911 matches
-
acum doar o șuviță răsucită cu grijă pe chelie în forma unei cochilii de melc lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au fost probabil pletele cu care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă înfățișarea unui portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un albastru intens și limpede ca rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar în privirea, pe care Dora o surprinde cu dificultate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despotic, orbește, fără a le lăsa măcar o portiță de scăpare, un dram de încredere, un pic de înțelegere în fața alunecărilor către viciu. Cunoscuse odată pe tatăl unui băiat care abia își făcuse formele de angajare, omul avea capul alb, tuns foarte scurt, fața subțire, osoasă, o figură dramatică, impresionantă, făcuse o mulțime de demersuri, cu plecăciuni și tot soiul de umilințe, atât de degradante pentru un bătrân, umblase pe ici, pe colo, vorbise cu o mulțime de oameni. Îl adunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la stop, s-a ridicat vălul, e timpul să mă mai ocup și de mine. Încântarea ei voită era subminată de o dezamăgire mocnită. Nu prea știa cum să se ocupe de ea. Se privi în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai recunoscu. Parcă nu mai sunt eu își zise cum să mă pot apropia de mine când sunt o străină? Intră într-un expres. Privi către farfuriile pătrate, cu mâncarea aburind, își alese o varză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încă acoperite de zăpadă și ele să fie o promisiune îndepărtată, un fel de rezervă a sufletului, neștiută de nimeni. Atunci a sunat la ușă Fana. A șovăit o clipă în prag înainte de a intra. Arăta superb așa cum era, suplă, tunsă scurt, cu părul de culoare tutunului întors la capete. Carmina a rămas și ea fără grai, nimeni din familia Trofin nu mai dăduse un semn de viață de aproape trei luni de când se sfârșise divorțul, o lăsaseră să penduleze între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
S-au așezat la masa de lângă ușă, s-au uitat peste meniu, au discutat opțiunile și, în cele din urmă, unul dintre ei a dat comanda. După câteva clipe am simțit privirile uneia dintre fete ațintite asupra mea. Avea părul tuns foarte scurt, purta ochelari de soare și o rochie mini din bumbac. I-am aruncat și eu o privire dar, dându-mi seama că nu o cunosc, mi-am văzut mai departe de mâncare. Ea s-a ridicat de la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
anul trecut. — O să-i uiți repede, am încurajat-o eu. — Sper din tot sufletul. Chiar că m-am mai liniștit de când am intrat la facultate. Sunt foarte mulți oameni obișnuiți. A zâmbit în colțul gurii și și-a netezit părul tuns scurt, cu palma. — Tu muncești undeva? am întrebat-o eu. — Da, scriu explicații pentru hărți. Știi, când cumperi o hartă, e însoțită și de o broșurică cu tot felul de explicații: descrieri ale unor zone, cifra demografică, puncte de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Midori, dar răspunsul ei era veșnic același: „Nu vreau să vorbesc acum cu tine.“ Îmi dădeam seama din tonul vocii ei că nu-mi acordă nici o șansă. Midori era întotdeauna însoțită de fata cu ochelari sau de un individ înalt, tuns scurt, cu picioare incredibil de lungi și încălțat cu bascheți albi. Aprilie a trecut, a venit luna mai, dar aceasta a fost și mai groaznică. În plină primăvară, eu simțeam o apăsare dureroasă pe inimă și aceasta se accentua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne-am împrietenit, mergeam după orele de serviciu să bem o bere prin apropiere și stăteam de vorbă. Îi plăcea să citească și să asculte muzică, așa că vorbeam despre cărțile și discurile favorite. It½ era slab și prezentabil, cu părul tuns scurt și îmbrăcat mult mai îngrijit decât colegii lui. Nu vorbea mult, dar știa exact ce-i place și avea păreri personale. Îi plăcea literatura franceză, îndeosebi romanele lui Georges Bataille și Boris Vian. În ceea ce privește muzica, îi prefera pe Mozart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu femei vieneze Înalte În poală. Doamnele aveau obraji albi ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În stil bob, cu fuste absurd de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște siringi, nici rămurele, ci carafe cu apă. Intitulat Manipulare delicată, tabloul Înfățișa o fată stând În patru labe pe un prosop Întins pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu Înfățișare distinsă și cu o vestă Îmbrăcată peste o rochie elegantă, dar dintr-un material prea maleabil - poate mama, poate profesoara ei - să-și poată pune o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lung și, o dată, complet ras; tapat, lins, permanent și Împletit; dat cu tone de fixativ, gel, ceară sau cremă de păr; Împodobit cu tot felul de accesorii de la agrafe la pietre prețioase și panglici; fie că era vorba de păr tuns scurt În stil punk, fixat cu clame În cocuri de balerină, făcut șuvițe sau vopsit În orice nuanță posibilă, fiecare din coafurile ei constituia un episod trecător În timp ce boala sa rămânea fermă pe poziții. După un lung sejur printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urca pe scara socială, economică și culturală, cu condiția să se lepede pe drum de sexualitatea și feminitatea lor. Cel mai adesea purtau costume deux pièces În nuanțe de maro, negru și gri - culorile castității, modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de piele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Căpitanul Barnes era unul dintre acei militari puși la punct, În prezența cărora Norman se simțea parcă prea gras și nelalocul lui. La circa patruzeci și cinci de ani, Hal Barnes avea ținută mândră și milităroasă, o expresie ageră, părul tuns scurt, o atitudine hotărâtă și o strângere de mână fermă, de politician. — Bun venit, doctore Johnson. Cum vă simțiți? — Obosit, răspunse Norman. — Sunt convins. Veniți din San Diego? — Da. — Așadar, vreo cincisprezece ore de zbor. Doriți să vă odihniți? — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
văzuse, părea că-și accentuase latura sportivă și mai mult. Beth practicase cu succes atletismul și halterele; venele și mușchii i se conturau pe gât și pe brațe, iar picioarele, sub pantalonii scurți, se reliefau pline de forță. Avea părul tuns scurt, abia o idee mai lung decît al unui bărbat. În același timp Însă, purta bijuterii, se machia și se mișca seducător. Vocea Îi era caldă, iar ochii mari și umezi, În special când vorbea despre ființele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de orez, o vestă dublă Huracán, o cravată scoțiană, o sobră cămașă de culoarea cărămizii, un set creion și stilou de dimensiuni colosale și un cronometru de buzunar de referee. Ne-am dus să tundem oile și ne-am Întors tunși. Ageamiii care ciocoiesc prin Pathé-Baby Club ne-au sastisit: din selecția Jannings pe care ne-au arătat-o lipsesc chestiile cele mai pline de miez și finețe. Și ne-au tras chiulul cu adaptarea satirei butleriene Ainsi va toute chair
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tăcere. Nu-mi spunea să plec, se gândise pesemne la ceva chemîndu-l pe acel Pavel. Tresării. Pavel, ăsta era numele orbului. Cine o fi? Își vîrî nasul în hârtii. După câteva minute intra pe ușă un domn subțirel, fără frizură, tuns perie, cu trăsături fine, prelungi, și mișcări domoale, controlate. - Uite dragă, îl întîmpină poetul, mai recomandă și tu scriitori, că eu m-am săturat. Ia-l cu tine și stați de vorbă. Dacă ai încredere, încearcă. E inteligent, are ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei. Stevie Grey, redactorul de știri al ziarului, o femeie la cincizeci de ani, era tot atât de interesată de copii cât ar fi fost un alcoolic de un pahar cu lapte. Ca la un semn, capul lui Stevie, cu părul gri-albăstrui, tuns impecabil, se iți de după ușă. — Psssst! sâsâi Stevie destul de tare cât să atragă atenția de la trei mile distanță. Dușmanul e aici! Fran se strecură pe ușa biroului splendid care fusese cândva al tatălui ei. La celălalt capăt al redacției de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. "Mopsule, iar m-ai scuipat", sărea câte unul. Sau, "Ulise, ce părere ai?" Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
reverul. Mă distra mersul ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns băiețește și de fardul folosit din belșug. Abia când nici asta nu mă mai salva, mă smulgeam în sfârșit din mâna ei. Atunci exclama invariabil: "Iartă-mă, dragă, de ce nu mi-ai spus că te grăbești?" Dinu nu semăna din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic capul. Faianță albă, uși de termopan alb, o targă goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut aici? Întorc capul spre stânga. O femeie blondă, tunsă scurt. E frumoasă. Mă ține de mână și mă privește cam aiurea. Parcă i-e milă, parcă o doare ceva. Pe piept are niște pete de sânge. O fi rănită. Poate am venit cu ea la spital. O fi soră
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
venirea comuniștilor, i se schimbase viața prea mult ca să se mai gândească la parcuri. Era surprinsă de ce vedea. Nu era în stare să meargă prea mult, adesea se așezau pe câte o bancă. Dar îi era destul să vadă arborii tunși, arbuștii sălbatici, florile, scuarurile, statuile, porțile de lemn, havuzurile, șerpuitoarele alei și aleile ca niște șosele, podețele de beton de pe care zăreau, prin frunzișuri, casele țărănești colorate din Muzeul Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o rochie neagră superbă, care fusese pe vremuri a bunicii, cu lănțugul de argint filigranat atârnat de gâtul dolofan, cu mișcări zvâcnit-moale, izbucnind la răstimpuri: „ei asta-i, ei asta-i, ce spui dom’le?“, Răzvan Brancu, subțire și înalt, tuns foarte scurt, ca un soldat american, legănându-și umerii într-un mers larg, superb în haina închisă la culoare, mulată pe trup, pe care n-o lepăda nici pentru învârtejitele ritmuri ale rockului, strigând din când în când cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Cezar, ok! Copii, mergeți acasă la culcare și mai stau la o masă, Filosoful se plimbă pe la mese cu zâmbetul în lesă, în AfterDays, un tip haios cu nevasta îmi răspunde la fel de acid la acidul meu, cum ești așa scurt tunsă îmi pare că vorbesc cu un bărbat, tu nu ești bărbat... tu nu ești bărbat... îhî, zic, incredibil de bărbat, și atmosfera se crapă, Cezar pleacă și nu mai am nici un suport, doar tocurile de la saboți pe stradă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
militărește, și porni repede înapoi, spre apartament, lăsând toate ușile date de perete în urma lui. Peste o oră, nacealnicul intră sfios la general. Îl găsi așa cum îl știa dintotdeauna. În uniformă impecabil călcată, bărbierit, pudrat, parfumat, cu părul grizonat proaspăt tuns și uns cu pomadă. Stătea cu mâinile la spate și privea peste capul funcționarului, cu expresia imobilă, indiferentă a unui veritabil militar. Nacealnicul scoase sulul de hârtie, îl desfășură și așeză pricazul pe o măsuță. Kutuzov îl citi stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nordicul Gölnworth. Am văzut bruioanele lui. Toate au ceva artificial, ceva convențional. Nimic viu. Nimic autentic. Nimic semni... Pe ușa atelierului apăru atunci ceea ce Babic, retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat de umflate în dreptul umerilor și chiar al șoldurilor. Semăna cu un balon sugrumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]