15,306 matches
-
de 2 februarie se împlinesc 9 ani de când unicul fiu și nepot, FLORIN TRIFA, a plecat de lângă noi. Flori dragă, de când tu ai plecat pe un drum fără întoarcere, noi nu te-am uitat. Flori și lacrimi pe al tău trist mormânt. Cât vom trăi, mereu te vom iubi. Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace! În data de 5 februarie, DACIAN este viu doar în sufletele noastre. Părinții, fratele și cumnata. Ai fost lumina care va veghea
Agenda2004-5-04-publi () [Corola-journal/Journalistic/282017_a_283346]
-
pace! Colectivul C.R.T.S. Timișoara. Îndurerate gânduri duioase și încă apropiate amintiri la doi ani de la plecarea dintre noi a celui care a fost ROSTISLAV TOMIȚĂ. Suspine, o rugăciune pentru iertarea și odihna sufletului lui. Familia. Un pios omagiu și o tristă amintire la împlinirea unui an de la despărțirea de iubita noastră mamă AURELIA PETCU și împlinirea a 6 ani de când s-a stins din viață cel mai iubit fiu și nepot FLORIN ALBA. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Parastasul de
Agenda2004-5-04-publi () [Corola-journal/Journalistic/282017_a_283346]
-
continuată. P.S. Prima obligație a unei publicații, care se respectă cu adevărat, este aceea de a prezenta corect realitatea, fără orgolii, fără cosmetizări și operații estetice, făcute cu bisturiul subiectivității. Altfel, intrăm din nou pe terenul realismului socialist, perioadă de tristă amintire, în care trebuia descrisă numai partea convenabilă a progresului revoluționar. Acest pamflet nu trebuie interpretat greșit. Preopinentul nu se află în criză de personalitate și nici în criză de publicitate, disperat că nu este cunoscut. Din contră, aceste puseuri
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
a-ți vorbi despre un personaj aparte (dar, oricum, reprezentativ pentru timpurile noastre), pe care nu știu dacă l-ai cunoscut, și de a-ți relata unele întîmplări legate de „omul Malaparte”, de care m-au apropiat prima oară împrejurări triste datorate nebuniei oamenilor, țin să reproduc o anecdotă, deși nu pot să garantez pentru autenticitatea ei. Se spune că Mussolini, pe cînd mai purta ghetre albe, întîlnindu-l pe coridoarele unui minister, l-a întrebat: - Von Suckert, de ce vă ziceți Malaparte
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
vă ziceți Malaparte? - Pentru că, a răspuns prompt cel interpelat, o să pierd la Austerlitz și am să cîștig la Waterloo. Într-o perioadă „rușinoasă pentru istoria noastră națională” (Montale), mă aflam într-o situație nu numai cumplită, ci și jenantă. După trista experiență pariziană, m-am hotărît să mă întorc coute que coute în Italia, în fond, dar și formal, țara mea. Abia ajuns în „materna” Romă, l-am căutat pe prietenul Falqui. Fiind eu, din punct de rasial, o amestecătură, nu
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
a asigurat că era rodul educației primite la Colegiul Cicognini din Prato. De unde am dedus pe loc două lucruri: primul, că Malaparte se lăuda cu educația primită în acel colegiu numai pentru că tot acolo fusese educat („ținut sub observație de tristul pedagog”) și Gabriele d’Annunzio, iar el, cam prea fanatic cînd era vorba de succes, de cel mai mare, cel mai la îndemînă și cel mai extins succes cu putință (of, succesul ăsta!) găsea coincidența de bun augur pentru cariera
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
în cel mai luxos hotel din Trieste (unde închiriase un întreg apartament, deși - cum o să arăt la sfîrșit - în adîncul lui era umil și milos), într-o bună zi, ne-a făcut o vizită. Dar ambianța sărmanei mele case era tristă, cenușie; în plus, mă neliniștea întrucîtva insistența lui în a-mi cere să scriu pentru „Prospettive” un articol îndreptat împotriva păturii mercantile din Trieste, ce-l dezgustase în mod deosebit (nu știu bine din ce pricină). (Frumoasă „perspectivă” ar fi
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
ar fi fost pentru mine un asemenea articol, pe care nu mă simțeam deloc în stare să-l scriu!) Și iată că, pe neașteptate, uitîndu-se la mama ta, ce nu mai era tînără și ne asculta cufundată vizibil în gînduri triste, Curzio Malaparte a întrerupt discuția și s-a apropiat de ea ca un cavaler de o doamnă, punînd-o volens-nolens să facă un scurt tur de dans cu el în jurul mesei. („Dansul lui Malaparte” ar fi trebuit să fie titlul acestei
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
este per so naj și narator - întoarcere târzie (regrete că a părăsit lumea satului, cam în linia mesajului unor poezii de Goga; o proză ca Ne cheamă pământul poar tă titlul volumului din 1916 al bardului de la Rășinari), Un Paște trist. Splendidă este proza Ceartă arhaică. Dispusă în registre de dialec tologie, cuvintele sunt luate cu mare grijă din lexicul limbii vorbite. Distingem împletiturile cu efecte într-ale comunicării, reperabile prin regionalisme oltenești, în alte situații, de limbă populară. Ăsta, da
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
24 aprilie, ora 10,00, la Capela Militară, Piața Timișoara 700. Fam. Dragomir. Se împlinesc 2 ani de la trecerea în eternitate a celei care a fost MARIA PREDUȚ. Dumnezeu să o odihnească în pace! Familia. Un pios omagiu și o tristă amintire la un an de la decesul celei care a fost de o mare bunătate și blândețe sufletească, MANOLACHE KATALIN. Nu te vom uita niciodată. Fiicele Katy, Elena, Rozi și soțul Costel. Pios omagiu la împlinirea a 3 ani de la trecerea
Agenda2004-17-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282347_a_283676]
-
idee de continuitate și o prezență cum puține au fost. De asta eu am vrut, m-am gândit că personajul pe care el îl joacă în spectacolul meu cu „Angajare de clovn“ ar trebui să se numească Portarul veșniciei. Partea tristă e că el i-a îngropat pe mulți din teatru. Partea frumoasă e că el a rămas aici, în Teatru... Codruța Popov, secretar literar: Îmi place domnul Nica Lazăr, e feblețea mea în teatru. Mă onorează și mă înduioșează că
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
căpătat Bac-ul autorizație să circule pe Dunăre înapoi la Silistra și ne-a luat și pe noi. “EU NU șTIAM NIMIC CE SE ÎNTÂMPLA ÎN ROMÂNIA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL... ERA SECRET” A existat perioada de tristă amintire, a pogromurilor și deportărilor din perioada celui de-al doilea război mondial, când Hitler hotărâse rezolvarea problemei evreiești prin “soluția finală” iar regimul antonescian trecuse la deportări ale evreilor și țiganilor în Transnistria dar și în Ucraina. Alții au
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
au zidit-o-n pâclă și-n trădare dar stearpă-i în baladă țara Ana: va ține-o vreme templul tău - Satana pentru că - biet hoinar - Manole habar n-are ești ștrenguită târfă-a tuturor o hetairă - când tu ești doar Trista: dar peste golgote și zid - plutește zbor și-n raiuriAna-i soră cu Precista! ...cum stăm noi răstigniți de farisei s-aude plânsul din zidire: cu cât vom sângera mai mult înaltul stei cu-atât scurta-vom drum spre fericire
Variante ale poetului. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]
-
comemorează 125 de ani de la marea inundație care a afectat grav orașul. Reconstrucția localității a fost posibilă prin aportul financiar al marilor orașe europene, unul dintre acestea fiind Timișoara prin episcopul și Capitlul Catedral existent la acea dată. Pentru marcarea tristelor evenimente de la 1879, dar și pentru rememorarea spiritului de fraternitate ce a urmat acestei calamități, autoritățile locale au organizat un program cultural religios, la care au invitat reprezentanți ai orașelor implicate în reconstrucție. Având în vedere că proiectul impozantei Catedralei
Agenda2004-11-04-generale8 () [Corola-journal/Journalistic/282182_a_283511]
-
olandezi deopotrivă (cărăușii mărilor din veacul de început al istoriei moderne), desemnând drept sălbatice și pline de primejdii noile pământuri descoperite. După mai bine de două sute de ani, în plină perioadă iluministă, Timișoara, precum și întreg Banatul, se bucurau de această tristă faimă. Mormântul coloniștilor Anul de grație 1770. Iosif al II-lea, reprezentantul Coroanei habsburgice, vizitează provinciile răsăritene ale imperiului și, printre ele, Banatul. Impresia lăsată, cu deosebire cea legată de starea sanitară a ținutului, este deplorabilă: până când Timișoara nu va
Agenda2003-30-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281294_a_282623]
-
484 de morți, situație care nu se schimbă nici după mai bine de un veac - în 1828 sunt 1 393 decese și doar 632 de nou-născuți -, cele mai multe decese fiind provocate de malarie. Până în 1770, Timișoara era unul dintre cele mai triste orașe din lume. Întreaga zi se trăgeau clopotele după morți ori în amintirea lor, ceea ce dădea cetății un aer funebru. Vizita lui Iosif al II-lea din acest an duce la restrângerea obiceiului, interzicându-se în același timp transportarea pe
Agenda2003-30-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281294_a_282623]
-
și din descrierile întotdeauna calde ale tatălui lui). Băiețelul a venit pe lume în luna aprilie, iar în luna septembrie a aceluiași an Valentin a fost victima unei comoții cerebrale (se supărase pentru niște probleme de serviciu). În urma acestui eveniment trist și nedrept, avea să urmeze calvarul vieții lui tinere: o paralizie blestemată l-a țintuit la pat ani de zile. A fost o adevărată tragedie. Soția lui l-a îngrijit devotată, i-a cumpărat medicamente scumpe, îi aducea zilnic acasă
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
mai trebuia purtat de subțiori, nu-i mai dădea nimeni mâncare cu lingura. Învinsese boala, viața, umilința, zilele negre... O nouă viață, și ultima... Nu s-au mai întors în România. La Lugoj s-au petrecut între timp alte evenimente triste: muriseră părinții Ecaterinei, casa lor a fost vândută, nimic n-o mai atrăgea să revină la locurile natale. Surorile lui Valentin se căsătoriseră, mama lui se întreținea cum o duceau puterile, acum era rândul copiilor s-o ajute. Ecaterina s-
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
fi vizitată cu acest prilej de Msgr. Böcskei László, vicar general al Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara, iar liturghia solemnă va începe la ora 10. C. V. Tarifele taximetrelor au explodat l Majorarea se cifrează la nu mai puțin de 80% Vești triste pentru clienții fideli sau ocazionali ai firmelor de taximetrie din Timișoara: începând cu data de 1 august 2003, acest tip de transport îi va costa cu 80% mai mult. Hotărâtă în cadrul unei ședințe organizate miercuri, 30 iulie, la Primărie și
Agenda2003-31-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/281323_a_282652]
-
pernițe pentru ace, în formă de pălărioare de epocă. Sute de pernițe de dat cadou. Colecția de tăieturi din ziare Cea mai ciudată colecție pare însă a fi cea de tăieturi din ziare cu vizitele în străinătate ale cuplului de tristă amintire, Nicolae și Elena Ceaușescu. Intrigată de faptul că, la un moment dat, într-o vizită într-o țară africană, Elena Ceaușescu a schimbat nu mai puțin de șase rochii lungi, de seară, lui tanti Nela i-a venit ideea
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
Pagină realizată de MARIUS HORESCU Prefectura va organiza, anul viitor, centenarul „Johnny Weissmüller“ Tot în 2004 se vor fi împlinit două decenii de când Tarzan timișoreanul nu mai este Acapulco, sfârșitul lui ianuarie 1984... În fața unui mormânt proaspăt, o asistență tristă intonează câteva dintre cântecele preferate ale celui condus pe ultimul drum. Din păcate, mexicanii nu cunosc unul din frumoasele lieduri din folclorul șvăbesc bănățean care i s-ar fi potrivit atât de bine celui născut pe malurile Begheiului. Pe piatra
Agenda2003-46-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281707_a_283036]
-
regulă o persoană vârstnică, rămasă fără sprijin la bătrânețe, dă întreținătorului imobilul în care locuiește, în schimbul întreținerii. Din nefericire, nu puține au fost cazurile în care cei ce s-au dat în întreținere au constatat în scurt timp o realitate tristă: au rămas fără locuință, care de la data semnării contractului a devenit proprietatea întreținătorului, și nici nu beneficiază nici de întreținerea la care sunt îndreptățiți prin contract și la care au sperat. Cei care recurg la încheierea unei asemenea convenții trebuie
Agenda2003-46-03-imboliar () [Corola-journal/Journalistic/281717_a_283046]
-
la intrare, clădirea nu iese în evidență, dar dincolo de gardul înalt 14 copii duc o viață la care nici nu ar fi visat, dacă rămâneau în familiile în care s-au născut. Povestea din spatele casei de copii ”Înger Alb” este tristă. Fiica Vivianei și lui Dumitru Radu a murit de cancer, la numai 26 de ani. ”Aveam doi copii, un băiat și o fată. Dumnezeu ne-a ajutat și am reușit să facem pentru cei doi copii, o casă frumoasă, mare
Înger Alb: au făcut o casă de copii în vila pe care o pregătiseră pentru fata lor, moartă de cancer () [Corola-journal/Journalistic/22821_a_24146]
-
Jurnalistul Ion Cristoiu a fost prezent, vineri, la ”Serile FJSC”, unde le-a povestit studenților peripețiile prin care a trecut la OTV, în vremurile ”triste” ale lui Dan Diaconescu. Am fost redacor-șef la OTV. În vremurile triste ale lui Dan Diaconescu. Casetele de pe teren veneau cu autobuzul pentru că nu aveam mașină. Le băgam direct pe post, nu ne mai uitam peste ele.”, și-a amintit
Peripețiile lui Cristoiu la OTV - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/22944_a_24269]
-
Jurnalistul Ion Cristoiu a fost prezent, vineri, la ”Serile FJSC”, unde le-a povestit studenților peripețiile prin care a trecut la OTV, în vremurile ”triste” ale lui Dan Diaconescu. Am fost redacor-șef la OTV. În vremurile triste ale lui Dan Diaconescu. Casetele de pe teren veneau cu autobuzul pentru că nu aveam mașină. Le băgam direct pe post, nu ne mai uitam peste ele.”, și-a amintit Cristoiu.
Peripețiile lui Cristoiu la OTV - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/22944_a_24269]