8,428 matches
-
mai fost aceleași. Am mai aflat că fusesem turnat și se continuă. Bănuiam că ei colaborau, dar am sperat că în cazul meu vor face o excepție. Nu a fost așa. Aveam un copil - băiat - de crescut, așa că nu am tulburat apele și, fiind sigur că CTCE se va desființa, am facut să fie în învățământul superior, de altfel, marele ei vis, care devenea realitate. Am ajutat-o să dea și doctoratul, făcându-i aparatajul matematic al tezei, eu având lucrări
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
că sunt în gară, aeroport sau am intrat în Iași și să mă aștepte. EA: Deci bănuiai ceva, nu? EL: Dacă vrei să vezi, vezi, daca nu, nu. Când ai un copil de crescut, de educat, e bine să nu tulburi barcă. Nu era mai bine sa ma aștepte cu mâncarea caldă? EA: O dai cotita. Bănuiai și nu voiai să o prinzi. EL: Babă, nu cerceta aceste legi, că ești nebun de le înțelegi. Am spus din nepotrivire de caracter
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
respins”.(John Fowles). Pisano își plimba privirea prin încăpere. Descoperi o fotografie vag cunoscută. -Cine e ? -Ginaa! o deconspiră Angela.Fosta secretara. Pisano se cutremură. Uimitor! Ea este regina vitregă.Maștera! Ea este v i r u s u l !... Tulburat de descoperire îl îndemnă pe Dan. -Mergem ,Postumus? -Un moment Pisano.Ceva nu e în regulă. Dacă eu sunt aici,atunci cine s-a duelat cu Ioachimo,la Roma? -Un necunoscut,pe nume Will Shakespeare... „In locul pustiu,de mult
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
unde la etaj funcționa provizoriu judecătoria locală. Dl.Adanei se judeca de doi ani cu un cunoscut pentru returnarea unei sume de bani. Pe holul judecătoriei o întâlni pe o domnișoara și influentă avocată,provenita din mediul rural.Aceasta îl tulbura evident. Ii aducea aminte de procesul de divorț. Îl pierduse cu brio. Avocata îl simpatiza. Se oferi să-l ajute. Se interesa repede și-i aduse informația.Ii ceru un mic serviciu.Să o lase în drumul său la un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
el - sunt convins și-n sfânta zi de azi - se gândește c-a nimerit peste unul dintre studenții de la IEFS (filologia și sportul fuseseră trimise împreună la armată, nu se știe pe ce temei). A doua amintire, tot din armată, tulbură mierea și praful unui miez de toamnă dobrogeană și ne aduce, pe Dan și pe mine, pe una dintre aleile pietruite ale UM 01352 de la Corbu de Sus. Fiecare din noi ține în mână un târn de răchită în curs
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am cicatricea la ochiul celălalt. E cicatricea mea de înmărmurire, a cărei origine variază în funcție de auditoriu, ba chiar și în convingerea mea are mai multe surse reale. — Ești tot tu, da, doar că acolo sunt și eu, și asta mă tulbură. — Dar când suntem în partea asta, fără oglindă, nu ești și tu cu mine? — Nu, aici ești doar tu. Eu mă topesc în tine și exiști doar tu, așa îmi place. M-a examinat în oglindă. — Hai să facem un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
deauna într-un loc strategic ce fusese ales de ea cu grijă. Are mâini de școlăriță și o senzualitate de vulpoaică, copilărească, instinctivă și naivă în același timp. De câte ori o văd desfăcută, cum știe numai ea să se desfacă, sunt tulburat până la lacrimi. O cert mult. O cert uneori numai ca să-i văd pe față spaima că ar fi putut să-mi displacă. Spaimă mimată, desigur, Tina știe că aș fi incapabil să-i fac ceva rău, dar e așa de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
era. — Dar, din modelarea acestui puhoi de lumi rămân multe resturi, coji sumbre, cochilii stinse. Cabaliștii le numesc qliphoth. Aceste coji, Julien, aceste cochilii sunt demonii noștri. Și, spune-mi, pentru a reveni la greșeala de tipar care l-a tulburat atât de grav pe Dalí, nu e oare straniu că în limba franceză o cochilie înseamnă o greșeală de tipar? Nu vezi cum o demoniacă cochilie de tipografie, un qliphoth de zețar, i-a arătat genialului și torturatului nostru pictor
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
urmă a venit aici și a intrat în apă. L-au văzut unii care pescuiau. A intrat ca și cum s-ar fi dus la plimbare, Baroane, mai întâi până la genunchi, apoi până la brâu, până la piept, ăia i-au strigat să nu tulbure peștii, nu i-a băgat în seamă, ori îi intrase și apa în gură, deja, nu l au mai văzut. Am auzit că mai iese, noaptea, din când în când, și strigă că vrea un topor, da` io nu cred
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spre exemplu) concluzia că ar fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu avea să fie refuzat, cel puțin așa se întâmpla în scenariul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prin absurd, să pună pe pânză și urletele celor mutilați, atunci acel tablou ar fi fost... perfect. O perfecțiune a unui adevărat iad declanșat intempestiv, în mijlocul unei intersecții dintr-un orășel unde, cu siguranță, singurele zile în care putea fi tulburată plictiseala citadină erau tocmai acelea în care se organiza (nu contează motivul, dar orășelul intra atunci într-o adevărată fierbere) o paradă. Alți oameni - femei, bărbați, copii, foarte mulți copii, Dumnezeule!, dar atunci când este vorba despre o paradă nu pot
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de a nu face nicio mișcare, poate încruntase doar sprâncenele, tulburat de razele soarelui, cu o indiferență condamnabilă, iar lângă rigola din dreapta, în prim plan, mărit corespunzător, în așa fel încât să aibă un impact cât mai mare asupra privitorului (și avea, credeți-mă), se afla un elegant pantof de damă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
putem spune că se întorc la matca originară. Odată cu apariția blocurilor raporturile omului cu pământul se modifică: nu-l mai simte sub el, sunt alții a căror prezență se face simțită zilnic ca obturându-i legătura cu glia. Această etajare tulbură cumva și ideea de ierarhie, o afectează. A sta sub același acoperiș, care desemna inițial o intimitate, și-a pierdut sensul. Orice organism are în mod spontan tendința de adaptare la mediul extern. Însă, în timp ce toate celelalte viețuitoare se rezumă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
E o formă de economie a gândirii, prin intermediul căreia alegem căile bătătorite în cazul activităților zilnice pentru a câștiga timp. În astfel de momente avem încredere în lume, credință ce constituie un puternic liant social. Autenticitatea propriei existențe nu este tulburată de aceste obișnuințe comportamentale; problemele apar atunci când le extindem nepermis, când pentru sensuri esențiale ale existenței noastre recurgem la "se spune" sau "se face" etc., acesta fiind sensul tare al căderii la nivelul lumii. Îndreptățirea "schimbului de bune practici", metodă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de altfel trece deseori, fiind mai curând vorba de o stabilizare. Dacă a nu fi uitat ar însemna o redeșteptare la fiecare apel al celor ce nu ne uită, nu știu dacă ne-am dori ca fiecare neavenit să ne tulbure tihna doar pentru a se arăta pe sine. Specializarea oamenilor pe domenii de activitate a fost introdusă de către religie; în cadrul ei s-a excelat în domeniul trasării caracteristicilor și diferențierii față de ceilalți, principii ce stau la baza actualelor profesii. Vedem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
întâlnit. Îl iubește foarte mult. Apoi, lăsând ochii în jos, a șoptit: Măcar ei...! Și zâmbi trist. Aș fi vrut s-o îmbrățișez acolo, de față cu toată lumea. Era Clotilda mea! Caldă, sensibilă. Vestea aceasta și prezența ei m-au tulburat foarte tare. A doua zi, noi plecam la București, Mihai la Berlin. Nu îmi venea să cred că Clotilda mea, Clocotilda mea, îmi era partener de afaceri la Paris! Era ceva de necrezut! Ce coincidență, ce întâmplare! Doamne, cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să vreau, fără să știu. M-am simțit stingherit în acest apartament, fără să-mi dau seama de ce. Am intrat în viața ei, fără să vreau. Am crezut că aici voi fi liber, dar trecutul nu moare. Se întoarce. Sunt tulburat și vreau să-mi găsesc liniștea! Se opri în fața unei vitrine cu pantofi. Își aminti că trebuie să-și cumpere o pereche. Intră, alese, probă. În sfârșit cumpără o pereche ce i se potrivea. Plăti și ieși. Era mulțumit. Uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o ridice... era însă un șarpe. Acesta s-a strecurat pe coridor și dus a fost. Numai mama și unchiul meu, Wada, l-au zărit. S-au uitat unul la altul, dar n-au spus nimic, de teamă să nu tulbure ultimele clipe ale tatălui meu. De aceea, nici eu, nici Naoji (care se afla întâmplător în camerăă n-am știut nimic despre șarpe. Însă am văzut cu ochii mei, în seara în care a murit tata, șerpi încolăciți pe copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-ți pot spune cum o cheamă. Simt că, dacă mor păstrând secretul absolut și părăsesc lumea asta cu el încuiat în suflet, după ce voi fi incinerat, pieptul îmi va mirosi a jilav și nu va arde. Atât de mult mă tulbură gândul acesta, încât trebuie să-ți mărturisesc, ție și numai ție, indirect, imprecis, ca și când aș povesti o aventură stranie. Chiar dacă îmi vine s-o numesc ficțiune, sunt sigur că vei recunoaște imediat despre cine e vorba. Nu e chiar ficțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întocmai cum le-a cerut Ștefan. Ce a ieșit a fost o cale ferată, dar cum ea pe atunci nu avea nu-me, pentru că nu mai fusese alta înainte, oamenii au poreclit-o Calea Nebunului, gândind că fiul stolnicului s-a tulburat la cap, dar n-a spus nici unul pâs, cunoscân-du-l de șturlubatec și zălud, și zburdalnic". (p. 62) Dacă trenul lui Ștefan poate fi luat ca o săgeată ironică aruncată de prozator teoriilor protocroniste, mai bizar este un episod din chiar
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
axate pe un fragmentarism delirant, această metatranzitivitate se instituie dacă nu ca o formă de consens, măcar ca o linie de demarcație transparentă și permeabilă. Pe teren românesc în schimb, concilierea dintre poetici atât de divergente e un câștig periculos. Tulbură apele netede ale lirismului triumfător în '60, clatină cazematele ancorate în real pe care și le-au edificat optzeciștii, acordă nesperate privilegii unor direcții marginale ale unor figuri dominante (să ne gândim numai la dimensiunea politică a poeziei lui Mircea
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
semnifică, poate, o evaziune în sine însuși din interogatoriu. Din capul locului, anchetatul confundă voluntar încăperea unde i se pun întrebări cu o cârciumă, din care vrea să plece ("nu mai am nimic de cerut"). Nu alcoolurile iluzorii l-au tulburat până la senzația că: "o meduză volatilă / îmi locuiește craniul", ci hărțuiala torționară. Putem pune pe seama cumplitei lămpi scormonitoare faptul că închizând un ochi vede mai bine decât cu amândoi. Iar acel ochi "închis afară, înlăuntru se deșteaptă", doar cu ochiul
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
casă din talere uriașe, cât o roată mare, atârnate de-o cobiliță, de-o parte și alta a umerilor, un iaurt vârtos în care înfigeai lingura sau paleta și rămâneau drepte și țepene" (p. 13). Această ordine temeinic împământenită este tulburată de venirea comuniștilor la putere și de descinderile nocturne ale oamenilor în haine de piele sosiți să îi ridice pe foștii negustori și meseriași privați. O mică răscoală în cartier, încheiată cu alungarea unor astfel de purtători de haine de
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
locomotiva intră în Addis-Abeba ("Floarea Nouă". Îmi amintesc, în treacăt, că manualele noastre de geografie o traduceau prin floare rară). Cactusul înflorit "din capriciul unei femei împărătese", Taitu, care și-a dorit un cămin acolo. La hotel, odihna călătorului e tulburată de concertul leilor captivi în grădina palatului alăturat. Renumitul leu abisinian, simbolul țării. "Vă veți obișnui" e singura consolare... Leii sînt odoarele palatului, dar "toate aceste splendori, toată această liniște aparentă, dispare ca prin farmec noaptea, în ceasurile de odihnă
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
de Thomas Bernhard, un spectacol regizat de Dragoș Galgoțiu, la care a lucrat cu doi scenografi mari, o echipă cu care ne-a obișnuit - Andrei Both și Doina Levința - și cu o trupă formidabilă. Exemplară. Ce am văzut m-a tulburat și mă urmărește. Din toate punctele de vedere. Piesa aceasta este ca un poem scris în transă. Dintr-o singură mișcare de condei, un poem ca un vis, derulat cu ritmuri și intensități diferite, cu repetiții de cuvinte, de fraze
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]