2,724 matches
-
prostuță și plângăcioasă. - Am fost așa proastă atunci, spunea ea. Am ars prima pâine și am izbucnit în plâns. Și din a doua pâine, câteva bucăți le-am sacrificat, pentru ca Iacob să înceapă să mă placă. Așa cum facem când pregătim turta pentru Regina Cerului în a șaptea zi, am rupt o bucățică din cocă, am sărutat-o și am dat-o focului, ca o ofrandă în speranța că acel bărbat mă va vrea. Să nu-i spui Zilpei toate astea, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la munca câmpului, pentru că parcela de grâu s-a mărit. Iacob l-a convins pe Laban să sacrifice doi miei grași și un ied în cinstea zeului tatălui său, ca mulțumire pentru bunăstarea ce pogorâse asupra lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob care, așa cum învățase de la tatăl său, arunca în foc pâinea întreagă și hălci mari de carne în loc de câteva bucățele. Femeile bombăneau nemulțumite de atâta risipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela cu un trunchi de copac între picioare și cu sâni ca de vacă. Așa că Rahela a încercat să-și grăbească sorocul. Înainte de prima lună nouă, a făcut turte pentru Regina Cerului, ceva ce nu mai făcuse înainte, și a dormit o noapte întreagă cu pântecul lipit de picioarele statuii Asherei. Dar luna s-a rotunjit la loc și rufăria Rahelei a rămas uscată. S-a dus în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
facă un pesar din ceară de albine. Așa că Lea s-a odihnit. S-a bucurat iar de vigoarea fiilor ei și se oprea în fiecare zi să-i mângâie și să se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea înainte și a plănuit o nouă grădină cu flori care să atragă și mai multe albine de la stupurile din împrejurimi. Dormea liniștită noaptea și se scula împăcată dimineața. Lea își amintea acei ani neroditori ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
luat în brațe, apoi Bilha m-a sărutat. Am luat sânul mamei cu gura flămândă și toate femeile care erau acolo au bătut din palme pentru mine și pentru mama. Bilha i-a dat mamei lapte îndulcit cu miere și turtă. I-a spălat părul cu apă parfumată și i-a masat picioarele. Când Lea a adormit, Rahela, Zilpa și Bilha m-au luat și m-au dus afară în lumina lunii și mi-au uns mâinile și picioarele cu henna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a lăsat-o acolo. În noaptea de dinaintea lunii noi, ultima pe care o mai petreceam pe pământul dintre cele două râuri, nevestele lui Iacob s-au adunat în tăcere în cortul roșu. Cele patru surori s-au așezat, lăsând turtele cu trei colțuri neatinse în coșul din fața lor. Bilha a spus: - Ruti o să moară de-acum. Vorbele ei au plutit în aer, nimeni n-o putea contrazice. - Într-o zi, Laban o va lovi prea rău sau va muri pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar am stat acolo și am lăsat-o să mă mângâie ca pe un copil mic și m-am bucurat de tandrețea pe care ea mi-o oferea cumva cu gândul în altă parte. Femeile au ars o bucată din turta lor lunară în cinstea zeiței, dar n-au cântat și nici n-au dansat, așa cum făceau de obicei. A doua zi, femeile servitorilor li s-au alăturat, pentru că începeau și pentru ele zilele din cortul roșu, dar a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult ca un priveghi, decât ca o sărbătoare. Nimeni nu le-a mai cerut celor gravide să vorbească despre cum se simt. Nu și-au mai dat părul cu ulei și nici nu și-au mai masat picioarele una alteia. Turtele dulci au rămas neatinse, doar copiii mici care intrau și ieșeau din cortul roșu, în căutarea mamelor care îi alăptau sau îi luau în brațe, s-au mai înfruptat din ele. Dintre femeile servitorilor, doar Zibatu și Uzna aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pământul și au aranjat un loc sigur pentru noi. În câteva zile, deja se puteau vedea țarcuri și grajduri pentru animale și un cuptor de pământ de toată frumusețea, suficient de mare să poți face în el și pâine și turte. Am rămas acolo doi ani. Drumul de la casa lui Laban îmi dăduse gustul schimbărilor și rutina zilnică și viața așezată de la Succoth m-au plicitisit la început. Dar zilele mele erau pline de dimineața până seara și curând am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zilelor nu se amesteca în nici o muncă a femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea mâinile cu frământatul aluatului. Dar în a șaptea zi, lua făină, apă și miere, le amesteca, le dădea formă și rupea un colț din turta cu trei colțuri pe care o ducea ofrandă Reginei Cerului, șoptea ea aluatului, înainte de a-l încredința focului. Mă îndoiesc că Reginei îi păsa prea mult de lucrul acela uscat și fără gust pe care Rebeca i-l oferea. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sunt bune, întreba ea când erau scoase din cuptor. Dădeam din cap îndatoritoare, străduindu-mă să-mi înghit bucățica cu multă apă, căci doar apă mi se dădea să beau. Din fericire, servitoarele ei erau brutărese mult mai bune și turtele lor erau dulci și suficient de moi ca să mulțumească orice regină. Totuși, atunci când bunica șoptea peste micile ei ofrande domestice, era singurul moment când o vedeam zâmbind cu ochii. Era îndatorirea mea să mă duc devreme și s-o asist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în cort, sigură că de acum sânii mei abia înmuguriți nu vor mai fi prilej de glumă. Acum puteam să intru în orice cort unde Rahela și Inna ajutau la o naștere. Acum aveam să torn vin și să fac turte ca ofrandă pentru luna nouă. Și în curând aveam să aflu și secretele celor ce se petrec între femei și bărbați. Am intrat în cortul roșu fără apa după care fusesem trimisă. Dar înainte ca mama să deschidă gura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-mi dau seama ce se întâmplă cu corpul meu și să înțeleg plăcerea dragostei. Nimeni nu ne-a deranjat. A venit noaptea și ne-a fost lăsată mâncare la ușă - fructe minunate și vin auriu, pâine proaspătă, măsline și turte înmuiate în miere. Am înfulecat fiecare înghițitură ca niște câini înfometați. După ce am mâncat, m-a spălat într-un bazin mare cu apă caldă care apăruse la fel de misterios ca mâncarea. Mi-a povestit despre Egipt și despre marele fluviu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cei mai mulți agricultori nu aveau altceva de făcut decât să aștepte vremea culesului, așa că prăvăliile erau pline cu țărani care nu aveau de târguit decât propriul lor timp. Meryt a dat un colier de pietre de la mama ei pe niște turte și am început să mâncăm în timp ce ne plimbam, mână în mână, de la o prăvălie la alta. Mă minunam de mulțimea bijuteriilor care erau de vânzare și mă întrebam cine erau cei care își permiteau atâtea fleacuri. Am văzut meșteri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fuseseră trimiși să mă caute și cum eu nu mai plecasem niciodată fără să o anunț pe Re-nefer, se alarmaseră și chiar îi trimiseseră vorbă prietenei ei Ruddedit. Când soacra mea m-a văzut intrând în curte mâncând dintr-o turtă luată din piață, s-a înfuriat deodată și s-a întors pe călcâie fără să spună o vorbă. Bucătăreasa a fost cea care mi-a spus să mă grăbesc să mă duc să-l văd pe fiul meu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
metru lungime - ființe umane ridicol de mici sau, dacă vreți, uriașe lăcuste prăjite. Fabrica de sirop de malț a dispărut. A dispărut tot în afară de beciurile unde Hansel și Gretel în 135 000 de exemplare fuseseră copți ca niște figurine din turtă dulce. Așadar am fost puși să lucrăm la aceste mine de cadavre, să pătrundem în adăposturi și să scoatem de-acolo cadavrele. Și-am ajuns să văd numeroase tipuri de morți de toate vârstele așa cum îi surprinsese moartea, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am realizat ceva azi-noapte, chiar dacă n-a fost mare lucru. Nici măcar nu m-am repezit la vodcă după ce am intrat și-am pus drugul la ușă. Mă așteptam ca Hugo să sune sau să vină și nu voiam să fiu turtă dacă și când se întâmpla asta. Așa că, în cele din urmă, am adormit pe canapea, cu rochia pe mine, în zgomotul tâmpeniilor bizare, pline de energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
furtuni; iar ochii lor nu vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă, luă o felie de turtă de manioc și o labă de maimuță care îi serviseră drept cină în seara din ajun. Cineva mai mâncase o bucată, iar oasele curățate, de nu-ți venea să crezi, se aflau îngrămădite cu grijă într-un colț, lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-l, deodată auzi o bubuitură puternică și căzu într-un gol adânc. Se trezi. Era într-o lume fermecată unde totul era făcut din dulciuri. În copaci creșteau bomboane de tot felul, tufișurile erau din budincă, iar străzile erau din turtă dulce. Dar, totuși, ceva îl deranja. Se uită în jos și observă că era într-un lac din... ciocolată? Da, ciocolată. Și, asta era posibil. Oare visa? Ridică ochii și își dădu seama că în fața sa se ridica un castel
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
nici n-au știut când. Avel, în mașină, îl aștepta jos în fața scării. La plecare, Iorgu simți plumb topit în creier, și un frison îi cuprinse tot trupul; picioarele nu-l ascultau, ceva îl reținea acolo definitiv. Ea palidă, ca turta de ceară, îl privea îndelung cu ochii jucându-i în lacrimi... Nici nu încearcă să-i spuie ce avea pe suflet, știind că nu poate. Tăcea și îl privea întruna calmă și resemnată. Iorgu simți cum inima nu-i mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Lozna-Dorohoi (Botoșani), Murgeni, Epureni (Vaslui), Ileana-Podari (Alexandria) etc. Există cazuri când unele cuptoare aveau „prinse” deasupra (suplimentar) vetre portative. În acest fel puteau fi utilizate în dublu sens, în interior pentru copt, iar la exterior pentru prăjitul semințelor sau coptul turtelor de pâine. Un astfel de exemplar s-a descoperit la Bârlad-Prodana, mai exact o vatră-portativă (B3), de formă circulară (1,20m diametrul), ce avea în mijloc un horn, de 0,15m înălțime și 0,20m în diametru (focul se făcea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
0,15m înălțime și 0,20m în diametru (focul se făcea într-o altă vatră, situată sub cea principală, iar fumul era dirijat prin horn) și putea fi întrebuințată atât la încălzitul locuinței, cât și la alte activități casnice (coptul turtelor sau prăjitul cerealelor) - pl. XLVII/2. Fragmente de vetre portative, găsite în afara locuințelor, s-au identificat la Spinoasa-L5 (Iași) și Lozna-Dorohoi (Botoșani). Tot cuptoare s-au descoperit și în situl de la Dănești - Vaslui, însă cu destinații diferite. În număr de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
acest lucru și să nu existe un interes anume pentru care unul dintre partenerii de discuție să-și dorească a demonstra cu orice preț că dreptatea e doar de partea lui. Atunci cînd «interesul poartă fesul», fiecare «trage cenușa pe turta lui» și adevărul e greu de aflat, pentru că cel interesat va face orice ca să nu piardă ceea ce are de cîștigat. ─ Să Înțeleg că slujitorii cultelor religioase nu vor să se afle adevărul? Că dacă s-ar afla, ei ar avea
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
euro și alții, care totuși muncesc, să nu aibă cu ce să-și cumpere nici măcar hrana cea de toate zilele? Iată că nu se deosebesc prin nimic oamenii de animale. Cei care pot, Își trag cît pot de mult pe turta lor și nu le pasă dacă alții abia trăiesc sau mor de foame. Ei consideră că au, pentru că merită! Dar poate că unii chiar merită! Or fi, dar cei care cu adevărat merită, ori nu au, ori sînt la fel de puțini
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și chiar trecu pragul, dar se întoarse din nou. - Ceea ce vrusesem să-ți spun, tocmai aia nu ți-am spus.Te invită Iorgu mâine seară la nouă la restaurant. Vine și moș Costache. Are omul o fată căreia îi rupe turta, și a găsit pretext ca să dea o masă cunoscuților, în vederea că a devenit proprietar. Mai mult pentru asta.Tocmai dumneata, care ai mijlocit, ca să zic așa, afacerea, și moș Costache sunteți eroii serii. Vin și eu, nici vorbă. - Nu cred
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]