1,190 matches
-
bine ce putea să însemne asta pentru ahei, pe care îi lipsea astfel de războinicul lor cel mai însemnat, cu un rol hotărâtor în soarta asediului, dar, prin mijlocirea mamei sale, obține de la Zeus ca acesta să-i favorizeze pe troieni până la înfrângerea armatei aheene, dovedind astfel că, fără el, Agamemnon e neputincios. Fără să-i pese multă vreme nici de grava nelealitate a purtării lui, nici, mai ales, de nenumărații ahei care aveau să moară și chiar au murit în timpul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
demult, spune aproape de fiecare dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când cineva, în luptă, o să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o să plătească cu viața. Iar ca răzbunare pentru Briseis, se pare că-i încolțise deja în gând un plan, de vreme ce o cheamă din adâncul mării pe mama lui și o roagă să-l convingă pe Zeus să-i avantajeze pe troieni în așa fel încât lui Agamemnon să-i pară foarte rău. Dar nu spune, explicit, că nu mai vrea să ia parte la lupte. Tetis însă îi ghicește gândul și îi spune să facă așa: să-și păstreze mânia și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu voia lui Zeus și în absența lui Ahile, începe dezastrul armatei aheene. Și lunga îndărătnicie a eroului, al cărei capăt nu-l știa nici el. Voia doar să se bucure, privind de pe corabia lui cum mor aheii, copleșiți de troienii duși la luptă de Hector, care ajung până la fortificațiile taberei aheene și sunt pe punctul să atace corăbiile. Apoi vine la el solia lui Agamemnon, care îi propune împăcarea în schimbul restituirii Briseidei, rămasă neatinsă de către Atrid, și, în plus, în schimbul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
argint, doisprezece cai dintre cei mai buni și șapte femei frumoase și cu mâini pricepute (pe care chiar Ahile le luase, ca pradă, din Lesbos); iar, după cucerirea Troiei, aur și bronz cât să-și umple corăbiile, și douăzeci de troiene, cele mai frumoase după Elena; și, mai târziu, după întoarcerea acasă, una dintre fetele lui Agamemnon de nevastă, s-o ia fără a plăti în schimb vreun dar, dimpotrivă, având să primească el, drept zestre, șapte orașe bogate de la marginea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
însuși. Ahile continuă să-i răspundă în aceiași termeni, reafirmându-și nevindecata mânie, dar spune totodată că e vremea să renunțe la ea și îi îngăduie lui Patrocles să vină, împreună cu mirmidonii, în ajutorul aheilor, și anume chiar înainte ca troienii să ajungă la corăbiile lui. Vedea bine că aheilor nu le mai rămânea decât o îngustă fâșie de teren, că aproape toate căpeteniile, rănite, sunt scoase din luptă și că întreaga campanie riscă să se încheie nu doar cu un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a lui Ahile se stinge, iar mamei lui îi spune că nu mai simte nici o bucurie pentru tot ce s-a întâmplat, oricât de mult s ar fi dovedit că, fără el, aheii nu sunt în stare să le reziste troienilor și lui Hector. Iar ceva mai târziu, când se împacă cu Agamemnon, spune din toată inima cât de rău îi pare de vrajba dintre ei, cât de neînsemnată i se pare pricina față de câți ahei „au mușcat pământul“ în urma acestei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a unei prietenii: ei doi, Ahile și Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-i poate refuza lui Ahile puterea remușcării, oricât de târzie a fost. Dar mai putea face ceva, să-i scape leșul din mâinile lui Hector, și iese în fața taberei, lângă șanț, și scoate trei strigăte cumplite care îi înspăimântă pe troieni și îi pune în derută, astfel că aheii au răgazul să scoată trupul din vălmășag. Ahile îl zărește de departe, străpuns, întins pe o targă și, înainte de vreme, se lasă noaptea. În tabără, Ahile îl plânge pe mort, îl plânge
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să-și încerce șansa, dar mai ales curajul să traverseze succesiv râuri, mlaștini și păduri. Zărăstea pe drumuri pierdute în nori imenși de praf, care adesea se înfundau. Rămânea cu trăsura împotmolită prin băltoace, la prima ploaie torențială, și prin troiene, la prima ninsoare mai zdravănă. Și, totuși, cumva, Carpații aveau să întoarcă roata norocului și în favoarea călătorului. Deși, într-o măsură însemnată, ținuturile noastre reprezintă un apendice al stepelor înfricoșătoare, munții au puterea de a mai tăia din asprimea climei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ca un iatagan spre inima acestui principat mărunt. Știa că era ascunsă într-o cetate de la miazănoapte pe care nimeni nu o cucerise vreodată. Totuși după câteva zile, trufia pașei se mai înmuiase sub gerul năprasnic al iernii. Simțea greutatea troienelor viscolite care apăsau ținuturile. Întâlnea în calea lui doar locuri pustiite. Nicio țipenie de om în aceste tărâmuri ascunse sub zăpezi. Părea că îi înghițise pe toți pământul. Nu apărea nimeni care să-i ceară îndurare. Apa din fântâni fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Georges Brassens, Bob Dylan, John Lennon, Paul McCartney și Leonard Cohen. În 1990 devine redactor de anglistică la „Secolul 20”. A semnat cu pseudonimul Gheorghe Vâlcu texte pentru cântece compuse de tatăl său. Poezia lui Ș. din placheta de debut Troienii (1983), urmată de Lumina și uitarea (1989), se remarcă printr-o constanță stilistică (eufonie și lexic clasic), neanexabilă însă unei conștiințe ironice de factură livrescă. Situate la intersecția problematică dintre omul blestemat să poarte „memoria lucrurilor” și „omul fără nostalgii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
lui are toate șansele să pară și, mai mult decât atât, să fie, o mostră de text inaderent la trendul epocii, dar aderent - în limitele valorii sale - la arhiva poeziei universale, de la baladescul medieval asumat la baladescul modernist estetizant. SCRIERI: Troienii, București, 1983; Lumina și uitarea, București, 1989. Traduceri: Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, 1983; John Barth, Varieteu pe apă, pref. Geta Dumitriu, București, 1992. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1984, 11; Alexandru Condeescu, „Troienii”, LCF, 1984, 11; Monica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
letargie și să lase copiii în taberele CARS (Comitetului Mătușa Aglaia ne făcuse semn să plecăm, ea știa ce scria pe biletul tatei, adică să nu ne dea voie să mergem la școală, păcălind-o pe mama spre binele nostru. Troianul era mai sus de genunchi dar noi cu o bucurie nespus de mare în suflet, alergam străbătând întâi ulița, apoi drumul mare până la școală. în poarta școlii ne aștepta moș Flondorică, soțul mătușii Aglaia, care își făcea probleme cu situația
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
bucătăria, fiind obosită a plecat spre casă. După ora prânzului nuntașii în sănii se întorceau la casele lor. înaintau greu din cauza nămeților ce se depuseseră de cu seară. La un moment dat unul dintre nuntași a văzut ieșind dintr un troian o gheată cu tureatcă. Toți nuntașii au sărit din sănii și dând la o parte zăpada au scos-o din troian pe bunica mamei. Era moartă. Poate de oboseală sau poate că băuse și ea ceva, a căzut în zăpadă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nămeților ce se depuseseră de cu seară. La un moment dat unul dintre nuntași a văzut ieșind dintr un troian o gheată cu tureatcă. Toți nuntașii au sărit din sănii și dând la o parte zăpada au scos-o din troian pe bunica mamei. Era moartă. Poate de oboseală sau poate că băuse și ea ceva, a căzut în zăpadă și a fost troienită. Au dus-o în satul Petriș de unde erau. Când preotul din sat îi făcea rugăciunea, bunica s-
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
trimite pe nepotul său să vadă ce-or mai fi făcând bieții lor vecini. Băiatul trase ușa, căci în afară nici că se putea deschide, deoarece zăpada troienită se înălța ca de doi metri în jurul casei. Toată familia privea uluită troienele de zăpadă din jurul casei. 18 Nepotul strigă uimit și el de ceea ce se întâmplase: Bunico dragă, uită-te bine, căci iată în jurul casei noastre, cu adevărat se află un zid de apărare. Bunul Dumnezeu, ți-a ascultat rugăciunea și a
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Eu am fost chemat iar, la Cercul plastic, să-l refac. Sorin 426 are ziarul, dar nu vrea să-mi spună numărul. Noi, cei de aici te așteptăm să mai vii, o dată cu vremea bună trebuie să apară soarele, după așa troieni. Am avut o discuție cu un inspector de artă de la Suceava, care are să te intereseze. Sărutări de mâini și dorințe de sănătate mamei și soției. Deosebite sentimente de prietenie, Teodor Tatos 25 C.P. Fălticeni, 15 martie 1970 Dragă Domnule Eugen
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
parcă, în uși, în ferești, în pereți.. îndoind copacii. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape fără întrerupere. De înaintea Bobotezei, mai ales, începuse viscolul.. crivățul gemea și șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în streșini. Și, tot așa a ținut-o, de la Sf. Trei Ierarhi, până după Întâmpinarea Domnului. Sfârșit de martie... Anotimpul de primăvară sosise. După aproape o săptămână, când de burnițe fulguite, când de ploaie măruntă, mocnită, iată că un vânt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pereți, îndoind copacii ca pe niște nuiele. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada începu să cadă aproape fără întrerupere. Chiar din primele zile ale anului, începuse viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în streșini. Și, tot așa a ținut-o până după Bobotează. Ziarele vuiau de noile prefaceri, făcute de comuniști în țară, cu o grabă care înfricoșa. „România liberă” de vineri 2 ianuarie, 1948.. publica pe prima pagină cu litere mari
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Capitolul VII „ZDROBITE CĂTUȘE...” Boboteaza lui 1948, a găsit un ger năpraznic,framântările văzduhului cu vijelii... viforul lovea cu dușmănie, parcă, în ferestre, în uși, în pereți... Copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului... Crivățul gemea, șuiera, răscolea zăpada în troiene până în streșini. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul se mai domolise, dar gerul năpraznic crăpa obrazul. Zăpada care începuse să cadă încă de la Sf. Nicolae, a trecut de cinci palme mari... străzile erau înecate. Ziarele vuiau de noile prefaceri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu vechiul meu prieten, Neluță. Întâmplarea a fost că la cazare am fost repartizat (provizoriu) în aceeași cameră cu el, la blocul turn P7 din centrul orașului. A venit și iarna grea a anului 1961, înzăpezire mare, viscolul a adus troiene de 2-3 m în zona orașului, trenurile fiind blocate pe drum, vagoanele cu păcură pentru încălzire nu au putut ajunge la Galați. La Blocul P7 încălzirea a fost redusă la zero, dormeam îmbrăcați iar dimineață ne trezeam cum s-ar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
problemă nu era atât încărcătura de noroi pe pantofi ... care nici nu se mai vedeau ... ci menținerea echilibrului. Mă gândeam la ea ... care nu călcase decât pe trotuar ... ce o aștepta la iarnă, cu zăpezi până la genunchi ... dacă nu chiar troiene de metri grosime. Eu trăisem atâția ani la țară și știam ce înseamnă noroiale toamnei și zăpezile iernii ... adesea însoțite de vifornițe care îți blocau respirația. Spre surprinderea mea ... ea a rezistat eroic ... dar cu greu am ajuns la școala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Dar a trebuit să dea și Îndărăt, căci odată cu secolul al 19-lea, au Început problemele la turci acasă: strânși În cleștele rusesc Înfipt În Balcani și Caucaz, s’au trezit loviți și În pântece de urmașii celor ce făcuseră troienilor faimosul și fatidicul dar, care-și căutau libertatea. Așa că, În anul 1877 haraciul reprezenta un simbolic 1% din bugetul României, și tot simbolic transferat unei armate care avea deja puterea și resursele de a smulge independența. Aș vrea să fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și nevasta stăpâniți de bucuria reîntoarcerii lui... Le povesti întrerupt, cu voce scăzută, cât de departe îl purtase mârțoaga și cum, rătăcind pe întinderea ogoarelor albe, în apropierea unui sat necunoscut, lângă un drum înzăpezit, calul se împotmoli într-un troian uriaș ce apăruse deodată în fața lor. Obosit de sforțările inutile de a scăpa, îl lăsă atunci pe stăpân să-i pună căpăstru, apoi împreună cu mai mulți oameni binevoitori, chemați în ajutor calul fu scos îndată din "capcana" în care nimerise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]