3,247 matches
-
lasă impresionat de ascendența poetului. ‹ Așa se explică și faptul că un critic literar nu poate decât zâmbi sardonic constatând că până și despre fântână, pe care marii poeți (Lucian Blaga, Tudor Arghezi) au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un cadran de ceas fără timp. Cercurile se destrămau dintr-un punct, se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a te menține la putere, este coruptă, tu trebuie să te conformezi comportării ei pentru a o satisface și, făcînd aceasta, procedezi împotriva binelui." (s.n.) E una dintre capcanele întinse puterii. Această ipoteză de guvernare devine din ce în ce mai frecvent realitate istorică tulburătoare, pe măsură ce înaintăm spre finele mileniului al doilea. Cel ce guvernează optează uneori cu fatalitate pentru soluții negative, netezindu-și singur și sigur calea eșecului, cel puțin moral. Pînă la exemple, introducerea acestui capitol e teorie. Principele "va fi disprețuit dacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de viață ce caracterizează o specie. Observarea îmbătrânirii biologice a dus la emiterea chestiunii unui eventual progres al longevității umane. Are loc o întreagă dezbatere asupra acestui punct, de la începutul anilor 1980. Aceasta se sprijină pe observațiile statistice cel puțin tulburătoare: creșterea vârstei anuale maxime a deceselor (în Germania, în Suedia, în Franța, în Statele Unite...) care ating ușor din ce în mai frecvent 110 ani, explozia numărului de centenari: 100, în Franța, în 1900, 200 în 1950, dar în jur de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Dumnezeu. 5. Gradul cel mai avansat de tehnicizare a termenului apare în contextul faptei lui Iuda, caracterizat ca ho paradidous, „cel care a predat”. Ancheta de mai sus, susceptibilă a fi îmbogățită, ne conduce spre o serie de concluzii destul de tulburătoare. Observăm, din inventarul parcurs, că verbul paradidomi caracterizează acțiuni săvârșite de Dumnezeu, de Isus, de Pilat, de oameni, în general. Între aceștia se numără și Iuda Iscariotul. Nu există nici o rațiune, cel puțin de ordin filologic, pentru ca verbul respectiv să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu/prin (syn) mâna îngerului care i se arătase în rug. El i-a condus afară, săvârșind miracole/semne și minuni în Egipt, și la Marea Roșie, și în pustiu patruzeci de ani” (Fapte, 7,35 sq.). Concluzia, care face ecou tulburător pasajelor de care ne ocupăm: „Tari de cerbice (sklerotracheloi), cu inimile și urechile netăiate împrejur (exact: netăiați împrejur la inimi și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois osin), voi întotdeauna vă împotriviți (antipipto: a cădea împotriva/țineți piept) Duhului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
luându-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului în hăul cel adânc. Regăsim, în vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și înțelegem că, ratând întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim, ratăm implicit întâlnirea cu una dintre cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui Pavel Ca ultim exemplu, am ales un text mai exotic, o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis (Călătoria pe mare a Sfântului Abate Brendan)86, redactată în latinește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vor vorbi; femeile vor naște monștri; apele dulci vor prinde gust de sare; buna rânduială și buna-cuviință vor dispărea și nedreptatea se va întinde pretutindeni. Așa se termină prima viziune. Următoarele două sunt construite după același tipic: profetul pune întrebări tulburătoare legate de soarta sufletelor după moarte, de sfârșitul lumii, de judecată și de criteriile judecății etc. etc., iar Dumnezeu, prin Uriel, îi dă răspunsuri mai degrabă înfricoșătoare decât consolatoare. Părțile a patra, a cincea și a șasea cuprind viziunile propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
discurs amenințător se încheie viziunea. Mihail reintră în al cincilea cer, iar Baruh este depus de către înger pe malul fluviului Gel, reinserat în istorie, dar în același timp vindecat de abisurile ei absurde. Testamentul lui Abraham Una dintre cele mai tulburătoare scrieri intertestamentare îl are ca protagonist pe Abraham, modelul credinței nestrămutate din Vechiul Testament. Textul e construit după principiile mai mult sau mai puțin evidente ale unui gen literar apărut în această epocă, și anume „testamentul”. Genul respectiv se dezvoltă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși, poetul își roti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poate spune că pragul dintre moarte și viață a fost trecut. Sufletul și-a regăsit corpul cu toate suferințele lui nevolnice, pe care îl iubește și îl detestă în același timp. * * * Liniște impregnată de angoasă sau angoasă ascunsă după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este chinuită de aceleași între-bări : Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât este de subțire firul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și-o poate stăpâni : Domnule profesor ! Doamna doctor Bosch ! Ce surpriză ! Intrați vă rog ! Intrați ! Dora este și ea surprinsă, surprinsă în mod plăcut, de această neașteptată vizită. Odată cu plăcerea surprizei se strecoară în ea și un fel de neliniște tulburătoare. Se simte cam pierdută în fața unor oaspeți atât de importanți, nu prididește să îi invite să ia loc în timp ce se întreabă cu ce ar putea să îi trateze. În aproape un an cât a trecut de la operația Dorei, profesorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă un "mult prea destul" tulburător, acel "început al începuturilor", cum denumise Dragoș scurtul lor răstimp de dragoste. Și acest "mult prea destul" nu o lasă să adoarmă. Îi este prea cald. Iese de sub pilota sub care se simte ca înăbușită. Îi este frig. Șiroaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu acoperiș ascuțit din fotografia veche care o înfățișa pe Teo cu o fetiță de mână, casa atât de asemănătoare cu casa lor, a lui Victor și a ei. Nu are însă timp să își consume emoția dată de această tulburătoare coincidență, când o voce, o voce de femeie, care și ea i se pare cunoscută, i se adresează cu familiaritate : Bine ai venit, fetițo ! Bine ai venit, Dora ! Te așteptam de multă vreme. Întrebările nu au rost. Lângă ea, învăluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dacă știai că tatăl tău avea o mare pasiune pentru Eminescu. Începuse să culeagă date, să se documenteze pentru un studiu despre " Noi ipoteze despre boala și moartea lui Mihai Eminescu" și vizitase spitale din Iași, aflând niște detalii foarte tulburătoare. Eram cu toții victime ale spuselor oficiale că Eminescu ar fi fost răpus de o boală venerică dublată de o demență paralitică. Simion, foarte contrariat de defăimarea idolului lui, stăruise și obținuse aprobarea să răscolească arhivele spitalului Socola și dăduse peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sora ta. Teodora își întrerupe povestirea. O tăcere lungă se lasă împreună cu seara de iarnă care se grăbește să cadă odată cu fulgi care ating, cu un susur, fereastra. Dora privește în noaptea albă, fără să vadă altceva decât gândurile ei tulburătoare : "Alindora... Alindora Bosch, doctorița anestezistă din spitalul de la Strasbourg. Alindora... Nu este un nume obișnuit. Alindora. Numele ăsta mi-a fost transmis de câteva ori de norul violet care pretindea a fi Minodora, sora mea. Nu, azi nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la prezența dorului nu numai în numele femeilor pe care Simion le-a iubit, ci și a fiicelor și nepoatelor lor. Isidora-Dora-Dorina este ramura mamei tale, iar Teodora-Minodora-Alindora este ramura care a înflorit din iubirea mea cu el. Mi se pare tulburător acest cerc al dorului la feminin care l-a înconjurat pe Simion. Dora se întreabă : "De unde cunoaște Teodora prenumele mamei și fiicei mele Isidora și Dorina prenume care nu au fost pronunțate aici niciodată până în această seară ? Într-adevăr, dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ceea ce se și întâmplă într-un mod spontan, firesc. Cele două voci se contopesc într-una singură, cântul devine mai puternic, mai vibrant. Când se oprește, ca la o comandă, după o a treia intonare, liniștea care se instalează este tulburătoare. Pleoapele s-au ridicat de pe ochii Teodorei și lumina lor verde pare fosforescentă atunci când fixează ochii Dorei. O privește și îi dă un ordin scurt, șoptit: "Concentrează-te ! Gândește-te la Simion !". Fără nici o ezitare, gândul Dorei dă ascultare șoaptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cea a puștimii, care cochetează cu adevărata înțelepciune, cu această extraordinară însușire de a dezlega marile mistere ale vieții. La început, când doamna ne-a vorbit despre moarte, cu ajutorul lui Ivan Turbincă, recunosc, nu prea am înțeles tot mesajul acela tulburător. Povestea m-a cucerit: "Pașol na turbinca, Vidma! Și de-acum nici nu-i mai spun lui Dumnezeu despre tine, hoanghină bătrână ce ești! Tu și cu Talpa-iadului sunteți potrivită pereche. Îmi vine să vă rup cu dinții de bunișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spun că am fost fascinată de acest oraș, de oamenii ei simpli, de cultura rusă, că nu voiam să mă mai dau dusă din galeriile lor de artă, din marile lor muzee, ci am să-ți povestesc doar despre mărturisirea tulburătoare a unui prieten din fosta Germanie de Est, un tip onest, care, ori de câte ori își aduce aminte de viața "de dincolo de zid", zice invariabil că a trăit sub microscop ca un microb... Mi s-a întâmplat, la Moscova, să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am visat. Deci mergeam pe un coridor lung și parcă îmi era teamă. La capătul coridorului s-a deschis o ușă și s-a înfățișat o priveliște minunată; un câmp înverzit cu multe, multe flori frumoase și cu o lumină tulburătoare. Atât de mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie printre flori. Simțindu-mă ușoară ca un fulg am alergat până am ajuns
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și eu sunt un seducător dacă mă compari cu el. — Exact. — Pe cine am sedus eu? —Tu știi. Femeile din trecutul tău. —Referindu-ne la noi doi, cine a fost seducătorul? —Tu. —Mincinoasă mică, tu ai fost; cu privirea-ți tulburătoare, cu glasul blând, cu buzele astea catifelate a căror atingere am așteptat o atâta vreme, ți-aduci aminte?i le sărută cu dragoste. — Știi de ce nu pot fi Casanova, Matei? Fiindcă ești femeie. Fiindcă nu sunt lipsită de pudoare ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]