman cu încrengături epice. Dorințe care își sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lună doar visarea. Ating fiorul sfânt din depărtări Și neînțelesul din iubire doare, Ai fost o clipă zborul din chemări Când buzele de ceață mi-au atins izvoare. Și am rămas mormântul de iubire Cu ochii plânși de-o rodie tremurătoare De n-ai fi fost iubirea din alba nemurire Misterul dragostei arzând în sufletul de zare. N-aș fi acum o lacrimă de ger Și vraja versului prin tainele de nopți Când plapuma de nori este strivită-n seri Te
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a îmbrățișat. Arăta așa de fericită. Am îmbrățișat-o și eu și amândouă am rămas în picioare, ca două idioate, rânjind una la cealaltă cu lacrimi în ochi. Cred că a început să-mi treacă, i-am spus cu voce tremurătoare. Cel puțin așa cred. Și-mi pare rău că am fost așa o isterică. Și-mi pare rău că v-ați făcut atâtea griji din cauza mea. Știi că nu trebuie să-ți ceri scuze, a zis mama cu blândețe continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de familie. Nu eram în stare să gândesc limpede. Trebuia să mă calmez înainte să stau de vorbă cu James. O s-o sun pe Laura, am decis. Ea o să-mi spună ce să fac. —Laura, am spus cu o voce tremurătoare când aceasta a răspuns. —Of, Claire, a izbucnit Laura. Tocmai voiam să te sun. Ghici ce s-a întâmplat! Asta e replica mea, m-am gândit. —Ce? am întrebat-o. —Ticălosul ăla mic, Adrian, tocmai mi-a dat papucii! Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adus aminte. Pentru că odată a fost așa de bine! Din cauza asta merită să mai încercăm o dată, i-am spus lui Adam. Dar chiar și pentru mine, răspunsul ăsta suna neconvingător și lipsit de sinceritate. —Și, Adam, am continuat cu voce tremurătoare, m-am simțit cu-adevărat minunat cu tine. M-ai făcut să mă simt frumoasă și specială și, din nou, valoroasă. Sigur, oricând, mi-a servit-o el sarcastic. —Of, te rog, nu fi supărat pe mine, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
partener și apoi invitați-l să ia atitudine și după asta să-mi spuneți dacă bărbatul în cauză mai crede că avortul este o greșeală. Ha! Pun pariu că, în drum spre cabinet, tipul s-ar transforma într-o epavă tremurătoare. În orice caz, haideți să revenim la Adam feministul. Adam continua să-mi explice, îngrijorat și serios, uitându-se la mine cu o privire imploratoare proiectată de ochii lui superbi. Știți că avea cele mai splendide gene pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]