1,961 matches
-
mai mult spre inima Birmaniei. Câmpurile semănau acum cu niște pături În carouri amețitoare, cu parcele neregulate și linii de demarcație care nu reușeau defel să fie drepte. Câmpurile erau lăsate din tată-n fiu, iar hotarele originale fuseseră niște tufișuri crescute sălbatic. Pe aceste câmpuri multicolore, se vedeau căpițe de fân În formă de stupe. De-a lungul albiilor râurilor, doamne grațioase se aplecau deasupra unor găleți stropindu-se cu apă, parte a ritualului de două Îmbăieri zilnice. Copii mititei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să le Întârzie cazarea În camerele de hotel. Toți Își imaginară că Harry dăduse o fugă să facă un pipi. —Harry! strigă Moff. Harry, mișelule, mișcă-ți fundu-ncoa’! Cu toții se uitară În jur, așteptându-se să-l vadă sărind din tufișuri. Undeva la stânga lor scria cu litere gigantice, luminoase: pensiunea Țara Aurului. Iar dedesubt mai era un semn din neon: o menora 1. Prietenii mei erau atât de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coroanele erau atât de dese Încât printre ele pătrundeau numai niște crâmpeie de lumină. Drumul se continua În sus și la stânga, dar prietenii mei Îi văzură pe doi dintre bărbați sărind din camion și apropiindu-se de un zid de tufișuri și alte Încrengături de grosimea unei saltele, pe partea cu muntele. Cel mai Înalt dădu semnalul, iar Împreună apucară niște plante agățătoare și, cu o sforțare, le ridicară ușor. Vegetația ridicată se dovedi a fi o poartă de verdeață, bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sigur, spuse Bennie grupului. Pariez că astfel de locuri trebuie să treacă niște teste de siguranță foarte stricte pentru a fi desemnate locuri turistice. Moff se uită În jos În crăpătura ca o imensă gură căscată plină de stânci și tufișuri pitice. Luă o piatră de mărimea pumnului său și o aruncă. Aceasta se lovi de o margine, ricoșă și mai căzu Încă o sută cincizeci de metri Înainte de a se zdrobi de un alt afloriment aflat la trei sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
O oră mai târziu, Moff și Heidi Își adunară hainele și Încă niște plante despre care știau sigur că sunt comestibile sau folositoare: multe ferigi, muguri proaspeți de bambus, mai multe frunze de pelin dulce ca medicament și frunzele unui tufiș, care aveau miros de lămâie, iar făcute pudră țineau la distanță insectele târâtoare dornice să le intre În colibe. Își puseră prada În coșurile de trestie pe care le aduseseră și se Întoarseră În tabără simțindu-se de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
autor dement. Toate chipurile care mă chinuiau pe stradă primeau un nume, corpurilor slute li se atașa o identitate, un act oficial, cu adresă și număr de telefon, așa cum i-ai face o carte de vizită unui urangutan într-un tufiș. Consultam cu voluptate lista nesfârșită a ratării congenitale și alegeam exemplarele rare, crema defecțiunii umane. Apoi sunam: „Doamna Muscă?“ „Da.“ „Aici domnul Plici!“ Sau: „Domnul Bucă?“ „Da.“ „Doamna Bucă este acasă?“ „Da.“ „Înseamnă că tot curul e-acasă!“ De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început să-l pupe pe-obraji, pe nas, pe ochelari; unde găsea un loc liber, îl ștampila. Eu turbam după tufiș, cu garoafele-n mână. Se pleoștiseră și ele, mai ceva ca planul meu: păream un biet puțoi, căruia i se dă cu piciorul de la prima întâlnire. Gutuia asta proaspătă și ispititoare, îmbrăcată ca la concert, ne juca o festă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încă mai permit accesul public în incinta palatului. Oricum, bănuiesc că locul mișună de tipi înarmați, cu mâinile-n buzunare și microfoane după ureche, ca-n filmele americane.“ „Cam așa ceva. Sunt camere de luat vederi peste tot, până și în tufișuri. Tu te uiți la expoziție, ei se uită la tine. Îți iau și buletinul, îl primești înapoi când ieși. Poliție zdravănă, nu glumă.“ Am tăcut amândoi, nu pentru că ne-ar fi speriat poliția președintelui, ci pentru că trebuia să mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verificări în serie pe-o singură direcție, ca la ora de literatură. Băieții demarau din Udriște sau Candiano, se-aglomera orașul de bastoane și chipiuri, mai ales seara. Echipajele pândeau după colț, hoțește, în unghiurile moarte ale intersecțiilor sau după tufișuri, cu Passat-urile combi ca niște castraveți albi spoiți pe burtă cu tricolorul. Planul de-amenzi era sfânt, pe zone, categorii și interval orar. Între orele cutare și cutare, 10 amenzi pentru centură, 8 pentru telefonul mobil. Nu conta ce făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
O premieră cinematografică a minții mele stricate. Îmi venea să rămân acolo, strâns, capturat, liniștit de ticăloșia ireală pe care-o săvârșeam. „Am ajuns.“ Am ocolit rondul de la „Petrom“ și-am urcat în curbă, printre gunoaie, stâlpi de beton și tufișuri uscate. Mă simțeam și trist, și recunoscător, chiar dacă nu-i spuneam Mariei nici un cuvânt. Marea foșnea undeva jos, la picioarele falezei: murdară și tulbure, ca gândurile mele, pe care încercam să le liniștesc. Ce căutam aici? Ce-avea să ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o invazie de păsări, venite să-și caute hrana, în loc să migreze; iarba și terenurile fermierilor au fost rase, trecute ca printr-o mașină de tocat. Rezultatul? În ianuarie ’98, statul Montana declara stare de calamitate pentru...distrugerea suprafeței verzi. Un tufiș care-a ars la San Francisco a mutat din loc un orășel cu zece mii de oameni din Great Falls.“ „Mulțumesc, până aici, nimic nou. Dacă mă oprești să dorm doar ca să-mi ții prelegeri de teoria catastrofelor, las-o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de apendicită sau recită poezii vesele și irealizabile: „Noi suntem mari, noi suntem mici/ Hai să ne tragem de puțulici!“ În plus, mecanica gesturilor îndrăznețe, pe care camarazii mei de joacă le imitau pe fugă în dosul scării sau prin tufișuri, mi se părea goală, lipsită de orice scop lucid: fustițe ridicate sau coborâte (uneori și pantalonași, pentru reciprocitate), degețele plimbate pe sau sub burtică (trăgând inabil de diferite boțuri de carne, într-o atmosferă de calm și indiferență), chiloței pătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
năuciți de dorință. Cât despre câini, atât domnul Dinu, cât și vecinii (cu precădere maminetele, pe care le observai ziua atârnate de geamurile bucătăriilor și noaptea adormind pe televizor) îi hrăneau omenos. Pajura gemea de adăposturi improvizate. Nu întâlneai scară, tufiș sau mașină abandonată din care să nu mârâie o voce. Cine nu era de-al casei se-oprea la colț, în stația de troleibuz; după unsprezece, când pleca și-ultima mașină, nu mai răspundea nimeni de tine. Poșta venea dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
foc a durat foarte puțin. Ne găsim cocoțati pe o morenă, câmpul argilos este plin de pietre lăsate în urmă de ghețarul scurs pe aici în epoca cuaternară. Adunăm lemne de foc din cele căzute din pin, dar și din tufișurile dese ce-l înconjoară și ne ascund de privirile vecinilor noștri din blocurile aflate la mai puțin de cincizeci de metri distanță. Cu gândul la pompieri, începem să frigem cârnați și să bem un rest de țuică adusă din România
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Tanganika imediat după al doilea război mondial a constituit o repetiție generală pentru strămutarea masivă. Asociația formată din United African Company (o filială a Unilever) și statul colonial propunea desțelenirea a nu mai puțin de 3 milioane de acri de tufișuri, suprafață care, cultivată, ar fi produs mai mult de o jumătate de milion de tone de arahide, ce puteau fi transformate În ulei alimentar pentru export. Planul a fost conceput În timpul perioadei de entuziasm postbelic, pentru asocierea dintre puterea economiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
împreună cu mama sa. Orfan, el învăța singur să mânuiască arcul. Într-o zi, când umbla ca de obicei prin pădure, i-a ieșit în cale o căprioară. Luându-se după ea, a urmărit-o un timp, până ce căprioara sărind în tufișurile pădurii s-a făcut nevăzută. Atunci copilul nu și-a dat seama că s-a depărtat mult de locurile cunoscute. A rătăcit astfel o vreme, hrănindu-se cu fructele pădurii și dormind la rădăcina copacilor, până când, într-o zi, ajuns
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu o pânză albă și pufoasă. Steluțe argintii umpleau văzduhul. Fulgii se joacă prin aer ca un roi des de fluturi albi, așternându-se pe pământ într-o mantie de argint. Copacii, ca niște fantasme albe, se zăresc în depărtare. Tufișurile lipsite de frunze par niște degete vătuite. Casele și-au pus cușme albe. În fiecare an iarna apare ca un colț de rai venit pe Pământ.” (N.A.) Vesela natură „A ieșit de printre nori soarele rotund și palid. Cu razele
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
de o culoare dubioasă pe care o numeau vin sau secărică sau țuică, în funcție de inspirația de moment, și din care mai trăgeau cîte un gît zgomotos, plimbînd-o din gură în gură. Dacă se flutura prin preajmă comunitarul, ascundeau sticla în tufișul din apropiere. Cînd era comunitarul pe care-l cunoșteau, îi dădeau și lui o gură de băutură. Dacă rămîneau fără țigări, colectau chiștoace pe care le aruncau ăia care nu prețuiau îndeajuns țigara încît s-o fumeze pînă la filtru
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ăla pe care ți l-am împrumutat. Ah, da. De la tine îl aveam. Nu mai știam de la cine. Oare făcea mișto de el? Deja simțea, în interiorul acoperit de straturile protectoare de grăsime, înțepăturile unor săgeți aruncate de cine știe unde, din vreun tufiș pe care deocamdată nu-l putea localiza. Nu ți-am spus? Ce? Ce să-mi spui? S-a zgîriat dividiul. Exact cînd să trec la ultimul nivel. Nașpa. Îți închipui ce supărat am fost!? Cum să se zgîrie dividiul? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de o culoare dubioasă pe care o numeau vin sau secărică sau țuică, în funcție de inspirația de moment, și din care mai trăgeau cîte un gît zgomotos, plimbînd-o din gură în gură. Dacă se flutura prin preajmă comunitarul, ascundeau sticla în tufișul din apropiere. Cînd era comunitarul pe care-l cunoșteau, îl dădeau și lui o gură de băutură. Dacă rămîneau fără țigări, colectau chiștoace pe care le aruncau ăia care nu prețuiau îndeajuns țigara încît să s-o fumeze pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
privirile ironice. Scăpat din raza vederii lor, s-a întors din direcția eronată și-a ocolit pe cîteva străduțe, pînă într-un loc de pe traseul pe care șeful se întorcea de obicei acasă, unde să se poată ascunde într-un tufiș încărcat cu miresme ce-ți înghețau simțurile, dar potrivit scopului. Da, șeful avea și el o casă, nu dormea pe trepte sau în cine știe ce crîșmă. A fost oarecum dificil să găsească o cărămidă apropiată de dimensiunile pe care și le
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în umbra bordurii desprinse și zărită în momentul în care-și pierduse speranța. Din fericire, s-a depărtat destul de ușor de suratele ei, probabil nu era bine prinsă. Era ușoară, dar o să-și facă treaba. A așteptat ceva vreme în tufiș. Pămîntul era umed sub el, deși nu plouase în ultima vreme, totuși n-a avut încotro și s-a așezat. Îi amorțiseră picioarele cît îl evitase. A fost cît pe ce să adoarmă, noroc de înțepătura unei crengi pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
căprioare sus, la munte, și, până la urmă, băiatul vână un cerb. Unchiul îi arătă cum se prepară carnea. Au fiert două pulpe: una pentru unchi și alta pentru băiat. Când carnea a fost fiartă, au pus-o la răcit în tufișuri. Atunci, Dragonul enorm s-a arătat. Băiatul n-a simțit nici o frică, dar unchiul era atât de speriat, încât nu mai putea vorbi și nici nu putea să-și miște picioarele. Dragonul luă partea de carne a băiatului și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Băiatul n-a simțit nici o frică, dar unchiul era atât de speriat, încât nu mai putea vorbi și nici nu putea să-și miște picioarele. Dragonul luă partea de carne a băiatului și se îndepărtă. O puse pe un alt tufiș și se așeză alături de ea spunând: «Iată copilul pe care-l căutam. Băiatule, ești frumos și gras, după ce voi mânca această carne te voi mânca și pe tine». Băiatul răspunse: «Nu mă vei mânca și nu vei mânca nici măcar această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poet o privire enigmatică. Apoi se uită rapid În jur, ca pentru a se asigura că nu Îi asculta nimeni. Dante Îl imită din instinct, fără să vadă pe nimeni care să Îi urmărească. Între timp, Bernardino rupsese dintr-un tufiș o tulpină mai lungă și părea se deseneze niște semne În praful de pe stradă. - Așadar, dacă această scriere există, Îl zori poetul, și ai putut s-o citești, ce ai aflat de acolo, care să te aducă Încoace? Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]