1,097 matches
-
o opoziție conceptuală fundamentală: cea care pune în opoziție identicul și diferitul, una din acele temate arhaice pe care le regăsim în orice gîndire științifică, veche sau modernă, și în toate sistemele de reprezentări." Ibid., pp. 19-20 Această constatare, destul de trivială la o primă abordare, trimite la opozițiile aristotelice: "feminin/masculin", "cald/rece", "animat/inert", "suflu/materie". Regăsim aceste ca-tegorii tranșate în discursuri igieniste sau medicale mai contemporane. A reflecta asupra acestei distincții înseamnă deci a intra în profunzimea marilor ansambluri
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
totdeauna cerul albastru, sau norii, care ne protejează cu ploile lor și simțim pașii noștri stăpâni pe lume, până nu suntem loviți și inima nu ne bate să ne spargă pieptul... Trăisem astfel de lovituri; palma grea, țărănească, înjurătura, cuvântul trivial, josnic, la adresa mamei mele, se abătuseră adesea asupra mea. Familia însă, cât era ea de dezbinată, mă protejase. Astfel de oameni pe care nici un gând înalt nu-i călăuzea, erau disprețuiți de tatăl meu. Îi cunoșteam pe toți oamenii prin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un "Scheisskerl" [cufurit], dar văd că vorbesc atâtea porcării, încît ele ar fi prea multe pentru gunoirea hotarului de la Nemeti; dar ce poți face acum?"173. Dar pe lângă aceste mărturii epistolare despre holera din 1831, destul de searbăde, dacă nu chiar triviale și deșănțate, arborate cu destul cinism, mai putem detecta și o piesă literară inedită, aparținând mediului românesc. Este vorba de poemul Jalnice moraliteturi pentru boala cea înfricoșată Holera, în stihuri alcătuite de Ioan Barac 174, maghistratul translator al Brașovului, 1831
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
limitei, acolo unde, neașteptat și paradoxal, ajunge la lirism, pe alocuri la marea poezie. Poeta scapă de tot ce e predeterminare, de orice culturalism, de orice artificiu. Prin amintire pură, empatică, ajunge la senzația pură. Nepoeticul, ceea-ce-nu-se-spune, impresiile cele mai "triviale" și mai neînsemnate au semnificație pentru că au fost într-adevăr trăite și pentru că adevărul lor este pentru poetă mai important decât valoarea lor estetică. Scame adunate de peste tot și strânse într-un ghemotoc aspru și multicolor, iată, dacă vreți, o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ba, mai mult, numai o dată se spune că cei doi vestitori sunt îngeri, încolo textul biblic spune în chip cu totul neobișnuit: "cei doi bărbați"... În același timp însă poveștile minunilor făcute de profeții mici sunt de o invenție vulgară, trivială, lipsită de haz și de bun simț. Sub așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Atunci n-ar mai suge atâta bănet din cauza bolilor lor Închipuite. De fiecare dată când mă duc să-mi consult doctorul despre iritația și atacurile mele de anxietate, mereu sunt grămezi de pizde bătrâne care mă rețin cu văicărelile lor triviale. În mașină scot prespapierul. — Valorează fix pe dracu, complet inutil. Ce pizdă bătrână și cărpănoasă, rânjește Ray, trăgând de volan, apoi zbiară la un tip care se bagă În fața noastră: Bulangiu Împuțit! — Ce puțoi sunt la volan În ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că l-am scos din sărite. — Exact asta și vreau, behăie el. Puțoiu are impresia că grijile lui au luat sfârșit și că ne poate scoate pe nas faptul că are slujba asta de legumă. Greșit! Nu ne interesează preocupările triviale ale unui domn pe nume Andrew Clelland. După puțin timp mă scuz și mă car acasă. O minciună cât caru Tom Stronach, sau Tommy Stronach, așa cum i se spunea când s-a afirmat prima oară cu echipa de juniori Hearts
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Formularele astea OTA 1-7 nu se completează singure, ghinion. Așa că plec zglobiu și devreme, cu Gus Bain și ne plimbăm pe străzile pustii, căutând ceva de făcut. Puțoii ăștia obraznici n-o să se oprească În veci pentru ceva atât de trivial cum e Crăciunul, așa că nici noi. Nu-i greu să-i găsești pe rahații de băieți de cartier În orașul ăsta. Îi ai pe cei din Letih, pe cei din Gorgie, pe cei din South Side și pe cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Setterington cred că sunt subtili dacă se Întâlnesc cu cineva În cârciuma din colț sau În cafeneaua ieftină de peste drum. Greșit! Cururile lor infecte sunt ale mele. Dar n-o să-i prindem pe niște puțoi ca ăștia cu ceva trivial, osăi băgăm detot la răcoare. Mai ales pe Setterington. Au sărit calul cu ce i-au făcut el și tovarășii lui gagicuței ăleia ultima oară. Conrad Donaldson Îi apăra. Ei bine, i-am tras-o și eu puțoiului ăluia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în modele de existență. Formele degradate de divinație sunt mult mai evidente. Le putem afla cu ușurință pe mai toate canalele de informare și comunicare. După cum se știe, kitschul reprezintă unul dintre "copiii" modernității și sugerează prezențe repetitive, banale și triviale ale unui fenomen. Matei Călinescu îl definește drept una dintre manifestările nemijlocite ale esteticii triumfaliste și ale epocii consumiste 316. Nici una dintre caracteristicile kitschului enunțate mai sus nu se verifică în cazul practicilor divinatorii populare. Ele funcționează asemenea unor practici
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
referă doar la nivel politic, economic, cultural, la nivel de marketing și la nivelul interacțiunilor interpersonale, ci site-urile de socializare oferă posibilitatea de a reacționa în orice domeniu, întrucât nu îngrădesc libertatea de exprimare (doar atunci când se folosesc expresii triviale sau poze compromițătoare), exprimare ce ajută, la o mai bună interacționare între internauți. Astfel, datorită democratizării întregii societăți și a globalizării, fiecare internaut poate să socializeze cu absolut oricine dorește, poate da sugestii sau poate corectă anumite informații de pe site
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
legături mai solide cu publicul"5. Analizând site-urile politice și prestația parlamentarilor în comunicarea din mediul virtual adăugăm că politicienilor români le este teamă de reacția vizitatorilor online și comentariile acestora, uneori acide, alteori cu un limbaj licențios, chiar trivial. În același timp, recurg la blogging pentru crearea unei imagini în trend cu noile tendințe, însă, nu consideră necesar un efort sistematic, deloc neglijabil de altfel, de a convinge proprii simpatizanți, viitori alegători, convinși fiind că blogul mai degrabă consolidează
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de discrepanță nu apare numai în legătură cu minciunile sociale. Numeroase alte tipuri de minciuni au fost diferențiate de teologi și moraliști ca fiind: jucăușe, paterne, religioase, triviale, medicale etc. Totuși, respectînd scopul acestei lucrări, ar fi indicat să ne oprim aici cu clasificarea, avînd în vedere că am despicat destul firul în patru. Împărțirea inițială a minciunilor în binevoitoare și răuvoitoare are drept criteriu intenția mincinosului. Acești
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
studiu. În limba română, cuvântului "polemică", intrat pe filieră franceză, o dată cu nașterea presei autohtone și importurile masive din Franța postrevoluționară, i s-a atribuit aceeași semnificație, însă cu un sens ce va oscila între extremul peiorativ, validat de suburbanitatea și trivialul intervențiilor publice, și accepțiunea pozitivă, chiar meliorativă, care conferă polemicii un statut privilegiat într-o democrație și cultură autentice. Dacă la jumătatea secolului al XIX-lea, un gazetar român de vocație afirma că "unde nu este polemică, acolo nu este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suburbanul atac la persoană. Pe de o parte, în pamfletul arghezian nu valoarea reală a adversarului contează, ci metamorfoza lui, "căderea" simbolică a personalității publice în rolul personajului ridicol sau grotesc, ceea ce nu are nimic de-a face cu atacul trivial. Pe de altă parte, în polemica argheziană adversarului nu îi este "fagocitată" (Angenot) identitatea, acest lucru se întâmplă mereu în pamfletul alegorizat, ci re-etalată negativ, printr-un joc politicos care exclude referințe fizice sau particulare calomnioase. Adversarul este vizat, astfel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trece din pamflet în viziune sarcastică și grotesc enorm"97. După departajarea pripită care, în fond, opune polemica intelectualistă, motivată și susținută de un ideal, cu o prezență justificată în spațiul publicistic (pamfletul de idei), discursului expresiv prin violență și trivial, demarat de instinct sau capriciu (pamfletul de cuvinte), dovadă a lipsei de cultură și de bun-simț, operată de Lovinescu 98 în 1922, cu încadrarea nominală binecunoscută, observațiile lui Pompiliu Constantinescu, două decenii mai târziu, vin să contureze cu precizie liniile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doar, că punctele de intersecție biografică ale celor două mari destine vor fi, într-un fel sau altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al presei și literaturii noastre polemice, și asta într-un interval în care suburbanitatatea și trivialul intervențiilor publice descalifică genul. Ceea ce vrem să anticipăm ține însă de o departajare substanțială: între negația agresivă (nihilism satiric), ca modalitate a pamfletarului de a sancționa lumea înconjurătoare (repetăm: un joc de asumare a violenței, cum ar spune N. Balotă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îi bag pe amândoi... Porcul cu barba albă a siluit-o pe fie-sa, rămasă de la o preoteasă și a făcut-o moașă. Porcul celălalt trăiește cu nevestele fraților lui, popa Cârnu și popa Blegu". În această secvență, totul (lexicul trivial, sintaxa, procedeele satirice și pamfletare înjurătura, porecla aluziv peiorativă, tema lumii descentrate) trimite la un stil paradigmatic pentru Icoane de lemn și Poarta neagră, dar identificabil și în extensiile ficționale din proza publicistică. Tocmai din acest motiv am acordat un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
apa din care ai băut și cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, și mirosea până la Calafat, nobilă spurcăciune!"205. Războiul, injust și amoral prin definiție, uzează aici de cel mai violent arsenal, folosind anatema, insulta trivială, denominarea abjectă ("spurcăciune", "căzătură"), amenințarea mortală: "Te aștept să te retez în două cu nuiaua, tăvălit [...] șira spinării ți se va rupe cu nuiaua asta", "Ți-a sunat ceasul năpârcă. Îl asculți? A bătut ceasul tău din cimitir". Avem în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin perisabilul informației, prin dependența de eveniment și conjunctură, a fost, în repetate rânduri, descalificată de înșiși cei care au ridicat-o la rang de artă în perioada prespecializării ei, când a erupt, deopotrivă, civilizatoare și mesianică, războinică, patetică și trivială, comică și culturalistă, ideologică, politizată și poetizată. La noi, nașterea ei relativ întârziată și sincronizarea, oarecum forțată (prin arderea etapelor), au făcut ca peisajul publicistic, deși eclectic din punct de vedere al conținutului, să aibă drept numitor comun "doxa" ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cealaltă. Domnul Léon Blum afirmă pe franțuzește că "les extremes se touchent". Observați că de-a-ndărătelea, cum și-a semnat manifestul, Nicolae Iorga, se citește Ealocin Agroi", Și aici persiflarea capătă accente sarcastice, fără ca atacul ad personam să degenereze în insultă trivială. Faptul că adversarul a atașat textului său o fotografie "de june", și nu una recentă, "ca dansatoarele la pensie, solicitate să acorde un autograf pentru o pastă de dinți", i se pare polemistului amendabil prin tentativa de mistificare a realității
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un alt articol, de data aceasta cu ambiții teoretice 315, în care departajează, pripit, între pamfletul de idei (avându-l ca exponent pe Iorga), superior calitativ, prin conținutul vehiculat, și pamfletul de cuvinte (reprezentat de Arghezi), etichetat ca suburban și trivial și împins, în consecință, la periferia literaturii (o poziție, așa cum se știe, reconsiderată ulterior). În sfârșit, o remarcă a criticului, semnificativă în spiritul ei pentru ceea ce a însemnat, în parte, antiarghezianismul său conjunctural, exprimă, încă o dată, poziția fermă în raport cu pamfletul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre), Winckelmann și Vasari. Cine acceptă discontinuitatea epocilor, a continentelor, a stărilor imaginii poate să se elibereze de vechea comandă a scopului și de melancoliile "sfârșitului artei". Nu există sfârșit în absolut sau, mai trivial: sfârșitul artelor nu este sfârșitul imaginilor. Așa mamă, așa fiică Unui obiect artificial îi corespunde o istorie ireală. Iar inconsistența mitului "artei" nu se revelează nicăieri mai bine decât în examinarea fragilităților idealiste ale "istoriei artei", care-l adăpostește ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel mai caracteristic artei romane era în mică măsură socotit astfel de contemporani. Pliniu, de exemplu, avea respect numai pentru tabulae (tablouri de șevalet), toate dispărute, și, susținând că datoria pictorului este față de Zei și Cetate, condamna drept necetățenești și triviale picturile murale din casele particulare. Hemiciclul de la École de Beaux-Artes din Paris, pictat de Delaroche în 1941, prezintă gloria îngenuncheată în fața lui Ictinos, Fidias și Apelles, arhitectul, pictorul și sculptorul. Cei trei, înconjurați de geniile Renașterii, tronează pe un altar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sarcina imaginii, care devine disponibilă pentru funcțiile expresivă și reprezentativă, deschisă la asemănare. Să rezumăm succint: imaginea este mama semnului, dar nașterea semnului scris îi permite imaginii să-și trăiască deplin viața adultă, separată de cuvânt și eliberată de sarcinile triviale ale comunicării. Cum "pictura" paleoliticului ținea de o combinatorică semnificativă în întregime codată (al cărei cifru nu-l cunoaștem), această primă desprindere mediologică în pragul logosferei marchează nașterea "artelor plastice". Dacă primele urme de scriere apar la mijlocul mileniului al IV
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]