788 matches
-
că nu vă va fi greu (ha-ha) vă mulțumim cu toată grația. Locatarii cuștii nr. 811“. Față ovală, ochi aspri și căprui, ușoară chelie, mustață. Cu vocea sa acută, împreună cu Aurel Târtan a vrut: 4 seturi markere diverse culori, 12 tușuri markere diverse culori, 1 sticlă de pepsi, 5 seturi guașe, 5 seturi pensule, 1 nes, 13 cartușe Viceroy. De la ispășire la nemuncă Ispășirea pedepsei nu este iertare a faptelor. Ceea ce am făcut nu se poate ierta. Cele care au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
după toate câte au fost cu minerii în șap’șapte. M-au aprobat să citesc tot dosarul. Am plătit de-am făcut și copieturi. Am documentele acasă. Da’ nu credeam că să fii tu. Tocmai tu. Îți ștersese numele cu tuș negru, o linie groasă, da’ am cunoscut vorbele pe care ți le-am spus. Cuvânt cu cuvânt, de parcă scriai după cum îți dictam. Veneai în casa mea, te omeneam. Eu mi-am deschis inima și tu... Celălalt scutură nervos din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu surprindere că un înger scria în locul meu. Când m-a văzut, s-a rușinat, a ridicat din umeri și s-a volatilizat, lăsând din grabă pe vraful de hârtii o pată de soare. Am încercat să o acopăr cu tușul negru al pixului, dar parcă aș fi scris peste o pată de grăsime. Nu se vedea nimic. N-am mai răsfoit paginile scrise până atunci de-a lungul tinereții, ca nu cumva pata să fi trecut dilatată până la începutul primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dând totodată din cap. în valiză se afla și darul bunicului. Erau câteva blocuri de desen legate cu spirală, cu hârtie de cea mai bună calitate, colorată foarte slab în galben. în plus, mai erau acolo vreo două sticle cu tuș și uneltele aferente, un pachet de cărbune și creioane colorate. Bunicul știa întotdeauna ce face. în vreme ce urcam scara, m-am întors spre directoare și am întrebat-o dacă în locul acela exista obiceiul lecturilor cu glas tare. Sau poate exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din sonatele lui Brahms pe care mama obișnuia s-o cânte pentru mine, nesigură și probabil fals. Pe pervazul ferestrei stă aparatul de radio rămas de la infirmieră. Maldărul de blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni de culoare închisă, în dungi și cu bretele, așa cum ar fi vrut mama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din casă, m-am pregătit să-mi încep opera vieții. Am desprins prima foaie din primul bloc de desen și am așezat-o în fața mea, pe birouaș. în stânga foii am pus tocurile cu peniță. Lângă ele am așezat sticlele de tuș. Apoi am început. Poți spune așa? Opera vieții? Poate ar trebui să se șteargă aceste cuvinte? Dar o operă, o lucrare a vieții, este oare ceva neobișnuit? Viața însăși e o lucrare. Nimeni nu se poate sustrage de la îndeplinirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
niciodată n-ai fi făcut altceva. Nu este un dar. Eu sunt obligat, am spus. O fac pentru tatăl meu. Este pentru tata. Va fi uimit, a spus directorul. încântat și uimit. E greu de știut, am zis în vreme ce pompam tuș în tocul cu penița cea mai fină. Eu îl iubesc pe tata, dar niciodată nu l-am înțeles cu adevărat. Mai târziu - nu știu exact cât de târziu -, când am părăsit casa pentru needucabili, ajunsesem la Avram, care se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la care nu mai cântam deloc. Ar fi trebuit să cânt, de dragul tatei. Iisus Hristos cel din tablă, învelit într-o hârtie de mătase pe care venind în goană, mi-o adusese directorul. Blocurile de desen, tocurile și sticluțele de tuș. Și scrisoarea de la tata. Oare am spus că plicul fusese inițial sigilat în ceară roșie cu sigiliul tatei, cu un boț gros plasat pe un colț din spatele plicului? Acum aproape că dispăruse, așa de aproape fusesem la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aș fi rămas cu plăcere. Dar trebuie să încerc să merg mai departe. Vreau să realizez totuși ceva în viață. Poate vei reuși să te întreții cu desenele tale, a spus directorul. Pari să te fi născut cu penița de tuș în mână. Nu am nevoie să mă întrețin, am răspuns eu. Tata mi-a rezolvat întreținerea mea în cel mai grandios fel. îmi pare tare rău că n-am putut să-l întâlnesc pe tatăl tău, a declarat directorul. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la pieptul lui și m-ar fi consolat. Dar de fapt spaima propriu-zisă îmi este străină. Eu nu sunt așa. Nici Doré nu fusese așa. Cu mâinile tremurânde și sufocat de groază, am îngrămădit în rucsac blocul de desen, tocurile, tușul și plicul de la tata, pătat de cât de des îl pipăisem, și am fugit jos împreună cu toate celelalte viețuitoare mici. Apoi am stat până dimineața pe piatra mea de la marginea drumului și apoi a sosit autobuzul de Norsjö. Acum, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
e ? îmi face curat, i-am spus. Și-mi spală hainele. Asta face întotdeauna. Nimic care să ceară gândire profundă și teoretică. Prin urmare, parlamentara mea stătea cu spatele sprijinit de perete. Eu mai aveam încă în mână tocul cu tuș. își ținea capul greu, un pic aplecat, și ochii ațintiți în linoleumul uzat. Poate nu voia să mă privească. Am putea citi ceva, am spus eu. Orice. Nu. Nu vom mai citi nimic. Așadar, era nevoită să mă părăsească. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu făcea decât să-i fure poantele lui frate-său la fiecare poveste terifiantă pe care acesta o relata. Vineri, a venit iubita lui Neil, Mandy. Din nu știu ce motiv, mă așteptasem la o păpușică în fustă scurtă, dată cu mult tuș pe la ochi. Dar Mandy putea trece cu ușurință drept sora mai mare și mai urâtă a lui Emer. Mi se părea că, de fapt, Neil căuta o figură maternă. Mandy a confirmat ceea ce știa toată lumea. Că Neil bea foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pot călători prin locuri pe unde n-aș putea ajunge, pot afla lucruri pe care le pot și vedea, însă nu mă pot despărți de carte. Și să vă mai spun ceva. Cărțile au miros! Miros a hârtie, miros a tuș ori cerneală și literele parcă sunt jucăușe, voioase și nerăbdătoare să formeze cuvintele ce mă cheamă să le citesc. Când le iau în mână, le văd cum îmi zâmbesc mulțumite și își desfac singure paginile. Mă port cu ele așa cum
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ducea în magazie să scotocească după șoimul acela de vânătoare putrezit, care altfel nu-i mai trebuia nimănui. După ce le uscam, puneam pe spatele pozelor ștampila cu Amintire de la Domnul... sau pe cea cu Amintire de la Doamna..., apoi scriam cu tuș deasupra punctelor numele celor care făcuseră comanda. — Dumneata trăiești, alături de mine, din tâmpenia altora - i-am spus eu. — Da, de unde, noi doar fotografiem tâmpeniile lor - mi-a răspuns el și ne-am așezat să mâncăm supa de bibilică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese imbatabil în figura asta, că nimeni nu reușise să-l facă vreodată tuș. N-avea decât să verifice cine poftea. 18 Dar dacă eu eram dintre toți singurul care rămânea cu această senzație? 19 Într-o bună zi un milițian și-a făcut apariția în cadrul ușii camerei noastre de la cămin, lătăreț mai c-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
crea ției. Mai târziu mi-am luat examenele la Roma. — Dar de unde știai cum să faci? Poate că în altă viață am deprins tot meșteșugul picturii... — Cu ce ai început, cu desenul sau cu acuarela? — Mai întâi am desenat în tuș și am pictat în guașă, la mine în odaie. Făceam și portrete. Visam să am un șeva let, să pot lucra în ulei. Îmi rămăsese în nări, încă din copilărie, mirosul uleiului din tuburile de vopsele ale micului magazin din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să am un șeva let, să pot lucra în ulei. Îmi rămăsese în nări, încă din copilărie, mirosul uleiului din tuburile de vopsele ale micului magazin din colț, numit „La Baba“, unde ne duceam să cumpărăm penare, penițe, gume, culori, tuș, caiete, unele mai tentante decât altele. — Cum era atmosfera culturală în Parisul acelei perioade? — Eram fericită, trăiam un adevărat vis, mă com param cu Alice în Țara Minunilor, dar trăirile ei erau pa lide pe lângă ce simțeam eu în acea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și nu m-am mai oprit din drum. Ce-a spus Sergiu prima oară când a văzut o pictură de-a ta? — Că e un borș. — Cum așa? Avea dreptate, pentru că ce făceam eu la început erau niște portrete în tuș, complet neinteresante. El era un rafinat, un perfecționist. Zicea: „Ce? Asta-i pictură? Nu vezi că n-are ritm, că nu transmiți nimic?“ — Cred că te-a făcut praf când ți-a spus asta. — Nu-i dădeam pe moment dreptate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
blugi scurți, a cămașă albă strânsă în talie cu o curea groasă, neagră care îmi scotea în evidența silueta de viespe. Părul buclat și lung l-am prins într-un coc dezordonat, într-o parte. Mi-am conturat ochii cu tuș negru și buzele le-am îmbrăcat cu o nuanță subtilă de roz. Pantofii, desigur, cu toc foarte înalt, deoarece sunt scundă și urăsc asta, erau negri. Am luat un taxi și m-am îndreptat spre cafenea. Am intrat. Când Alex
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
teren trecu de situl cu megaliți și se hurducă pînă la muzeu. Marie avusese ideea de a da o raită pe acolo. - Se află aici un cărțoi mare consacrat istoriei familiei Kersaint de-a lungul veacurilor. Plină de gravuri. În tuș. Cu planuri. Am răsfoit-o adesea cînd eram mică. Umbra unui zîmbet se ivise pe chipul polițisului, Închipuindu-și-o dintr-odată la cei opt ani cît avea, aplecată peste hîrțoaga veche greu de descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fericit, indiferent la echilibrul precar al valizei pe care Își odihnea trupul mătăhălos de o bună bucată de timp, Înconjurat de o ploaie de bețe până nu demult Înfășurate În smocuri de vată dulce, accesibilă oricui contra sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei. Mai auzi doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că totul era ca Înainte. Înclină ușor capul când privirile sale se Încrucișară cu ale filozofului. O secundă mai târziu, latinistul făcu și el același lucru. Iolanda nu avea ochi decât pentru animația străzii și pentru degetele ei pătate cu tuș, iar Petru nu avea ochi decât pentru Iolanda. Se consola cu gândul că știa ce mărci de desuuri poartă, chiar și ce numere și că În picioare avea, ca Întotdeauna iarna, șosete de lână. Se Întreba cu teamă dacă aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
germană pentru copiii nomenclaturiștilor luminați. 39. Flavius-Tiberius Încerca să clasifice, cu puținele sale cunoștințe, mulțimea de lucrări din atelier după tehnicile de lucru ale maestrului: litografii, gravuri, cologravuri, linogravuri și desene. Nenumărate desene, nuduri de femei În cărbune, creion sau tuș. Observă și câteva texte scurte, scrise direct pe perete cu tempera. Sensul cuvintelor era cu siguranță interesant, Însă el se mulțumea să admire caligrafierea lor de o excepțională expresivitate plastică și care lasă astfel În umbră sensul Însuși pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pistruiat, cu sânii ei mici și rotunzi ca două mingi de tenis pe jumătate Îngropate În zgură, cu picioarele ei de 1,20 m (exagera), cu tunsoarea ei à la Rimbaud, cu degetele ei subțiri, uscate și mereu pătate cu tuș, cu toată experiența ei de iubită a lui Grațian și de viitoare emigrantă. „Experința” ei, Însă, nu era altceva decât instinct, iar misterul ei o uimitoare transparență. Seducea fără să Își propună și se lăsa sedusă fără rezistență. Se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]