844 matches
-
pe Ray care zâmbește ca un Moș Crăciun dintr-un mall, Unchiul Ray osăți spună ciai de făcusă stai departe de ghiarele malefice ale lu Bestia. Gândește-te căi cavaleru tău În armură strălucitoare. Ray Îi face cu ochiul, apoi trosnește din degete și Începe să cânte. — Simt că-mi vine să cânt ceva... Și io simt că Începe să mi se scoale. Stephanie Donaldson. Ste-pizda Donaldson. — Între timp eu mă voi duce să văd ce mai face ștorfulița ta furnizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
te duc eu cândva, Îi spun eu zâmbind și frecându-mi țepii din barbă care mi-au crescut de azi-dimineață. Îmi răspunde cu un rânjet Încordat și lipsit de voioșie. Până când primesc rezervarea și confirmarea, Începe iarăși să ningă. Ghetele trosnesc mărgelele de plastic ale zăpezii pe când mă Întorc la mașină și mă Îndrept spre East End. Parchez În Gayfield Square, lângă pușcăria locală, apoi cumpăr o cină cu pui de la Deep Sea pe care o Înfulec animalic În pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
noi, spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește când ne dăm seama că n-avem nimic de dat, suntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decât În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sânge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atât de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se murdărească pe pământ. Apoi pantalonii și chiloții tăi sunt jos, dar amândoi Încremeniți, când trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În ea, iar ea te ajută să ți-o bagi, folosindu-și mâna. Ea scrâșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Constanța, Târgoviște; Mitropolii la: Iași, București, Craiova, Sibiu, Timișoara. Patriarhului României ne adresăm cu apelativul: „Prea Fericite Părinte Patriarh”, Patriarhia aflându se în București Buna-cuviință cere ca, atunci când suntem în public (mai ales atunci când sunt și alte persoane): să nu trosnim degetele mâinilor; să nu introducem degetele în gură, în ureche, nas; să nu ne întindem de parcă atunci ne-am fi dat jos din pat; să nu ținem mâna (mâinile) în șold când vorbim cu cineva. Secretul unui comportament agreabil în
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli de tabac, povestindu-i grozăvii petrecute în pădure. Focul trosnea în sobă, și, în timp ce ei dormeau pe laițe ori pe cuptor, sforăind, ea asculta urletul sinistru al vântului împletit cu urletele jalnice de lupi înfometați. Era sinistru și înfricoșător. La început se temea, dar, cu timpul, s-a învățat... nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vreunei prăzi, a cărei viață tocmai se curma... în aer continuând să plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ai fi putut parca mai mult de șase mașini În spațiul dintre ușă și biroul comparabil ca dimensiuni cu clădirea Reichstag. Era decorată Într-un stil care amintea de opera Lohengrin, cu bârne imense, un șemineu din granit În care trosnea Încetișor un buștean și o colecție de arme montate pe pereți. Erau o mulțime de cărți, genul pe care le cumperi la kilogram: mulți poeți, filosofi și juriști germani despre care pot să afirm că am oarecare habar, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
albă a Anei, și-a dat jos pălăria, eu văd, cu margareta în mâna stângă, dacă l-aș face pe brațul stâng al Maicii sale atunci ar trebui s-o pictez pe Maria ținându-l duios la pieptul ei, scândura trosnește neauzit de către ei, doar în urechile mele, am optsprezece ani și pentru a vedea mai bine nu trebuie decât să mă dau de cealaltă parte a străzii, Theo gol o întinde pe Ana pe scândura tare, deasupra lor în conca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu agenda neagră a fost Fritz Vogel. Eliberat de Bill Koenig, el a dat dovadă de o istețime surprinzătoare și, în stilul lui de dur, s-a dovedit la fel de expert în interogatorii ca și Russ Millard. Știa când trebuie să trosnească ca să scoată o informație, lovea iute și tare, alimentat de o ranchiună înnăscută, dar era capabil să se abțină când cel anchetat dădea pe goarnă ce ne interesa. Uneori aveam impresia că se înfrânează din respect pentru stilul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bolnav de delirium tremens, căcatule? Vrei niște pumni în bostan, ca să-ți limpezești gândurile? — Destul, Bleichert! Am tăcut. Avocatul se uită urât la mine. Russ își îndreptă nodul de la cravată - semn că acum trebuia să-mi țin gura. Dulange își trosni degetele de la mâna stângă unul câte unul. Russ aruncă un pachet de țigări pe masă. Vechiul truc de manual: „Sunt prietenul tău“. — Lui Johnnie Roșcovanul nu-i place să fumez decât în compania lui, mărturisi francezul. Dacă mi-l aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe 8 ianuarie, și ai aterizat la Camp MacArthur în aceeași seară. Tu și cu Johnnie sunteți în L.A., dornici de-o tăvăleală. Unde te-ai dus mai întâi? Pe Hollywood Boulevard? Pe Sunset Strip? Pe plajă? Unde? Dulange își trosni degetele. — La salonul de tatuaj Nathan din North Alvarado, numărul 463. — Ce-ai făcut acolo? Nebunul Joe își suflecă mâneca dreaptă, dezvăluind un șarpe cu limba despicată, sub care scria „Frant“. Își flexă bicepsul, iar tatuajul se lungi, dezvelind tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
De la Moravuri! Fritzie îi trase câțiva pumni după ceafă. — Zi-mi ce știi! Zi-mi ce ți-au spus fetele tale, negustor de târfe sifilitic! Issler vomită. Fritzie se apropie și-l lovi în tot corpul. I-am auzit coastele trosnind, apoi am întors capul la stânga și m-am uitat fix la mânerul alarmei pentru hoți de lângă ușă. M-am holbat la ea la nesfârșit. Fritzie intră în câmpul meu vizual și se apropie, împingând masa pe rotile, acoperită cu cearșaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe pilangii cu bulanul de cauciuc ori interveneau și-i alungau pe cioroi din speluncile unde se făceau angajări de zilieri atunci când insistau prea mult să fie angajați. Adunau bețivanii și boschetarii deopotrivă, ca să-și fac norma zilnică, și-i trosneau de nu se vedeau pe cei care încercau să fugă din dubă. Era o muncă de uzură și singurii polițiști care se descurcau de minune erau țărănoii veniți din Oklahoma, care fuseseră angajați în timpul războiului din lipsă de mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
După care a mai dat un telefon și i-a sărit muștarul, din cauză că tipul de la capătul firului l-a anunțat că Charlie e deja în arest și a mărturisit că a tăiat-o pe Liz. Atunci a început să mă trosnească. Mi-a pus tot felul de întrebări, cum ar fi dacă Liz i-ar spune lui Charlie că și-a tras-o cu fiul unui polițist. I-am spus că Charlie cu Liz abia se cunoșteau, că el doar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fel și cea de după ea, dar Logan nu se grăbea. Dacă ucigașul era pe aceste liste, nu sărea singur În sus să-i spună. Într-un final, Logan puse ultima declarație deasupra teancului și se Întinse, simțind cum spinarea Îi trosnește. Un căscat amenință să Îi rupă capul În două, dar nu și-l Înăbuși; fu urmat de un râgâit scurt, aproape insesizabil. Era șapte fără un sfert și Logan se luptase cu nenorocitele alea de declarații aproape toată ziua. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încercaseră să fie de treabă; Încercaseră să fie nesuferiți. Încercaseră să-l facă pe fostul profesor să discute cu ei, să-i explice cât de serioasă era situația. Nimic. Inspectorul Insch se lăsă pe spate cu scaunul, făcând plasticul să trosnească. — Așa, zise el oftând. Hai să mai Încercăm, da? Toți cei de la masă se strâmbară, cu excepția Hoitarului. El continuă doar să Îngâne. Îndură alături de prăpăditul de mine. Începuse să-l scoată din minți pe Logan. Profesorul ridică mâna. — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spate.Veneau după el. Un zăvor mare ținea Închisă ușa cabanei, lângă un semn pe care scria „ATENȚIE: PERICOL DE PRĂBUȘIRE. ACCESUL INTERZIS“. Încruntându-se, făcu un pas Înapoi și pocni ușa cu piciorul, lângă Încuietoare. Ușa cea veche pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bătrână, arătându-i o frescă perete. Se uită și văzu mâna întinsă a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum trosnește părul dacă îl arzi? — Nu, n-am văzut niciodată. — Arde, râse bătrâna sclavă, așa cum va arde viața celui căruia i-a fost tăiat pe când dormea. Gajus se uită la frescă de parcă totul ar fi fost un joc, și zâmbi. Bibliotecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de scrieri care nu interesau pe nimeni. Apoi descoperi un volumen foarte vechi, închis într-o apărătoare arhaică din scoarță lustruită. Îl scoase din învelitoare și pe sittybos, eticheta cu titlul, citi, în latină: Libri Pontificum. În pergamentul uscat, care trosnea ușor - și despre care toată lumea vorbea fără să-l fi văzut vreodată -, erau închise binecuvântările, evocările, invocațiile, formulele magice vechi, tainice pe care, de secole, preoții și căpeteniile le recitau pentru a implora victoria, sacrificând victime înaintea bătăliilor. „Divi divaeque
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea are o gură fină, dar se forțează să o lărgească), se Îneacă, fuge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii în sufletul meu pe care îl simt înfășurat în zdrențe murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a fetelor, continuă enervată domnișoara, repezindu-și pantoful în ușa coridorului. - Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lampa și nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]