5,540 matches
-
strigătului d-sale (în pustiu) „se stinge în ploaia care cade necontenit de o mie de ani/ peste salcîmul din fața blocului cenușiu (ah, blocuri, de ce nu aveți voi sfîrșit!)” (Umbra trestiei pe cer). Despărțindu-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei: „îi spun în fața blocului
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
lui). Astfel Lucian Scurtu își elaborează un scenariu menit a-l menține în formă, adică în ipostază de jucător pe arena istoriei, gata a apela la cruzimile care o pecetluiesc: „aici săvîrșesc carnagiu după carnagiu, piramidă după piramidă, ucid” (Viziunea turmei). Și ororile continuă chiar în zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
strenue și strălucitoare” (p. 20). Harțabale (p. 96), de la Mateiu I. Caragiale citire, sunt desigur femeile de moravuri ușoare. Scrie procedimentul (p. 55) pentru procedare. E printre extrem de rarii folositori ai termenului de extracție franceză mutonier cu înțelesul adverbial-proverbial „de turmă”: „urmam, în spirit mutonier, o programă analitică” (p. 239), iată una dintre săgețile otrăvite, antipedagogice. Nu-l zgârie mintal nici adverbe nu tocmai în spiritul și natura limbii, de felul sentimentalicește (Pro libertate, p. 134). Liber, mai cu seamă față de
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii, informează B365. Este o zi importantă și pentru păstori: ei își aleg baciul, stabilesc locul unde vor sta stânele pe timpul verii și aleg paznicii care trebuie să le păzească turmele când sunt la pășune. De asemenea, conform tradiției, femeile aprind boabe de tămâie cu care afumă gospodăria, camerele și anexele pentru animale și pentru păsări, cu excepția băii. După ce se împlinește ritualul de purificare, gospodinele trebuie să stropească lucrurile și încăperile
Sfinții Constantin și Elena. Ce este interzis să faceți pe 21 mai by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30060_a_31385]
-
am mai recunoscut eram cu toții democrați surdo-muți Fapt divers Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu rachiu puturos unul nu a văzut surparea digului unul nu a văzut cum puhoaiele învolburate mătură din calea lor recolte neculese turme de oi șine de cale ferată când apa mâloasă le-a ajuns aproape de umeri și-au amintit că e timpul să plece acasă Localitate ideală Patru sute de oratori ocazionali patru sute de directori generali patru sute de polițiști nervoși patru sute de consilieri
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
își apropie, deopotrivă, analiza, reconstituirea istorică, informația literară, judecata de valoare și de situare, dar și anecdota, ironia și lirismul. Locul lui Paul Miron? "Și iarăși am cugetat și am văzut că locul meu în asemenea vremuri prăpăstioase e în turmă". Scopul lucrării sale literare, științifice, sociale, politice? "Întărirea și biruința ideii românești în lume". În urmele pe care le lasă literatura memorialistică a lui Paul Miron se regăsește măsura unui om care binemerită toată lauda.
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
nevoia de pălăvrăgeală pe mai multe voci, scoțîndu-i din singurătate și împingîndu-i către vorbăria zgomotoasă. Strigătul lui Costache Gudurău din schița "Telegrame" (1899): "...nu mai putem merge cafiné" dă glas disperării de a pierde contactul necesar cu trăirea gregară, cu turma tăifăsuielilor salvatoare. " Marea trăncăneală" despre care vorbea un recent exeget al operelor lui Caragiale ne apare, astfel, ca antidotul de care nu se poate lipsi omul caragialian. Exemplificările aventurilor spaimei în opera comică a lui Caragiale pot fi, desigur, extinse
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un pustiu nesfîrșit ivit deodată în fața ochilor lor obosiți. în schimb, în paginile cărții se instalează acum un personaj omniprezent și copleșitor: neantul, pe care îl descoperim pînă la sfîrșit, emoționați noi înșine de
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
dau una, nouă, la fel de mătăsoasă, Să-ți verși în ea Celulele. Și-Arhaica Angoasă, Pe care Legile și Tații Burduhănoși n-au reușit Să-o cauterizeze. Pe urmă alta. Și alta. Pînă ce, liniștit, Te vei întoarce singur la Fericita Turmă. Armăsarul și păpușa Sus, pe dulap, un armăsar de porțelan S-a înălțat, sălbatic, pe-albastrele-i picioare De dinapoi. Și, într-o nesfîrșită încordare, Nechează, în tăcere, zadarnic, spre tavan. Alături, cu ochi negri, gură roșă, visătoare: Păpușa. Care-așteaptă, senină, uitîndu-se
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
Acolo-n adâncuri amețitoare Mă ispitești cu sufletul acestei Bătrâne Transilvanii, maica noastră, Încinsă, nu cu brâul sfânt de lână, Numai cu lanțul fierului tiran... Tiranul nostru, încă tânăr, Timpul... 2006 Ca și cum Poet al satului, Toți îți vestesc zădărnicia... Ca și cum turmele ar trece munții Fără păstor, călăuzite de lupi... Ca și cum ovăzul pe câmpuri S-ar semăna, s-ar secera singur Oferindu-se cailor călăriți de himere... Ca și cum pe coarnele zimbrilor Toți ar ști să citească Poveștile scrise în urmă cu-o
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
în care crescusem dar ghivecele din balcon au pornit dintr-odată spre tărâmul făgăduinței lovindu-se unul de altul pe noptieră limbile ceasului nechezau răgeau behăiau scuipau cioburi sângerii înghețate frânturi de planuri neînchegate încotro aș fi putut mâna acea turmă bezmetică ce fel de ficțiune să-i mai fi tocmit oare de paznic? pe creanga de vîsc de deasupra intrării printre globulețe chinezești grabnic s-au aciuat cele cinci simțuri și încă unul în plus așteptând să prindă gâștele glas
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
n-au nevoie de viteze mari decât ca să le-ajungă (prin savană, stepă, junglă, tundră) mai ușor din urmă pe cele mai neviteze, care pasc, ba chiar și scurmă pajiștile (largi/înguste), în savane,-n stepe,-n puste, singuratice, în turmă sau perechi, - și-au mari viteze tocmai fi’ndcă nu-s viteze, fi’nd mai totdeauna treze și cu frica-n sân, mereu, de ghepard, panteră, leu. Vitejia nu e, însă, doar a fiarei carnivore; erbivora, ce-i constrânsă numai
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
că într-o lume pe ducă Dumnezeu răspunde doar la nume de împrumut ca atunci cînd iubești o femeie și toți (dumne)zeii răspund la numele ei. Plouă la Praga și ploaia își înfige ghearele în spinările noastre ca o turmă de pisici în călduri. Iarăși, cuvîntul De ce nu ar fi carnea mea bună de mîncat? Adică o privighetoare vă lasă gura apă, și o ciozvîrtă de om vă face greață? - Ce ne deosebește decisiv de fratele nostru, porcul? - Cuvîntul. Chiar
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
de aceia, puțini în tagma de care vorbesc, care s-au învrednicit măcar să termine o facultate și pe care un regim aberant îi punea cu sila la catedră. Peste toate s-ar putea trece cu un surîs dacă, din imensa turmă a țăcăniților cu pretenții literare și venin pe limbă, s-ar ivi măcar un Eminescu. Un autor pentru care doamnele Slavici ale secolului noastru să merite a înfrunta ironiile posterității. Din păcate nu prea sînt semne. Prea sănătoși ca să ajungă
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de ani, Să pască oile
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
și ediția de Versuri din 1959. Nici unul dintre editori nu comentează modificarea. Prima variantă, cu ,secerile mari", mi se pare mai productivă în ambiguitate: ,secerile mari" ar putea însemna ,vremea secerișului" sau, la figurat, o molimă care să fi decimat turmele sau, metaforic, ar putea însemna chiar criptic zvastica hitleristă de a cărei amenințare ,turmele" își caută adăpost în schit, adică în speranța salvării prin credință. În anii celui de-al doilea război, Arghezi mai publicase poeme cifrat antihitleriste (ciclul Letopiseți
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
cu ,secerile mari", mi se pare mai productivă în ambiguitate: ,secerile mari" ar putea însemna ,vremea secerișului" sau, la figurat, o molimă care să fi decimat turmele sau, metaforic, ar putea însemna chiar criptic zvastica hitleristă de a cărei amenințare ,turmele" își caută adăpost în schit, adică în speranța salvării prin credință. În anii celui de-al doilea război, Arghezi mai publicase poeme cifrat antihitleriste (ciclul Letopiseți, publicat în 1941, tot în ,Revista Fundațiilor Regale"): dintre acestea, amplul poem Seceta mare
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
un ton de blestem, dă o imagine a apocalipticului instaurat de război. Printr-un fel de transfer de imagine, prea ambigua sintagmă metaforică ,secerile mari", aluzivă și inteligibilă în contextul din 1946, a fost limpezită prin metafora mai generală a turmelor prinse-n drum de ,secetele mari", un fenomen meteorologic cumplit imediat după război în România. Aceasta ar fi, pe scurt, istoria unei variante de text și istoria unei metafore argheziene. Evident, speculațiile și interpretările pot continua.
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
un dâmb, a făcut că ploile să spele în timp pământul și oasele să rasară ici-colo, precum ghioceii. Cu o pungă de oase, culeasa practic din gură câinilor (la acel timp cimitirul era loc de adăpostire și pășune pentru două turme de oi), am alergat prin București la mai marii zilei, până ce am aflat un departament care abia se înființase, numit „Oficiul Național pentru Cultul Eroilor” unde am gasit oameni de mare isprava, în special colonelul Scarlat. Cu ajutorul lor s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Vin din stele căzătoare, Visele-adunate-n prove Sparg furtunile de slove, Iar în somnul lor, matrozii Trec prin sabie irozii. Un poet în cart de câine Duce navă către mâine, Cu tăișul cârmei crapă Noaptea coborâtă-n apă, Adunând stelele-n turme, Bacii pier fără de urme, Cade-n val Calea Lactee, Născând pe-Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nu l-am citit și îl aud prima oară acum, descoperit și tradus din germană de Vlad Massaci și Cristi Juncu. Un text dur, acut în tipurile de tensiune, în construcția personajelor, în ceea ce este individual și se pierde în turmă. M-a marcat nu doar povestea, e plin de astfel de povești în jur, cum spuneam, ci simplitatea cu care regizorul Vlad Massaci studiază această lume, profunzimea studiului, seriozitatea lui, emoția cu care se apropie de fiecare personaj, de lumea
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
șoc, și neputință, și vinovăție. Am plonjat în spațiul meschin și sufocant al unui bloc confort cincisprezece dintr-un cartier obscur de oriunde de pe lumea asta. Andu Dumitrescu aduce nu doar ideea de bloc pe scenă, mentalitatea, topirea individului în turmă, aneantizarea, ci chiar forma lui concretă. Dacă pînă acum scenografiile lui se duceau spre jocul cu proiecțiile, spre un soi de stilizare modernă, minimalistă, acum schimbă radical direcția, surprinzîndu-mă și impresionîndu-mă. Remarcabilă ideea, precum și materializarea ei. Un décor care amintește
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
pe mediere, înțelegere, cooptare. În acest punct, putem considera fără doar și poate sindicatele că forme de putere pastorala, bazată pe exemplul unor "pastori" abili și determinați, membri de partid activi în interiorul sindicatelor, care urmăreau să amelioreze conștiința ideologică a "turmei", transformând-o într-o cutie de rezonanță a imperativelor de dezvoltare trasate de către partid. La un nivel mai larg, partidul poate fi considerat drept pastorul colectiv-instituționalizat care are ca misiune spirituală și materială deopotrivă înregimentarea "turmei", a cetățenilor care nu
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
amelioreze conștiința ideologică a "turmei", transformând-o într-o cutie de rezonanță a imperativelor de dezvoltare trasate de către partid. La un nivel mai larg, partidul poate fi considerat drept pastorul colectiv-instituționalizat care are ca misiune spirituală și materială deopotrivă înregimentarea "turmei", a cetățenilor care nu erau membri de partid, adică a majorității populației, până în punctul în care între partid și popor se va realiza, prin intermediul statului, o identitate deplină. Când partidul, poporul și statul se vor fi contopit într-un unic
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
aduce, poate... SONETUL XV Aștept în gară trenul de pe urmă: Surâsul tău a-nzăpezit privirea, Pe streașina uitării plânge firea și gheara depărtării iarăși scurmă... Sunt gata! Prea vitează-mi fu oștirea, Paharnicul neistovirii curmă Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă-i plin de-acum iconostasul Tu află că sunt singur eu, rămasul, Zeificând celest, ascuns, trecutul... SONETUL XVI Cocoși-tenori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]