1,604 matches
-
niciodată. -Ce să fi fost??? A uitat și visul, a uitat și Ela. Știe doar că el există acolo, pe undeva, în pieptul ei. Îl simte ca pe un junghi ascuțit ce-i taie respirația. Îl simte ca pe un tremur ce-i înmoaie picioarele și nu o lasă să înainteze. Trage aer adânc, adânc...înghite o dată...junghiul dispare preț de o secundă...apoi reapare. L-ar vinde în piață, pe tarabă: -Vând vis vechi, prăfuit, nefolositor mie. Totuși, este nemuritor
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Obârșia frumuseții FEMEII vine din chemarea înțelesului ei adânc ancestral al DĂRUIRII. „Încă din copilărie, femeile îmi păreau niște personaje de poveste: vocea lor, felul cum râdeau, părul lung și faptul că miroseau a parfum mă făceau să simt un tremur de îndată ce le vedeam. Erau niște făpturi atât de frumoase încât mă temeam să le ating.” (Savatie Baștovoi, Cartea despre femei. Ed.Cathisma, București, 2015, p. 11) În sufletul FEMEII frumoase poate încăpea toată dragostea cerului și toată iubirea pământului. De
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață!„După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”(Poveste indiană)Din
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
tablou măiestuos Rosu profund al pasiunii agonale. Căutăm să respirăm aceeași clipă Avem nevoie de tumult și patimi Așa cum vântul mângâi-o tulipă Și soarele sărută norii-n lacrimi. Căutăm privirea ploilor de stele Arșița mistuitoare a nopților în doi Tremurul spastic al pleoapelor grele Lacrimile ploilor adunate-n noi. Căutăm iarba ce gleznele sărută Atingerea fierbinte a razelor de soare Curcubeul genelor cu lucire mută Căutăm lumea scăldată în visare. Căutăm amintiri, visuri și speranțe Chiar dacă iubirea moare-n deziluzii
CĂUTĂM, CĂUTĂM... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381349_a_382678]
-
noi arvuna -Un grăuncior de Dumnezeu -Ce poate risipi furtunaAdusă-n om de vreun Boreu.Ce-ar fi, în mine-adânc să sap... XXX. GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat iertare, Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Citește mai mult În tremur surd de clopoței,Un ghiocel din bucla ta(Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea.Mi-aduc aminte când, sfios,Silabiseam întâiul “mama”,În timp ce dumneata, ritos,Îmi aureai de zor arama.Și ghiocelul meu creșteaAlături de-alții, peste
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
atmosferică, cu o rapiditate care făcea cinste rețelei sale. Înainte ca amprenta să fie finalizată, forma își curbă gâtul lung și plană ușor, așezându-se pe suprafața unei întinderi de lichid impur. Shri-Kr se transferă imediat în forma lichidă înregistrând tremurul intern al acesteia. Zeci de forme îi atinseră receptorii într-o mișcare haotică neinvazivă. Rețeaua continua să înregistreze date, fără dezechilibre majore, făcând față micilor tentații care reușeau să i se apropie de conexiuni. Și atunci identifică noua formă. Alungită
REGULA DE BAZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381549_a_382878]
-
la limba română, cunoscută în timpuri mai vechi drept „limba bătrână”, Sabin Bâldea arată că ea este cheia pentru unirea tuturor eforturilor de a ne menține ca națiune puternică pe care nimeni să nu o poată clinti. În tot acest tremur de neam, care s-a dovedit a fi lansarea la Tg.Mureș a cărții „Am fost aici dintotdeauna”, versurile domnului Mircea Dorin Istrate au făcut o trecere lină către colindele de final de eveniment, ca o promisiune sacră că nouă
O CARTE SIMBOL LA TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381552_a_382881]
-
11 decembrie 2015. Recitesc cartea lui Erich Maria Remarque „Nimic nou pe frontul de Vest” și retrăiesc un eveniment istoric de o încărcătură profund umană. Rememorarea acestei întâmplări îmi face respirația mai grea, inima își grăbește pulsul, glasul capătă un tremur. In preajma mea, se lasă liniște, lăsându-mi gândul să facă drumul înapoi, până la locul desfășurării acelor scene, revăzute cu ochii minții și cu emoția sufletului, așa cum s-au petrecut. Miracol? Dar povestea e adevărată. Ajunul Crăciunului, din anul 1914
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
Citește mai mult Recitesc cartea lui Erich Maria Remarque „Nimic nou pe frontul de Vest” și retrăiesc un eveniment istoric de o încărcătură profund umană. Rememorarea acestei întâmplări îmi face respirația mai grea, inima își grăbește pulsul, glasul capătă un tremur. In preajma mea, se lasă liniște, lăsându-mi gândul să facă drumul înapoi, până la locul desfășurării acelor scene, revăzute cu ochii minții și cu emoția sufletului, așa cum s-au petrecut. Miracol? Dar povestea e adevărată.Ajunul Crăciunului, din anul 1914
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
ochi fix, așteptând un răspuns care întârzia. Stăteau așa în stradă, și norocul lor era că lumina era departe de locul unde se opriseră. Au stat îmbrățișați preț de mai multe minute fără să-și spună nimic. Matei simțea un tremur care trecea prin trupul fetei, dar parcă nici el nu era în apele sale. Atunci Matei a rupt tăcerea și a întrebat-o cam ce ar însemna asta? Nu știa cum să interpreteze propunerea ei! Care erau intențiile fetei, și
6 ZMEURICA; NOAPTEA ALBĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374435_a_375764]
-
lăsate pe ici pe colo ,fie pe o floare fie pe susurul unui izvor,fie pe un nor sau pe fosta și ea privire curată a iubitei de dincolo de timp și de întuneric sau poate doar de a irositului ei tremur de genă.Cu tot ce-am pierdut pe crucile și răscrucile vieții aș fi putut să privesc drept în fața lumină cu toate nuanțele ei ,ochi în ochi ,suflet pe suflet ,rană pe rană ,rană îndrăgostită de cuțit ,să nu-mi
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
de care nu se putea lipsi nicicum. Iar tânărul îi era foarte recunoscător, nu-i ieșea din voie și era bucuros să se însoare cu ea!... Auzind aceste vești grele Mona se tulbură pe loc și se îngrozi. O apucă tremurul mâinilor, izbucni într-un plâns nepotolit. Se prăbuși pe un scaun și se tângui jalnic, cu multă amărăciune. Negustorul, văzându-și răzbunarea cât de bine funcționează, își salută gazdele și părăsi conacul. Mona rămăsese sfâșiată de durere. Striga, blestema, arunca
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
ascundă ochii înroșiți de-ai lui. În trecere spre baie, își zărise tatăl așezat la colț de masă, parcă împuținat de-o povară neștiută, nevăzută... Își ținea greul gândurilor cu mâinile împreunate sub frunte, iar umerii aduși treceau printr-un tremur ușurel... Dinainte-i tronau pe albul feței de masă lingura, cana și săcăteul din povestea aflată demult, întregind miezul visului avut cu adevărul trist, înțeles înainte de a fi fost înfățișat prin cuvânt - bunicii Miluța și Zain se săvârșiseră din viață
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
gheme de foc stelar Ce dominau cu sfințenie regească Peste cingătoarea făcută inel Și sprijinită pe coapsele din aur rotunjit cu uimire Între care trona dureros de dulce Fructul oprit așteptând în taină Clipa Lui Dumnezeu Și-nflorirea genunchilor Și tremurul ușor Al gleznelor de căprioară Mângâiate de palmele melodioase Ale unui zefir îndrăgostit. Și nu știu cum se făcu de mă pomenii trezindu-mă și am văzut că ceea ce-mi arăta Poezia prin metafora ei semăna fără nici o tăgadă cu tine
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
brațele râuri despletite te caut prin camera goală de tine cu limpezimea grea a iubirii simt cum te conturezi pe gura mea ca într-un pahar se varsă sărutările răsuflarea ta îmi atinge petalele limbii înfioară cuiburi de păsări sub tremurul mâinilor ce-mi modelează trupul perfid mă agăț de un vis cu păsările focului Referință Bibliografică: O altă noapte / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan
O ALTĂ NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373389_a_374718]
-
de română”. Contrariată de brusca mea aplecarea spre ermetism, a luat caietul și a început să citească. După câteva momente m-a întrebat: „Știi tu ce înseamnă «transcendent»? „Nu știu” - am răspune eu cu privirea în pământ, abia stăpânindu-mi tremurul vocii, din pricina râsului care prinse să-mi zguduie întreaga ființă. „Ei vezi?” - a continuat profesoara - „N-ai cum să pricepi! Este o poezie de atmosferă. Încă din titlu, poetul crează atmosfera. «Transcendent» - cum să-ți explic eu ție ca să înțelegi
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
amândoi în genunchi, cu Dragoș în brațele puternice de tată, mulțumiră Dumnezeului pentru această îngăduință. Și împreună îl răsfațară cu privirea lor înlăcrimată pe micuțul lor îngeraș, iar cuvintele tăcură, deși inimile și buzele le erau în cel mai duios tremur. Îngerașul lor Dragoș, plin de o bucurie fără de margini, îi șoptește ceva îngerașului proaspătului tătic: -Eu sunt îngerașul copilașului micuț pe nume Dragoș-Vasile. Am fost trimis să am grijă de acest copilaș, căci el avea mare nevoie de vegherea mea
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului M-am hotărât o vrajă să țes în miez de noapte, De dragoste nemuritoare, cum nu s-a întâlnit, Din stele-am strâns în palme buchete dulci de șoapte Și spre fântâna vieții, cu tremur am pornit. Am pus pe piatra rece frânturi pure de dor, Flori de nu-mă-uita și șoaptele culese, Cu toate visele dansând roșu-n decor, Vraja mea uimitoare, chiar singură se țese: „Vino-mi în cale suflet-pereche scăldat de lună, Să
VRAJA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371593_a_372922]
-
ce-i brăzdau obrajii. Abia dacă o lăsase să se spele și nu avea curaj să coboare nici să-și astâmpere setea ce-i uscase cerul gurii. Strângea păturile de lână până sub bărbie și nu reușea să-și oprească tremurul. Se simțea sfârșită și frigul accentua starea de rău ce o cuprinsese. Nu i-a permis să se îmbrace și i-a aruncat pantalonii și bluza în camera de alături. Vremea se răcise brusc și se mohorâse față de ziua precedentă
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
statuie/ se spune că dacă îl mângâi/ iti indeplinește toate dorințele/ Eu nu am mângâiat niciodată/ un câine/”. Și iată cum un simbol medieval devine cheie a împlinirii dorințelor. Aici, Elena M. Cîmpan își arată din plin arta poetică. Simți tremurul din colțul buzelor, sfiala femeii care se află în mijlocul catedralei „suiș și coborâș de piatră rece” și apoi, apare „câinele” semn al speranței că dorința îți va fi ascultată. Poeta transcede aparenta stare, și totul devine unitar, clar, - un poem
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
vechi” sau „poate nou”. Din ochi voi smulge perle sau tăciuni Ce-or picura alene pe lira-acestei lumi? Care-mi vor da de-acum sau cu restanță Atenție, surâs sau ... nicio importanță Dar nu-i nimic, răspunsul nu contează Ci tremurul fiorului pe care îl crează. Cu freamăt ritmic, slab sau cu violență Stârpind durerea lumii ca pe-o excrescență. FRĂMÂNTĂRI DE SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]