1,869 matches
-
-ț o paretie de cizme de cauciuc, că n-ai ce căuta pe munte cu încălțările ude. Te betegi și ce te faci atunci? Tușa m-a trimis înapoi, să mă împlinesc. În termeni religioși, asta se cheamă metempsihoza. - Lasă, Tușa, m-am eschivat, că mi-am schimbat ciorapii, nu-s chiar atat de ud! Oricum, îi târziu! - Asculta numa, m-o cerut on poienar de muiere. I-am dzâs că la iei îi treaba multă și io lucru-ncet. Da
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
din ocol cu măgarii. -Noa, acu-mi pari altu om! Pe Cârca Plaiului, trăgând măgarii de ață, mă gândeam doar la soarta. La un moment dat, privind în urmă, mi-am amintit că visasem cândva aceeași scenă: măgari urcând anevoie, Tușa, Plaiul plin de flori însorite. Cu diferența că, acum, florile erau trecute, văzduhul neguros. I-am spus și Tușii. Foto: Arhiva personală Marcu Jură - O fi, mi-a răspuns, ca Ion al nost, can ierea cătana în Basarabia, o vrut
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
în jur de 800 ha pășune și pădure). Aurul a fost dus până la Viena în care cu boi, ascuns sub brânză în ciubere de lemn. Cu restul comorii, au construit o nouă biserică „tare ca o cetate”. „Mama batrână, povestea Tușa Anuța, ierea de noauă ani. O carat șî iea lespedz de cleanț de la Tieie cu caru cu boi. Cu carăle merea coptiii, că hăi mari ierea cu încarcatu șî cu radicatu.” Bisericuța veche au donat-o satului vecin și s-
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
bani, dar vreau să învăț. Pe cât eram de timid, aveam atunci o hotărâre fierbinte. Cu un zâmbet aproape șiret, Unchiu Niculaie a arătat cu boata spre casă: - Du-te de-i zî lu Anuța. Îi la coteță, rânește la vaci. Tușa Anuța, în povestea asta, era un fel de Zgripțuroaică. Orice era posibil, aveam să aflu mai târziu, dacă puteai s-o îndupleci pe dânsa. Dar atunci nu știam. De câte ori trecea pe la noi, Tușa venea cu daruri: un săcăteu cu mere
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
Anuța. Îi la coteță, rânește la vaci. Tușa Anuța, în povestea asta, era un fel de Zgripțuroaică. Orice era posibil, aveam să aflu mai târziu, dacă puteai s-o îndupleci pe dânsa. Dar atunci nu știam. De câte ori trecea pe la noi, Tușa venea cu daruri: un săcăteu cu mere, un blid plin cu scoverzi, un cășulete ori un bobot de lapte. Râdea când ne vedea și-ntreba: - Ori cari viniț cu minie-n Arsuri? Copilului care eram nu îi suna a întrebare
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
loc de pe lume! Îi rău de gadină, îi rău de apă, îi rău de fân, îi rău de ajuns! O râpă ra; nu poți sta nici în picioare fără potcoave pe încălțări! Nu-i de mirare că o credeam pe Tușa o muiere năzdrăvană din altă lume, din acele Arsuri din care cobora arar, să vadă ce năcaz mai e pe la noi. De fapt, nu cobora. Spunea: „Am tunat din Arsuri”, și-atunci mă gândeam imediat la Muma Zmeilor, cum cobora
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
bătut în cuie... Rostul și-l face omul, și-l câștigă și îl păstrează dacă e stăpân de ce-a dobândit. A fi stăpân înseamnă nu a stăpâni, înseamnă a fi capabil să dezvolți și să duci mai departe... - Nu, Tușă, Unchiu m-a trimis. - Di ce? Pățî ceva? - Nu, Doamne feri... Eu vreau să fiu cioban și am venit la dumneavoastră să învăț. Am vorbit cu toată mândria de care eram în stare, din plinătatea sufletului meu până atunci atât
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
Nu, Doamne feri... Eu vreau să fiu cioban și am venit la dumneavoastră să învăț. Am vorbit cu toată mândria de care eram în stare, din plinătatea sufletului meu până atunci atât de gol. Lopata veche, boncănind podina, a tăcut. Tușa a ieșit la lumină. Mai înainte chiar de-a vorbi, ochii ei mi-au străpuns sufletul. Plinătatea inimii mi s-a scurs precum apa dintr-un vas ciuruit. - Să nu te-aud! C-am chinuit ieu cu aheștea păntru tot
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
să fie în uter. Când soarele începea să risipească ceață, ieșeam pe ponton și mă izbea, dureros, lumea. Îmi venea atunci, instinctiv, să mă arunc pe jos, să mă zvârcolesc și să tip. La fel ca un prunc nou-născut. Pe Tușă Anuța o vizităm de două-trei ori pe săptămână și numai când știam că Unchiu e la oi sau la coasă. Îmi era rușine să-l întâlnesc, dar făceam eforturi imense să îmi transform rușinea în ranchiuna, să proiectez propria-mi
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
o fost Sântu Ilie și bag seama că trăbă să fie Focă. Sfântu Focă îi în calendar, da nu știu cum îl țâne Anuța, numa ea știe, ca ba le țâne pe nou, ba pe vechi, după capu ei. Atunci a aparut Tușa, încruntând din ochi. - Ori ce viniș az, că doar îi sărbătoare! - Iar? Sântu Ilie o fost, Focă nu-i azi... ce sărbătoare? - Precupu! - Da Precupu n-o fost? - Ore cum să nu fie, Mitule, da adzi îi Precupu pe veți
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
-i azi... ce sărbătoare? - Precupu! - Da Precupu n-o fost? - Ore cum să nu fie, Mitule, da adzi îi Precupu pe veți! Mitu s-a uitat la mine, șmecherește, mi-a tras cu ochiul și s-a întors imediat spre Tușa cu o expresie de om nevinovat. - Îi bine că le mai știi... Dacă era după mine, lucram; norocu că nimeri băiatu asta și ne-am luat la povești. Și îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri... Mă duc atunci... Dacă
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
Dacă era după mine, lucram; norocu că nimeri băiatu asta și ne-am luat la povești. Și îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri... Mă duc atunci... Dacă ai un bobot de lapte, un casulete ceva, că tot am venit... Tușa m-a fixat, clătinând capul. - Eu... am venit să mai stăm de povești, m-am înroșit. Dacă nu îi deranj... - Ba, nu-i băi, da o mai fi avan mamică-ta treaba cu tinie pe-acas, ce pot ieu ști... A intrat
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
Vezi, zice lumea că-s bătrânii nărozi cu atâtea sărbători. Ba-s deștepți, că nu să omoară cu munca. Nici ei, da eu nici atât! Și nici nu trăbă, că n-am învățat carte să fiu domn ca să mor de muncă! Tușa i-a înmânat o pereche de disăguți și l-am vazut plecând, radiind satisfacție. Un om împlinit. - Pe tinie n-am cu ce te-omeni! - Lasă, Tușa, că eu nu pentru aia am venit. Voiam să mai întreb una-alta
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
trăbă, că n-am învățat carte să fiu domn ca să mor de muncă! Tușa i-a înmânat o pereche de disăguți și l-am vazut plecând, radiind satisfacție. Un om împlinit. - Pe tinie n-am cu ce te-omeni! - Lasă, Tușa, că eu nu pentru aia am venit. Voiam să mai întreb una-alta, cum e cu sărbătorile astea, de pildă. Sunt oameni care zic că-s păgâne, că-s diavolești, că-i păcat să le ții... - Da dă-i în
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
Ce-a venerat în schimb? - Ore ce mai dzâc domnii de pe la televidzori, secetă mai țânie? - Se pare că da... - Nu șciu, că mă uit cum să suc ploile pistă munț și văd cu otii că-i mâna de șoloimânar. - Dar Tușa, nu-mi spui și mie ce e cu șoloimânarii? - Ba ie, it dzâc. Da nu acu, de-altdat, c-acu ț-o fi și taie vremea să meri pe-acas. Că mă vai ca să mânie ai tăi și nu te mai lăsa
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
c-acolo îmbăiem oile. Vreu să-ț dau o mnioară de pomeană. Asemenea unui copil căruia i se spune că va primi o jucărie îndelung râvnita, mi-a crescut sufletul. Am închis magazinul și-am pedalat, în mare grabă, până la Tușa Anuța. I-am povestit pe nerăsuflate. Tușa s-a bucurat de bucuria mea, dar am văzut în ochii ei un licăr sceptic. N-am reușit să-l ignor pe deplin. - La primuvară, it dăm și noi o oaie de pomeană
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
dau o mnioară de pomeană. Asemenea unui copil căruia i se spune că va primi o jucărie îndelung râvnita, mi-a crescut sufletul. Am închis magazinul și-am pedalat, în mare grabă, până la Tușa Anuța. I-am povestit pe nerăsuflate. Tușa s-a bucurat de bucuria mea, dar am văzut în ochii ei un licăr sceptic. N-am reușit să-l ignor pe deplin. - La primuvară, it dăm și noi o oaie de pomeană. Că mai diemult ase ierea: Daca vreunu
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
gașa barem cinci să deie de pomeană, ca să ai cu ce-ncepe. Can murea omu, tot ase, da ai casii cinci oi de pomeană, să fie ale omului pe hâia lume, că nu să știa dat-o iel o ba. Tușa devenise gravă. - L-am visat pe tatuțu la șasa săptămâni și l-am întrebat că cum îi. S-o fost vesăl, c-o dzâs că are și iel vo douță oi, c-o mai dat de pomeană. Noi nu șciu
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
-au trecut pe la magazin mi-au promis că îmi vor da și ei de pomeană câte una. M-am culcat ca viitor stăpân de 14 oi. Spre final de august, cu o zi mai înainte de ales, am rugat-o pe Tușă să ia și miorița mea în oile lor. Aflasem și eu ca o oaie singură nu merge decât taraș. A acceptat cu voie bună, ba chiar s-a oferit să o țină la ei în ciopor până ce voi avea mai
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Aflasem și eu ca o oaie singură nu merge decât taraș. A acceptat cu voie bună, ba chiar s-a oferit să o țină la ei în ciopor până ce voi avea mai multe. În seara următoare, m-am dus la Tușa tot plutind. Pe la jumatatea ocolului, mi-a ieșit în cale Unchiu Niculaie, întunecat la chip. Precum îmi era felul, m-am încordat, atins de o vină neștiuta. - Sară bună! Veni să văd mioara! - Buună saara... Viniș pe-amaru tău, ca geaba
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
o fost cu blăstăm. Și nu mi-ar fi năcaz cât mi-i de hâia de ț-am dat-o de pomeană. I-am pus pe tejghea sticlă cu rom, fără măcar să-l întreb de ce nu a trimis mioara prin Tușa Anuța. Așteptăm să-mi plătească, să plece ca să nu-l mai văd. A chicotit, încurcat: - Banii... banii ți i-oi da io-nt-o dzî, c-acu am tunat dirept din Muncel, n-am la minie, dzâsăi să mă bag numa să
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
nici noi, nici cehii, nici polonezii, niciun alt aspirant la moneda unică nu mai mizăm pe vreo dată fixă. Vom intra atunci când vom fi pregătiți. Ce înseamnă să fim pregătiți? Când au intrat grecii, după ce au stat un an pe tușă, examenul nu era prea complicat. Când pe prima dintre bornele proiectate de noi, fiind încă excesiv de optimiști, am înscris anul 2012, examenul se rezuma doar la criteriile de convergență nominală. Nu le-am îndeplinit și... am mutat borna. Acum îndeplinim
Educația economică poate să miște lumea. Și chiar o mișcă () [Corola-blog/BlogPost/338919_a_340248]
-
trăgea bine; eu mai ocoș ca ea. Și eu, ca țiganul: „Dii, frumoasa lu frumosu, cu frumoasa lângă el! Doamne, ce frumoși suntem!” În ziua când am potcovit întâi iapa, m-am dus pe la Unchiu să mai stăm de povești. Tușa era la oi, la țară. Era final de noiembrie, seara. L-am aflat pe Unchi cocăind în pat, cu un picior întins și un genunche ridicat, cu mâța cocăind pe genunchiul lui. Soba de bucătărie duduia. Cum îmi era obiceiul
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
totul reprezintă bunăstare, că importantă e și libertatea fiecăruia dintre noi”, a mai spus Tăriceanu. (Foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei) Pare un fragment desprins dintr-un discurs al lui Marine Le Pen, la care este adăugată desigur și o tușă personală, nelipsită de altfel din nicio cuvântare a președintelui Senatului: obsesia personală privind presupusa „imixtiune a justiției și serviciilor în bunul mers al țării”. Dar asta nu e tot. O altă declarație a domniei sale din cadrul dezbaterii privind președinția română a
De ce suntem o țară mică. Diversiunile zilnice cu care ne pierdem timpul () [Corola-blog/BlogPost/338920_a_340249]
-
Suntem niște zei când visăm și niște cerșetori când gândim. (Holderlin, citat de E. Sabato) - Tușa, cum se rugau bătrânii? Tușa Anuța umblă prin fan cu o grebla îndemânatica tare. Greierii tăceau la trecerea ei, cosașii se dădeau deoparte în semn de respect. Grebla mea trecea prin polog precum un tanc sovietic. - Cum să să roage? După cum le ierea de trabuință
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]