2,079 matches
-
În noaptea aceea părea să fi crescut aproape până la limita maximă. La cină - cușcuș cu coacăze - claustrofobia ultimelor zile îi ajunse. Daniel stătea în fața ei la vechea masă țărănească, cu coatele pe lemnul de stejar, cu degetele împreunate ca o turlă și lipite de buze. Părea gata să dispară, absorbit de meditație. Se ridică și strânse vasele murdare. În timp ce le ducea la chiuvetă, grija lui mută îl dădu de gol: ea îl învingea. Îi năruia idealurile lui ecologiste. Puse vasele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Secu. Fără sfială - căci de jur împrejur sunt chiliile călugărilor ce o-nconjoară ca un brâu, dând mănăstirii un aer de cetate - ea stă în mijlocul curții inundate de verdeață și de liniște și își trimite solie de pace către cer: turlele (ce vor parcă a simboliza frăția dintre cele două țări atât de mult timp 103 despărțite - Moldova și Țara Românească) ce se înalță asupra colinelor împădurite, și glas de clopote. Călătorule, dacă pașii te poartă pe aici, ascultă liniștea și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de credință străbună, de cultură și patriotism. Protop. G. Benchea, Câmpeni-Alba Pr. Gheorghe Crișan, Roșia Montană-Alba * 30 iulie 1984 În fiecare carte sfântă este înscrisă istoria și gloria acestui neam. 105 Fie binecuvântați acei care au înscris spre înălțimea cerului turle ale Bisericii, semn că acolo poți să poposești fără grija că vei întâlni oameni răi. Fie binecuvântați acei care au construit adevărate ctitorii cu care ne mândrim noi cei care ne numim urmașii urmașilor lor. Fie binecuvântați acei care au
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
uriașă și delicată a cerului albastru și fragil era puternică și aproape materială. Parcă respira, parcă se transforma, parcă se mișca Încolo și Încoace pe o țesătură vrăjită, unduitoare, alcătuită din fire cristaline și luminoase, parcă dansa și clipea pe turlele uriașelor turnuri sclipitoare, pe tot Întinsul fațadelor arzătoare ale marilor clădiri, peste mulțimea fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fără să-mi dau seama și În curînd vine iarăși toamna. Și mirosul de fum din Ohio și arțarii purpurii, nopțile cu stele Înghețate, cu luna strălucitoare atîrnată În același fel deasupra miilor de străzi, alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
crucile din „Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului” cu vestitele porți ale caselor, pe care sunt sculptate funii împletite, colaci și sori în relief. Sau poate să-i arate vestitele biserici maramureșene cu turlele săgetând văzduhul... Ori poate să treacă împreună în Munții Apuseni, ca să asculte „chemările” tulnicăreselor. Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o poate învăța să lucreze ea însăși cu vestita roată a olarului... Dar iată că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
decît în parc, dar căldura, da. Pietrele o reținuseră mai bine decît iarba și copacii. Granitul cenușiu al scărilor și al aleilor către intrări, mai ales, încă radiau căldură. A răsunat un clopot de biserică. Am privit în sus spre turle. Era opt și jumătate. M-am oprit în dreptul casei lui David, peste stradă, sub ramurile care atîrnau deasupră-mi ale unui copac mare. Oricine ar fi privit înspre ferestrele de la primul etaj pe timpul verii, cu greu ar fi putut spune că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tren, și o clipă am crezut că-mi amintesc un cuvînt scurt care începea cu Th sau Gr, dar mi s-a șters din minte. Primul nume pe care mi-l aminteam era unul tipărit sub o fotografie maronie cu turle și copaci pe vîrful unui deal, fixată pe peretele compartimentului. O văzusem cînd dădusem rucsacul jos. I-am spus că mă cheamă Lanark. A scris numele pe fișă zicînd: — Duceți-o la cabinet și dați-o doctorului care o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o dată centrul administrației noastre. Lanark se uită la catedrală. La început, fleșa învăluită în lumină părea prea solidă pentru forma turtită și neagră care o susținea, o formă străpunsă de șiruri de ferestre galbene și întunecate; apoi ochiul lui distinse turla, acoperișurile și contraforții unei bolte gotice solide, gurile de scurgere a apei ciobite și mîncate de vreme sau de ciocanele iconoclaștilor. Ce vrei să spui cu centrul administrației? Unthank are primărie. — A, da, o folosim pentru chestiunie legate de proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i singur țel al omului. Tînărul o luă la goană printre șiruri de scaune cu fundul de răchită care acopereau podeaua din dale de piatră. Catedrala părea mai vastă pe dinăuntru decît pe dinafară. Coloanele din centru, care susțineau turla, ascundeau tot ce se afla în spatele lor, dar notele orgii și vocile nedeslușite care cîntau un imn indicau faptul că slujba era în toi. în același timp, ritmul unei muzici mai zgomotoase răsuna de undeva de jos. — Nu-i rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o navă laterală, iar Lanark avu timp să observe că această catedrală fusese folosită în diverse scopuri de la fondarea ei. Deasupra atîrnau steaguri zdrențuite; pe lîngă pereți erau memoriale ornamentate în cinstea soldaților care invadaseră continente îndepărtate. înainte de arcadele de sub turlă, o luară la stînga și coborîră cîteva trepte, apoi la dreapta, și pășiră pe altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie atîrna de plafonul cu nervuri de piatră, dar piatra era văruită, iar efectul era odihnitor. Aerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădu drumul limbii și o împinse la margine cu ambele mîini, se ghemui cînd aceasta se balansă și se ridică din nou. Detonarea loviturilor deveni inaudibilă. Simți doar un mare clopot zumzăitor care reverbera în podul, în oasele lui, în turla și în aer. Brațele îi obosiseră. Se ghemui și ieși apoi de sub clopot, apucîndu-se de balustradă, deși vibrația ei îi străbătu palmele ca un curent electric. Zumzăitul se topi. I se păru că aude proteste de jos și, rușinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli platforma pînă la latura îndepărtată a turlei și privi în piață. Cîteva camioane o traversară huruind, trăgînd după ele remorci cu resturi de metal; apoi, cîteva mașini se prelinseră în direcția opusă. O macara mobilă intră pe poarta curții catedralei, traversă peste vechile pietre de mormînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark furios. De ce nu m-ai așteptat? De unde graba asta tîmpită? — Te-am așteptat cît s-a putut de mult... de ce n-ai venit cînd te-am chemat? — Dar nu m-ați chemat! — Ba da. Jack s-a dus în turlă cînd ai început tărăboiul și te-a strigat din josul scării, dar n-ai vrut să cobori. Nu mi-am dat seama că m-a strigat Jack, spuse Lanark încurcat. — Te-ai îmbătat? îl întrebă Rima. — Bineînțeles că nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de copaci și rezervoare legate între ele de pîraie repezi. La stînga se vedeau culmile muntelui cu țancuri înalte argintate de zăpadă, soarele aruncînd scîntei aurii dincolo de lacul marin dintre ele. Pe ambele maluri observă stațiuni de vară cu magazine, turle de biserici și esplanade aglomerate, porturi zgomotoase cu dane pline de vapoare. Pe apă se mișcau petroliere, alături de fregate și iahturi cu pînze albe. O pală de fum curbată se îndrepta spre el dinspre o navă cu zbaturi ce băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să coopereze; mai mult, consiliul rezistă cu mare dificultate. Monboddo nu-ți poate oferi nimic în afară de invitația personală de a rămîne în Provan. Tu refuzi și te întorci în Unthank, unde peisajul se înclină într-un anume unghi, rebelii atacă turlele cu ceas și aproape tot orașul e în flăcări. Membrii comitetului sînt linșați, Sludden a fugit, tu stai cu Rima pe culmea necropolei și urmărești turme de guri care mătură străzile ca umbrele unor păsări uriașe, devorînd populația pe măsură ce trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreo jumătate de an la Primăria Capitalei, pus pe fapte mari. Și fiindcă Sărindarul era lăsat în paragină, în loc să caute să-l refacă, hotărâse să-l dărâme. Un pic de dreptate avea, să recunoaștem: de când i se adăugaseră anapoda două turle, devenise un pericol public. Lasă că Generalul își amintea că șobolanii și pisicile moarte erau singura podoabă a curții bisericii, care arăta mai rău ca un maidan. Dar în biserică se căsătoriseră o bună parte din oamenii de seamă ai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sub razele soarelui strălucitor de vară. Cinci etaje imense de metal, fiecare de câte treizeci de metri înălțime. Mașina parcă domina cerul. Superbul proiect al celor o sută cincizeci de metri se sfârșea cu un con de lumină, o adevărată turlă de biserică prelungită în sus cu vreo șaizeci de metri, rivalizând în strălucire cu soarele. Și era chiar o mașină, nu o clădire, căci întregul etaj inferior mișuna de lumini licăritoare, în culori vii, majoritatea verzi, dar împestrițate cu roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aceea se bucurase precum un plod când i se spusese că autostrada cu patru benzi, cu bistrou și cu stația lor de benzină se chema Calea Soarelui. Doar în Yazd mai trăiau șopârle. Tatăl lui le văzuse sclipind pe aurul turlei Masjid-e Kabir, ca pe niște cuțite sub arșiță. El era pe atunci un copil și, până când se-nsurase, șopârlele dispăruseră. Fără ele, orașul părea ca o urmă închegată la soare, ca o gură uscată. Omar cel îndrăgostit de o fată aștepta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
LUMINOASĂ VIZIBILĂ DE LA DISTANȚĂ: CLĂDIREA MARE TRELLIS. DIFERENȚA DE NUME NU-L FRAPĂ IMEDIAT PE HEDROCK. SE AFLA DOAR LA O SUTĂ DE METRI DE ACEA CONSTRUCȚIE ULUITOARE CÎND ZĂRI MONSTRUL MAI MIC DE NUMAI CINCIZECI DE ETAJE CU O TURLĂ ASCUȚITĂ CA DE BISERICĂ \ CLĂDIREA MICĂ TRELLIS. VEDEREA ÎI ZGÎRIE MEMORIA. ÎȘI AMINTI PENTRU PRIMA DATĂ CĂ TRELLIS MAJOR ȘI TRELLIS MINOR ERAU DOI METEORI CARE SE ÎNVÎRTEAU UNUL ÎN JURUL CELUILALT PE UNDEVA PE LÎNGĂ PLANETA MARTE. ERAU EXPLOATATE ASIDUU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
apleca să tundă o tufă de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție, Mănăstirea Lazaristă Peres. Davis arătă cu degetul în stânga, spre o clădire ce părea a fi pe jumătate biserică, pe jumătate fortăreață. Era modestă; fără clopotnițe pretențioase sau turle complicate, dar fiecare fereastră arcuită era împrejmuită de un șir de cărămizi, ca și cum ar fi fost întărită în eventualitatea unui asalt. Și era construită în întregime din piatra solidă, ternă, care predomina în tot orașul. Toate clădirile, casele, birourile, hotelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al II-lea, orașul dat pe mîna soldățimii victorioase vreme de trei zile și trei nopți, miile de creștini măcelăriți În interiorul bisericii Sfînta Sofia, unde se refugiaseră, toate Înaltele personaje de la curte supuse torturilor, capul lui Constantin țintuit În vîrful turlei Augusteonului... În caietul meu, transcriu În Întregime tot acest pasaj și pun apoi observațiile mele, care se rezumă la un rînd: „Această viguroasă descriere este de o sumbră măreție“. Trec peste analiza mult mai amănunțită a unui portret al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Luxor, de la turnul cel mai Înalt din Tomar, de la Colosul din Rhodos care continuă să transmită din adâncul portului unde nu-l mai găsește nimeni, de la templele din jungla brahmanică, de la turnulețele Marelui Zid, de la vârful lui Ayers Rock, de la turlele din Strasbourg pe unde se desfăta inițiatul Goethe, de la chipurile de pe Mount Rushmore, (ce de lucruri Înțelesese inițiatul Hitchkock), de la antena lui Empire State Building, spuneți voi la ce imperiu face aluzie această creație a unor inițiați americani, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a făcut, părăsesc maghernița, În timp ce opt trupuri navighează acum către Châtelet, prin canale pe care numai eu le știu. Mă Întorc În micul meu apartament din foburgul Saint-Honoré, mă privesc În oglinda-mi. Iată, Îmi spun, sunt Regele Lumii. Din turla mea pustie domin universul. În unele momente puterea mea Îmi dă dureri de cap. Sunt un maestru de energie. Sunt beat de autoritate. Vai, răzbunarea vieții nu va Întârzia să vină. După luni de zile, În cripta cea mai adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a doua rotulă, fiecare a treia literă: chambre des demoiselles, alguille creuse.“ „Păi cunosc textul, e...“ „En aval d’Etretat - La Chambre des Demoiselles - Sous le Fort du Fréfossé - Aiguille Creuse. Este mesajul decriptat de Arsène Lupin când descoperă secretul Turlei Goale! Poate ți-l amintești: la Etretat se Înalță pe marginea plajei Aiguille Creuse, un castel natural, locuibil În interior, arma secretă a lui Iulius Cezar când invadase Galiile, și apoi a regilor Franței. Sursa uriașei puteri a lui Lupin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]