1,788 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > APOCALIPTIC II Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un ecou străpunge pleoapa, Tunet muge din adâncuri, Sângele își sapă groapa, Fulgere aprind amurguri... Ard altarele sub cruce, Ies icoane din morminte, Peste zări o umbră-și duce Sumbru strai de oseminte! Suflete arzând se ‘nalță Și se mistuie-n genune, Lumea-ntreagă-i
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
m-am tot dus... Nostalgia mă apasă, plouă acum cu amintiri. Timpul zboară și nu-mi pasă! Plouă-n suflet și-n simțiri! M-a trezit din reverie bubuit,ca un oftat. Ce să fie,ce să fie?! Doar un tunet, depărtat. Iată,se înseninează luminând și gândul meu. Curcubeu în zări așază legământ cu Dumnezeu. DADO Referință Bibliografică: Moment / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu
MOMENT de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380502_a_381831]
-
verdeața grădinilor și-n uscăciunea streșinilor rânduite de pe acoperișurile caselor. Scotea oboseala pământului din răzvărtirea norilor împrăștiați și readunați în văzduh. Din când în când, fulgera sub forma unor iscuri strălucitoare cât o fracțiune de secundă, și apoi urma un tunet înfundat și spart, ori alungat ori constrâns , încât trăsnea pe unde apuca.”( Aria) Iată cum sunt creionate câteva dinre personajelele lui Simion Bogdănescu; “Ion Ciulei era un ciot de om. Adică nu era mai mare decăt Statu-Palmă-Barbă-Cot, cu tot cu pingelelele de la
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
Paști. (Niculiță-Voronca,I, p. 96) În unele sate bănățene și ardelene, ziua de 1 Ianuarie se mai numește și Crăciunul Mic. (I. Ghinoiu, 1997, p. 52) Sf. Ioan vede adesea cum se deschide cerul și pe Dumnezeu ținând în mână tunetul, așa, ca un bici sau ca o pușcă împodobit/ ă, cu flori. Cu pușca aceea, Dumnezeu, în tot anul spre Anul Nou, blagoslovește lumea, și ce picură din pușcă, aceea avem. Sf. Ioan scrie, notează în care țară are să fie
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015. Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită, Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită. A trecut pe lângă mine, m-a privit cu ochii răi Și mi-a zis c-o voce tunet: -Ia ascultă-aicea băi! Ce tot umbli pe coclauri? Ce tot cauți? Ce mai vrei? Ești cu un picior în groapă, dar cu ochii la femei... Ori îți cați de treab’acasă și îți îngrijești carcasa, Ori mă duc la dracu
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
mai tineri (lor le pasă) ... Citește mai mult Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită,Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită.A trecut pe lângă mine, m-a privit cu ochii răiși mi-a zis c-o voce tunet: -Ia ascultă-aicea băi!Ce tot umbli pe coclauri? Ce tot cauți? Ce mai vrei? Ești cu un picior în groapă, dar cu ochii la femei...Ori îți cați de treab’acasă și îți îngrijești carcasa,Ori mă duc la dracu
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
tine, altele decât cele, pe care eu, le-am adunat, aruncându-le, apoi, în mare, la-ntâmplare, îți voi scrie, pe cerul plumburiu și trist, ca mine, singur, ca și el, doar aripi îl străbat, în zbor, fulger, ce-aduce tunet, cuvinte, ce pot să-nsemne un mister, scrise pentru tine, de mine, om, ce-aduce ploaia uneori, stropi ce se preling pe buzele-ți ce dau în clocot și mă întrebi apoi, la ce gândesc... știi bine, că nu pot
ARUNCÂND CUVINTELE ÎN MARE de COSTI POP în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381342_a_382671]
-
cu ape line. de munți roș’ cu văi senine de a soarelui privire ce-mi dansează-n ochi cu zâmbet aurit de-a toamnei vină și de-al sufletului umblet de al fulgerului vis, trecut într-un zbor deschis de tunete și furtună și de-un nor ca o cunună (pe un cer livid și-albastru) lucifer sau doar un astru 17 apr 2016, București Referință Bibliografică: Singur/ă / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1934, Anul VI, 17
Ă de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381355_a_382684]
-
văzut nici urmă de fată. Fără să mai stea mult pe gânduri, regele porunci să se dea foc casei cărbunarului și întregii păduri de brazi. Când se apropiară oștenii cu torțe aprinse de pădure, se porni o furtună cumplită, cu tunete, fulgere și o ploaie groasă, care fu cât pe ce să înece toată oastea regelui. Din ce în ce mai mânios, regele trimise din nou după cărbunar și nevasta lui, hotărât să le scurteze lor capetele pentru nesupunere. Oștenii trimiși cu această poruncă, însă
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
Dumnezeu și Neamul nostru cel sfânt. În Psaltirea Crucii, în Învierea Domnului, în lauda Fecioarei Maria și-n Cântarea Cântărilor a Dorului Limbii dacoromâne se înalță veșnic Neamul nostru în ceruri. Cartea vieții noastre pământene este citită cu glas de tunet în cer la Marea Judecată, în porfira luminii serafice, la toți Îngerii, Sfinții și Prietenii noștri de către Arhanghelul Valahiel, păzitorul Valahiei Mari. De Limba noastră să ne îngrijim atent și din vreme, să fie scrisă pe papirusul alb al sufletului
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
întoarcem iarăși la Coșbuc, care cu sensibilitatea lui poetică prinde magistral această trăsătură a eroului mistic, devenit Arhanghel: Sălbaticul Vodă e-n zale și-n fier/ Și zalele-i zuruie crunte,/ Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/ Și vorba-i e tunet, răsufletul ger,/ Iar barda din stânga-i ajunge la cer,/ Și Vodă-i un Munte.” Capitolul III-Gânduri, cu 58 de limpeziri, de reflecție, de discernământ, de asumare, de înrolare, de împlinire și de împletiri cu o nouă Soartă a țării, coroborată
EDITURA VIRTUALĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380963_a_382292]
-
nărăvașe ape, călăi fără frâu. Natura e bolnavă și zace De geruri și brume nocturne; Blestemele cad năpraznice Pe prea nevinovata lume. Se plouă cu noroi și cenușă Din cerul greu, plumburiu, Fulgere se sting pe prag, lângă ușă Și tunete surde se sparg în pustiu. Semănăturile ne-au spus, subit, adio ! Și viile... răsaduri din grădină... Azi stăm atenți pe știri de meteo, Că viața, de noi, e tot mai străină. Citește mai mult S-a răsucit Pământul Pământul se
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
râuDucând sudoarea trudirilor noastrePe nărăvașe ape, călăi fără frâu.Natura e bolnavă și zaceDe geruri și brume nocturne;Blestemele cad năpraznicePe prea nevinovata lume.Se plouă cu noroi și cenușăDin cerul greu, plumburiu,Fulgere se sting pe prag, lângă ușăși tunete surde se sparg în pustiu.Semănăturile ne-au spus, subit, adio ! Și viile... răsaduri din grădină...Azi stăm atenți pe știri de meteo,Că viața, de noi, e tot mai străină.... XXVII. IEPURAȘUL BUCLUCAȘ, de Ion I. Părăianu, publicat în
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
un moment dat părea că și el va fi absorbit de halou! Tocmai când spăimoasa trăire stătea să-l răpună definitiv, sfera explodă în adevărate lacrimi de cleștar multicolor, totul petrecându-se într-o absolută lipsă de sunet... În așteptarea tunetului ce firesc urmează fulgerului, își lăsă în jos pleoapele și-și ocroti urechile cu palmele devenite apărătoare căușuri. Și zgomotul nu întârzie... Cu ochii întredeschiși de căldura emoției ce-l invadase, zări podeaua. Se reîntregise, iar explozia de lumini și
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
aprinse și de friguri polare, deși există și veri aproape calde dar fără oxigen. Timpul în orele marțiene e cu puțin mai mare ca pe Terra, iar un singur an de-acolo durează cât doi ani de aici. Deodată-un tunet aprig își sfâșie tăcerea și norii mici fac loc unui bolid albastru ce desenează flăcări în coborârea lină din care iese-un rover și-un zeu înveșmântat în fulger, călcând pe trupul mort al Zeului războinic, ca să planteze-o roză
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
aurorele tale dansând grațios, fluturând draperii policrome în care-mi scald spre purificare toate gândurile, limpezindu-mi fața de lacrimi, dar și sufletul - o, cerule nesfârșt, cer nestatornic, cu încruntări cenuși uneori, alteori cu franjuri întunecate de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice de foc ori cu tornade cumplite mereu ucigașe, fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți răzbunătoare trase în carele norilor tăi... Cer cumplit, cer îngândurat uneori de suferințele noastre
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
schimba destinul... Era 8 iulie a anului 1957, într-o dimineața de luni. Cerul părea că vrea să se împotrivească din toate puterile, cu toate energiile, celor ce aveau să se petreacă. Începuse, încă de dimineața, o ploaie măruntă, iar tunetele și fulgerele despicau cerul de la apus la răsărit și de la miazăzi spre miazănoapte. Nicolae și Floarea plecaseră cu noaptea-n cap și cu inima-n pumn, spre oraș. Nana Irina, bătrânica din colț, venise să rămână cu copiii acasă. Cei
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
spusăi... buletine, certificatul fetei, ale voastre de naștere, de căsătorie, tot. Nicolae și Floarea încuviințară, epuizați. Ploaia stătuse, însă. Craiova era acoperită, în continuare, de nori amenințători. În depărtare, cerul era brăzdat de arcuri electrice la diferite intervale de timp, tunetele cutremurând zarea și liniștea aparentă de pe chipul celor patru oameni ce străbăteau străzile pline de băltoace, rămase în urma ploii, în drum spre Autoritatea tutelară. Nici unul nu spunea nimic. Se auzeau doar pașii ce-i purtau mecanic spre trasarea unui destin
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
un chip angelic cu surâs serafic, dar și o amazoană a sacrului pământ dac, care-și cunoaște și depășește menirea sa creștin-ortodoxă. Pătrunzându-i adânc în cuget, nu pare a fi nimic naiv, idilic, ci mai degrabă o bărbăție de tunet cu viori de ecou ce face auzită iubirea de pământ și de cer în adânca sa venerație pentru Dumnezeu și Neam. Alteori, trupul i se leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
și întunericul avea să cuprindă Ierusalimul. Începu să bată un vânt subțire și părul capului celui mort flutura ușor sub coroana de spini. Un fulger brăzdă cerul iar Gaius privi fața lui Iisus și în clipa în care se auzi tunetul i se păru că una din mâinile lui se strânse mai tare cuprinzând cuiul care îi străpunsese palma. Doar degetul arătător rămăsese îndreptat în sus arătând cerul. - Cu adevărat acesta este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius. Ceilalți legionari care priveau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
o agită și vântul, imaginea este grandioasă, șuvoaiele totul inundă, nourii întunecați ce se adună, atmosfera e sumbră. Întregul spectacol uneori terifiant e iluminat de fulgere, pentru o secundă lumină pătrunde în ascunse unghere. Supremă descătușare de energie,acompaniata de tunete, neobișnuitele puternice pocnete a pomilor loviți de trăsnete. Cand ultimul act s-a sfârșit și ploaia ce teribilă s-a rărit, norii cei negri s-au disipat, cerul brusc s-a limpezit. Orgasmic curcubeul, arcul de splendide culori, proiectat pe
FURTUNA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371372_a_372701]
-
bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe prin cea ... Citește mai mult Azi, duminică... (2)Mirosul norilorEmilian Oniciuc- 29.07.2016,,Ai mirosit vreodată norii?"Ai simțit poate aroma
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe prin cea ... XXVII. FRUMOASA PĂCĂTOASĂ, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016. Frumoasa Păcătoasă Emilian Oniciuc-16.07
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
o clară iubire, tot intuim patriei un glorios avânt; descoperim atenți, adâncuri, rostuire, în Țara mea de glorii cu destinul sfânt. Și ritmul înfloririi răzvrătit de cuget freamătă de dor, vibrând adânc în oră; din noi fiecare fibră scoate-un tunet, fiecare vorbă are o zămislire sonoră. Plămădiți suav, din esențe tari, nebănuite, râvnim setoși, un timp înalt, sărbătoresc; în noi, teluric, mari iubiri dezlănțuite ne rostesc, mereu, cu tot ce-i românesc. Zici că toate păsările se strigă pe nume
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! de GEORGE PENA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371474_a_372803]
-
iarăși picături sănătoase de ploaie, când peste soare, când peste pământ și nu se sfiesc că rănesc copacii ori sufletele de după fereastră. Fulgerele despică cerul și-mi pare că sunt prea multe pentru o banală ploaie de câteva ore. Zgomotele tunetelor ne asurzesc și ne duc mâna imediat la făcutul sfintei cruci. - Doamne, ai grijă de noi! Ropote de apă făcută-n miliarde de miliarde de picături, mă transformă din nou într-o înspăimântată de natură. Mă dau după perdea, ca și cum
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]