11,705 matches
-
dacă ar fi acum, când blândul creștin Vadim s-a radicalizat din nou, pe post de Ion Iliescu: „Bătrâna piticanie erotică Fane Pohticiosu n-a mai scos nasul din crețul jupâneselor decât ca să pecetluiască trădarea de țară, pacea ticăloasă cu turcul. Curvăsăria de la Curtea Domnească e mai greu de îndurat decât foamea și blestemul pentru masele de moldoveni năpăstuiți. Oricâte biserici și-ar trage acest Scaraoțchi sângeros, Dumnezeu vede și judecă” etc. etc. Opoziția, adică Theodor Stolojan, a refuzat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
invizibili, cât timp nu ești repartizat oficial aici. M-am apropiat și mi-am dat seama că discuțiile se învârteau în jurul a numai două subiecte: fotbalul și străinii. Ce-i drept, străinii erau împărțiți în două categorii: străini simpli, adică turci, croați, sârbi și așa mai departe, și evrei. Nici despre unii, nici despre alții nu avea nimeni nimic bun de zis, ba dimpotrivă. - Ascultă, Mathieu, ăștia nu știu că războiul s-a terminat și Hitler a fost învins? - Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat șapte capete de turci, după care am aruncat sabia, în zbor a mai spintecat 14 maimuțoi de-ăia și s-a oprit drept în inima sultanului, care tocmai încerca să violeze o puștoaică de șaișpe ani. M-am dus la fată, am ridicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
umeri și i-am zis: „E totu-n regulă, baby“... - Ești tare, zise Ștefan cel Mare, da’ și eu... eram odată în toiul luptei când am văzut că ai noștri cam pierdeau, așa că m-am gândit să-i pun pe turci pe urmele mele, să-și mai tragă românașii mei răsuflarea. Am urcat pe un munte. Turcii, cum m-au văzut, au luat-o după mine. Erau vreo treizeci de mii. Eu pe cal, tâgâdâm-tâgâdâm, până n-a mai putut calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
răsuflarea. Am urcat pe un munte. Turcii, cum m-au văzut, au luat-o după mine. Erau vreo treizeci de mii. Eu pe cal, tâgâdâm-tâgâdâm, până n-a mai putut calul și a leșinat. Am pornit pe jos înspre vârf. Turcii se apropiau. Când erau la 500 de metri, m-am oprit, am scos o stâncă din pământ și am rostogolit-o pe munte în jos. I-a strivit pe toți turcii, nu vă mint, numa’ carne și sânge rămăsese în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și a leșinat. Am pornit pe jos înspre vârf. Turcii se apropiau. Când erau la 500 de metri, m-am oprit, am scos o stâncă din pământ și am rostogolit-o pe munte în jos. I-a strivit pe toți turcii, nu vă mint, numa’ carne și sânge rămăsese în locul unde cu câteva secunde înainte fusese o armată întreagă... - Ehei, zise Mircea cel Bătrân, ce mișto... o armată întreagă cu un bolovan... - O stâncă totuși, îl corectă Ștefan. - Bolovan, stâncă, totuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doi pumni și am plecat. - Uau! făcură ceilalți în semn de apreciere. - Eu, zise Vlad Țepeș, nu-s lăudăros ca voi. S-au scris cărți și s-au făcut filme despre mine. Sunt și în cartea recordurilor, cu 759 de turci și opt soli papali pe care i-am tras în țeapă într-o singură zi. Da’ un lucru nu-nțeleg, zise Țepeș înfuriindu-se: după ce i-am bătut de atâtea ori noi toți, cum se face, da, cum se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe care i-am tras în țeapă într-o singură zi. Da’ un lucru nu-nțeleg, zise Țepeș înfuriindu-se: după ce i-am bătut de atâtea ori noi toți, cum se face, da, cum se face că nenorociților ăștia de turci le merge mai bine decât românilor? Pur și simplu, nu înțeleg; ce se întâmplă acolo jos? Uite, am citit azi dimineață în Evenimentul că turcii au cotropit, iar România, dar acum fără armată, doar cu niște amărâte de firme. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
atâtea ori noi toți, cum se face, da, cum se face că nenorociților ăștia de turci le merge mai bine decât românilor? Pur și simplu, nu înțeleg; ce se întâmplă acolo jos? Uite, am citit azi dimineață în Evenimentul că turcii au cotropit, iar România, dar acum fără armată, doar cu niște amărâte de firme. Adică iarăși ne sug țara, nu? Iarăși ne fură resursele! Și de data asta nu ne apărăm, nu nimic! Păi, de ce avem armată? Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe toamna... Ai văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da, mai sunt pe-acolo, prin Dobrogea. - Parcă ești pe altă lume... Nepotu-meu, pifanu’, era să fie tăiat de niște tătari, s-a dat la una de-a lor. Abia a scăpat... Sunt cam iuți de mânie pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva te făcea să simți o amenințare sumbră. Aerul de carnaval care învăluia totul. Cocoș era fotografiat la chefuri, înconjurat de ciraci scoțînd în față cit mai mult armele, puști Peabody, rămase din războiul cu turcii, zîmbeau arătîndu-și dinții albi și lați, perfect aranjați în gură, avea o față sănătoasă, mereu proaspăt bărbierit, ceea ce ți-l făcea simpatic, un amănunt cu o uriașă greutate psihologică. Dacă te uitai atent la el nici nu-ți mai aminteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stradă. Auzi de două ori un greier care nu prea avea chef. Se strădui să deslușească ce scria pe firme, cu siguranță și hotelul, dacă mai era, se informase de la București și i se spusese "parcă este unul, al unui turc, Ali Mehmet, desigur e curat, turcii sînt curați, cu tătarii nu prea merge", și hotelul era cuprins de întuneric. Cine să vină la ora asta într-un astfel de tîrg? L-a găsit, cu toate că întîi a trecut prin fața lui fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
greier care nu prea avea chef. Se strădui să deslușească ce scria pe firme, cu siguranță și hotelul, dacă mai era, se informase de la București și i se spusese "parcă este unul, al unui turc, Ali Mehmet, desigur e curat, turcii sînt curați, cu tătarii nu prea merge", și hotelul era cuprins de întuneric. Cine să vină la ora asta într-un astfel de tîrg? L-a găsit, cu toate că întîi a trecut prin fața lui fără să-și dea seama, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dea cu ceva în cap înainte de a se dumiri cu cine are de a face. "Cine-i?" Vedea cine este, dar nu știa ce vrea. "Vin de la gară și aș vrea să mă găzduiți. Sînteți domnul Ali, proprietarul hotelului, nu?" Turcul mormăi ceva și pînă la urmă deschise. În mînă nu ținea nimic primejdios, era tocmai cheia. Vorbea curat românește, poate doar avea o intonație mai ciudată, parcă se răstea, parcă lătra. "Eu sînt proprietarul, numai că nu prea știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pat și a rămas în așteptare. Trebuia să hotărască doarme ori stă de povești. S-a gîndit că-l așteaptă zile grele. Mi-e cam somn, domnule Ali, și nu știu cînd o să mai pot prinde un pui de somn." Turcul mormăi iarăși ceva, de fapt bolborosea în gura lui fără dinți, din cauza asta avea obrajii supți, se făceau două scobituri că puteai să-ți vîri pumnul în ele, "somn ușor atunci, somn ușor." Dar nu se dădea dus și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine, puteți să-mi spuneți de ce nu e bine să te intereseze Cocoș și banda lui?" Ali Mehmet ridică sprîncenele groase atît de mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu sînt decît un turc bătrîn care, deși e bătrîn, n-a văzut prea multe. În fundătura asta nu poți să vezi altceva decît praf și măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine, cel mai bine este să te obișnuiești cu ei." "Și dacă nu poți? Dacă te ustură și te mănîncă, dacă te umfli din cauza lor, dacă ajungi să faci friguri, atunci cum o să-i lași să te obișnuiești, domnule Ali?" Turcul făcu un gest a lehamite, "dacă nu poți să te obișnuiești atunci seci balta. Dacă-ți dă mîna. Numai că balta are pește. Și dacă o seci nu te mai mănîncă țînțarii, dar nici tu nu mai mănînci pește. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un gest a lehamite, "dacă nu poți să te obișnuiești atunci seci balta. Dacă-ți dă mîna. Numai că balta are pește. Și dacă o seci nu te mai mănîncă țînțarii, dar nici tu nu mai mănînci pește. Asta-i. Turcul nu mănîncă porc și de aceea trebuie să mănînce pește." Și, mulțumit de cele ce spusese, Ali Mehmet s-a retras din cameră cu fața către el, schițând un fel de temenea. Era un hotelier care știa să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care nu prea avea clienți care să-și dea seama de calitățile lui. A dormit neîntors și a doua zi la amiază l-a întrebat pe Ali Mehmet dacă ar putea tocmi o căruță care să-l ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic de apă în jur. O să moară calul de sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și sînt de toate, doar eu mă îngrijesc să fie de toate, și apă, și șerbet, și tătărușci și imam baialdî, și saraigli. Iar despre Cocoș nimeni nu știe mai multe decît mine în Medgidia. Eu sînt cel mai bătrîn turc din Medgidia. Eu l-am mai apucat pe Cocoș, în vremea aceea la Starichiojd era apă și mă țineau baierele să merg o noapte călare pe măgar pînă acolo. Acum nimeni n-ar fi în stare, dacă eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucruri despre el, cum poți spune că nu există! L-am văzut cu ochii mei, pricepi dumneata, era fioros, uite și pozele, ce dovezi mai vrei!" A pufnit supărat "dumneata nu ești domn, domnule! Un domn crede în cuvîntul unui turc bătrîn, dacă el spune ceva asta înseamnă că e adevărat." Nu s-a putut abține și l-a corectat, "a fost adevărat, Ali Mehmet, a fost, nu este." Bătrînul Ali Mehmet a răsfirat din nou fotografiile, le-a strîns încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost și tot ce a fost este..." Nu era supărat pe bătrînul turc, ba, dimpotrivă. Într-un elan de care îți pare rău întotdeauna mai tîrziu, s-a ridicat și l-a prins în brațe "ești nemaipomenit, Ali Mehmet, așa ceva..." Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e acum, după-amiază. Să tocmesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al întrevederii. Nu știa mai nimic și trebuia să arate că știe foarte mult. Lucruri comune amîndurora. Într-o fracțiune de secundă i s-a luminat mintea. De parcă l-ar fi străbătut un fulger. "Împreună" nu era decît "afacerea Cocoș". Turcul Ali Mehmet. Atunci îi spusese Mihail ceva asemănător. "Sigur, domnule director, o poveste inventată poate fi la fel de reală cît orișice lucru întîmplat." Era cu adevărat un tip nemaipomenit, acum se convingea că el, Leonard Bîlbîie, își găsise locul potrivit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fie. Pare-se că și domnul Izot Soceanu făcea parte din această categorie. De ce un consulat la Alexandretta? Pentru că era ultimul loc ce se putea oferi și pe ultimul loc se afla Izot Soceanu. Tocmai se terminase războiul grecilor cu turcii, fuseseră evacuați armenii, unii ceruseră să vină în România, mai rămăseseră ceva neamuri risipite prin provincie și era nevoie de cineva care să dea o viză și o îndrumare celor care voiau să se strîngă în jurul celor ce-și găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în branșa lumînărilor. O garanție e o garanție, de asta trebuie să țină cont. Ar fi trebuit să li se citească tuturor deștepților fragmentul ăla din Jordanes sau parcă era un arab Ibn Faldan în care se istorisea despre obiceiul turcilor ghuzi de a spînzura de primul pom pe cel dintre ei care se arăta mai isteț, zicînd că așa se face o mare plăcere lui Dumnezeu trimițîndu-l la el pe cel mai bun. Își trecu mîna peste obraz ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]