1,114 matches
-
Comănești, Agăș, Brusturoasa, Palanca, Mercu reaCiuc. În timp ce geniștii germani aruncaseră podul și șoseaua de fier de peste apa Trotuș, deja pe dealul Comănești, la cam doi kilometri de podul aruncat în aer, apăruse și infanteria rusă Retras din fața canonadei sovietice, comandamen tul german lăsase în urmă doar o brigadă de geniști cu misiunea de a distruge în întregime traseul de cale ferată și șoseaua națională, acolo unde se găseau podurile de traversare a apei Trotușului. De altfel, la un moment dat s-
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
1879-22 ianuarie/3 februarie 1880); V. Boerescu (ad-interim, 22 ianuarie/3 februarie 1880-20 iulie/1 august 1880); Vasile Conta (20 iulie/1 august 1880-10/22 aprilie 1881). 1880 22 ianuarie/3 februarie. N. Krețulescu, ministru Secretar de Stat la Departamen tul Cultelor și Instrucțiunii Publice își dă demisia; V. Boerescu, ministru al Afacerilor Străine este însărcinat cu interimatul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (București, 22 ianuarie 1880; MOF., nr. 19, 24 ianuarie/5 februarie 1880, p. 409). 16/28 februarie. Dimitrie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mitropolitul Sucevei, și alesul Dosoteiu, ep(i)sc(o)pul de Roman, și alesul Serafim ep(i)sc(o)pul de Rădăuți, și alesul Ioan ep(i)sc(o)pul de Huș(i), și cu voia a tot Sv(a)tul, boiarii ță(ri)i, mari și mici, și am vândut acesta sat dumisale lui Apostolac(h)i marele păharnic, cu vecini, cu tot hotarul și cu tot vinitul, dirept cinci sute de lei bătuți. Și ne-au plătit dumnealui deplin
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
dat de prinții Zähringer orașului Freiburg, orașul de la poalele colinei pe 5 care se găsea castelul lor, cea mai fru moasă construcție roma nică a vremii, este cel mai libe ral al acelor timpuri. Se recunoaște pentru prima oară drep tul de moștenire al femeilor și de ad mi ni strare a averii lor, la egalitate cu bărbații, dreptul lor la pro prie tate. Se garantează siguranța călătorilor care vin În Freiburg. Negustorii orașului, ca și clericii, locuitorii din afara zidurilor cetății
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și creștere și tot el este cel care va duce mai departe, spre un viitor Înfloritor, moșia lă sată nouă de Înaintașii noștri. Astăzi nu se Înființează doar un oraș care va schimba chipul Întregului ținut. Este și Înce pu tul unor vremuri noi. Nicăieri nu au fost Înzestrați cetățenii cu drepturi atât de cuprinzătoare cum sunt cele prevăzute În acest document. și niciodată nu a fost dăruit un oraș nou cu o constituție mai generoasă. Fie ca ea să Însemne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vremuri noi. Nicăieri nu au fost Înzestrați cetățenii cu drepturi atât de cuprinzătoare cum sunt cele prevăzute În acest document. și niciodată nu a fost dăruit un oraș nou cu o constituție mai generoasă. Fie ca ea să Însemne Începu tul unei epoci noi și un simbol al stăpânirii noastre. Nobile frate și preacinstite duce, vă rog acum să vă puneți numele pe acest document, să-l Întăriți cu sigiliul vostru și să-l Înmânați cetățenilor noului oraș. Acest oraș, frate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
erau Îndreptați asupra tânărului prinț. Ca totdea una, chipul său nu arăta nici o emoție. Doar o ușoară roșeață trăda cât de mișcat era. Conrad luă cu un gest hotă rât pana de gâscă din mâna secretarului Îngenuncheat și iscăli ac tul pe umărul lui. Apoi făcu semn micului grup de burghezi, chemându-i la sine. Aceștia stătuseră smeriți undeva În fundul sălii, alcă tuind cu hainele lor mohorâte de pânză o pată Întunecată În stră lu cirea plină de culoare a Curții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
semn pentru aceasta, fiindcă mă pun chezaș libertății voastre, să fie numit Freiburg. Nimeni să nu cuteze pe viitor să pună la Îndoială drepturile hotărâte În acest document. Mâine voi veni la sfânta liturghie În biserica Sfântul Nicolae și preo tul va bine cuvânta piatra de temelie a noului oraș. și curând vor veni meș terii pe care i-am năimit ca să ridice cea mai măreață casă a Domnului din acest ținut. Freiburg să de vină un oraș minu nat, a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tatălui meu, fără dobândă și fără nici o obligație. știți bine că vă suntem pe de antregul devotați. și tatăl meu vă asigură că vorbește În numele tuturor caselor de comerț din Zürich. — Monseniore, se Întoarse el către Bertold, sunteți doar vog tul orașului nostru, ceea ce ne umple de mândrie. Vă vom ajuta din toate puterile și știți că nu e puțin lucru... Am făcut bine că am refuzat creditele venețienilor? Bertold tăcu câteva clipe, În timp ce fratele său Îl ur mărea Încordat. — Da
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bineînțeles, venețienii l-au lăsat să plece cum a venit... Toată lumea știe cât de „binevoitor“ vă este starețul Otto! Dar ce este mai important urmează abia acum: domnul Giuseppe vă roagă cu mult respect, prin mine, să luați avertis men tul În serios, să fiți foarte prudenți: spionii venețieni au prins firele unui complot. Nu știu Încă cine face parte din el. Sigur e că se țese la inițiativa starețului Otto și e Îndreptat Împo triva Casei voastre, mărite Stăpân. Iscoadele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
față de Bodo. Acesta era locul unde Adelheid crezuse că se va Întâlni cu logodnicul ei, dar unde, din pricinile cunoscute nouă, Bodo nu ajunsese. Tânăra nu știa, firește, de conspirația urzită Împotriva ei, atunci când, după ce scăpase de la moarte, nesocotise sfa tul cuminte al Berthei de a se Întoarce. Își continuă așadar drumul. Orice altă tânără s-ar fi Îndreptat În grabă către casă, dar Adelheid moștenise sângele neînfricat al tatălui ei și Încăpățânarea neamului Zähringer, așa că galopă neîntrerupt, silindu-și calul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din fața casei jupânului Urs și-și rupsese mâna. Deoa rece scrisorile erau legate ca totdeauna cu șnur al bastru și scrisul nu părea măsluit, cei doi primiră misivele cu Încre dere. Fără să piardă timp, Bodo porni spre mânăstirea Sfân tul Petru, unde fusese chemat, iar Adelheid se Îndreptă spre Lenzkirch. În cele din urmă, uneltirile izbândiseră. * * * În timp ce, din porunca starețului Urban, Heribert se Îndrepta spre chilia sihastrului, un curier ieșea cu repeziciune pe poarta mânăstirii, cu destinația Zürich. Schimbând caii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Închipui ceva mai bun decât să-mi aștept În sihăstrie sfârșitul zilelor. Ca pustnic al cărui nume nimeni nu-l cunoaște.... XIII Zilele care au urmat au fost pentru Adelheid o agonie dureroasă. Eglord nu mai apăru. Singurătatea Îi era tul burată doar de slujitorul mut cu fața Împietrită, care-i aducea o tavă cu de-ale gurii, o punea pe masă și o lua pe cea din ziua precedentă. Apoi dispărea ca și cum ar fi părăsit o odaie goală. La Început
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și continuă: — Iertați-mă, stăpâne, că vorbesc astfel de o față biseri cească. Toată lumea spune aici la fel... Conrad Îl Întrerupse nerăbdător. — Lasă-l pe Otto și spune mai departe! — Cum spun, mărite stăpâne, m-am ascuns sus În pă tul. Nici n-am răsuflat de teamă să nu mă descopere blestemații! Mai ales că Johannes Îmi trimisese vorbă să fiu cu ochii În patru, fiindcă se pun la cale mari ticăloșii. Dar era vorba de ziua de mâine, așa că m-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o treabă de izbăvit, după care va veni alături de voi și vă va spune același lucru. Cei de jos sunt răzvră tiții Împotriva Împăratului, nu voi. Țineți-le piept până când vor veni armatele imperiale, care sunt pe drum. Împă ra tul le-a trimis În ajutorul nostru și se află acum destul de aproape, dincoace de Sankt Gallen. Un curier s-a strecu rat până la noi și ne-a adus vestea. Nu vă fie frică. Ori vreți să vă sfâ șie călăii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apărăm poarta! N-apucă să mai ajungă jos. În fața lui apăruse dintr-odată Johannes, ca un Înger răzbunător: — Aici ți s-a sfârșit drumul, Satană blestemată. Ai Înfricoșat lumea cu fărădelegile tale. și acum l-ai ucis și pe bie tul tânăr! Trebuia să te zdrobesc Încă dinainte, să te strivesc cu mâinile goale! De data asta nu-mi mai scapi! Eglord ridică sabia să se apere, dar brațul de fier al cerșetorului i-l prinsese deja pe-al lui ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
1146, șase ani de la moartea lui Conrad, Friederich Barbarossa a cucerit-o, după ce a asediat orașul Freiburg (Karl Schmid, op. cit.ă. 14. Idem. „Se pare că principii Zähringer au avut mai multe pretenții asupra ducatului suab decât familia Staufen. Împăra tul Heinrich III (+1056ă le-a promis ducatul și i-a dat principelui Bertold I un inel, ca mărturie pentru această promisiune [...]. După moartea sa, văduva lui i-a dăruit ducatul suab rudei sale Rudolf von Rheinfelden. Pentru a-i potoli
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
anunțase că revoluția se amână pentru altă dată, dar la aceeași oră. De data aceasta, în 1928, ardelenii de la câmpie îl rugau pe Maniu să mai adaste cu revoluția cu care naționalii voiau să-l aducă la Palat pe expa‑ tul Carol, pentru că sunt ocupați cu muncile pământului. A fost altfel în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ? Nu. Iliescu a cerut un răgaz istoric ca să dovedească el că doar Ceaușescu e de vină pentru eșecul comunismului de stat ; doar el
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
om agresiv și dur, chiar și atunci când m-am lovit de adversități. Nemții ne-au acuzat, spunea bunicul, de debandada cre‑ ată în retragerea de pe Don. CĂ românii au fugit. Era o armată de țărani neantrenați, neechipați, au cedat fron‑ tul și au fugit. V.A. : Iar în retragere, aliații nu s-au purtat deloc cama‑ raderește cu ostașii noștri. A.M.P. : Aliații noștri ne cam disprețuiau. Grija lui cea mai mare era însă cum să îi salveze pe acești băieți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
l-au mai lăsat să se ducă. A venit din SUA cu o grămadă de idei. Deci intrase, așa, un mic spirit american la noi în casă, fărĂ nicio îndoială. V.A. : V-au certat vreodată părinții ? Ați cunoscut conflic‑ tul între generații ? A.M.P. : Mi-a venit greu să îi iert pentru faptul că m-au făcut să dau la Medicină, ceea ce n-am vrut niciodată. În condițiile în care vocația mea pentru alte lucruri era foarte clară. Toți profesorii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
un conflict de o intensitate atât de mare între oameni care pot să aibă stiluri diferite, dar care, per total, erau contra lui Iliescu, gândeau la fel. V.A. : Și noi, la SOTI, am avut probleme cu ei. În momen‑ tul în care eram pregătiți să dăm drumul postului, au vrut să pună ghedesiștii mâna pe post. Și asta după ce noi, cei de la Asociația Ziariștilor Români, ne bătuserăm pentru acest proiect. Era o cauză preluată din Piața Universității ; ultima revendicare a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
părere bună despre noi, probabil nu toți, dar două-trei mii din cei masați chiar în fața balconului au început să strige : „Moarte lor ! Moarte lor, studenților !“. Eu eram al treilea om în stânga lui Iliescu în balcon, ca jurnalist... Deja eram des‑ tul de pățiți cu povestea cu Proclamația de la Timișoara, pe care devenise un risc să o susții strângând semnături. M-am dus înăuntru, am sunat la redacție și le-am spus : „E de rău : o să dea năvală la redacție trupeții Ăștia
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în arcul guvernării și din opo‑ ziție. Din partea opoziției venise Ioan Mircea Pașcu, care este un om foarte inteligent, deși cât se poate de cinic. Mircea Ionescu-Quintus era din partea liberalilor. Încerc să-mi amintesc cine era din partea PNȚCD. Cineva des‑ tul de sus în partid. Toți erau contra ! Toți din vechile partide istorice voiau ca arhivele să rămână la servicii ! Mona Muscă, care l-a însoțit pe Quintus până să intre pe platou, îi spunea liderului liberal să fie de partea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
amintim lucrul acesta. Eu n-am făcut parte, în ’90, dintre oamenii entuzias‑ mați de monarhie. Am scris foarte violent împotriva împiedicării regelui care voia să se întoarcă într-o vizită în țară, că asta era samavolnicie. Dar, dincolo de elemen‑ tul de restituire, care era evident, și de justiție, am scris un articol contra curentului - unul din articolele mele contra curentului, din decursul vremii, care mi-au făcut reputația. Acest articol spunea foarte clar că monarhia este o cauză pierdută, că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
justiție, am scris un articol contra curentului - unul din articolele mele contra curentului, din decursul vremii, care mi-au făcut reputația. Acest articol spunea foarte clar că monarhia este o cauză pierdută, că nu ne ajută cu nimic în contex‑ tul anului 1990, că era prea nepopulară. Au fost mulți inte‑ lectuali care se aliniaseră la această idee. Unii dintre ei aveau legături de familie și îi înțelegeam mai ușor. Soțul meu, de exemplu, al cărui bunic, Nicolae Iorga, fusese pro
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]