3,106 matches
-
la cap? Să risc să mă întorc, lăsându-l pe Ben să mă vadă din spate? În timp ce mă aflu în această dilemă, Ben începe să-și recitească scrisoarea de intenție, așa că o iau în față cu un mare suspin de ușurare. Ies din din mica încăpere și mă îndrept spre barul principal. LA NAIBA! CE NAIBA CAUTĂ ELE AICI? Nu-mi vine să cred. Sophie și Lisa nu vin niciodată, dar niciodată prin localuri ca ăsta. Să iasă ele la un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
te cântăresc. Rahat. Mă urc pe cântar uitându-mă nefericită la perete, în timp ce Paul manevrează cântarul până ce arată exact greutatea mea. Optzeci și șapte de kilograme. El notează pe formular, în timp ce eu încerc și reușesc să-mi controlez jena. Singura ușurare este că dacă aș fi venit acum o lună, aș fi avut aproape nouăzeci și unu de kilograme: am reușit cumva să slăbesc în jur de șase kilograme în ultimele câteva săptămâni. ― Deci, zice el, stând jos și făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ușor... trebuie să fie dorință, dorință pur și simplu. Brad se ridică - e înalt, mult mai înalt ca mine - și spune: ― Hai să plecăm de-aici. Când ieșim din aeroport și ajungem la mașina lui, îmi permit să răsuflu cu ușurare, pentru că da, sunt destul de bună. Mă aplec ca să mă așez într-unul din scaunele de piele arse de soare ale Porsche-ului său negru lucios decapotabil, și tot nu-mi pot șterge zâmbetul de pe față, și mă ciupesc pe furiș, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aș vrea să le văd, sunt destul de fericită și în postura mea de casnică de Los Angeles). Sunt foarte fericită numai dacă fac ce faci și tu, așa înțeleg mai bine cum ești tu, care e viața ta. ― Ești sigură? Ușurarea din vocea lui e evidentă. ― Da, sunt sigură. ― Bine. Acum pleacă, de-abia aștept să te văd. ― Plec, plec! spun eu și râd, trimițându-i un sărut, după care ies pe ușă. ― Jenny! Ce coincidență să dau peste Jenny în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
seama că nu par deloc sinceră. Brad și cu mine nu suntem așa. ― Brad și cu mine. Așaaaa: e sigur un indiciu, în caz că până acum n-am avut nici unul. ― Deci nu vii? Cred că am cam reușit să-mi ascund ușurarea. ― Nu. Dar mersi, JJ, e chiar drăguț din partea ta că m-ai întrebat. ― Va fi totul bine? Ce-ai de gând să faci? ― Poate merg mă duc la film după-amiază. A, stai așa, mă sună cineva pe linia cealaltă. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
largi vine la el. ― Nu traversa până nu ai voie, frate, îi zice el tărăgănat, după care se îndepărtează. ― A, spune Ben, revenindu-și. Mersi. Nu știu ce să simt. Nu știu dacă să fiu oripilată sau fascinată, dacă să râd de ușurare că nu era de vină imaginația mea, că de fapt era ceva în neregulă, că n-am fost eu nebună - sau dacă să vomit. Totul pare să stea în loc. Singurul lucru de care sunt conștientă în acest moment este teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În același timp. — Termină cu cearșafu’ ăla. Nu poți să te lași dus de treaba aia, Billy. William Campbell Își Închise ochii. Începea să simtă o greață ușoară. Știa că senzația o să crească treptat, fără să aibă Însă parte de ușurarea care vine odată cu voma, asta până făcea ceva ca s-o potolească. Atunci i-a sugerat domnului Turner să bea Împreună un pahar. Domnul Turner l-a refuzat. William Campbell luă o gură din sticlă. Era o măsură temporară. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în unele zone s-au produs incendii ale vegetației (au ars pădurile). 5.3. SE POATE AMELIORA SITUAȚIA? Bolile cardiovasculare se pot agrava prin tratamentul medicamentos, care nu înlătură cauza ce a declanșat boala și prin regimul alimentar neadecvat. Pentru ușurare, ar trebui subțiat sângele, prin mărirea consumului de alimente vegetale, crude: legume și fructe proaspete și prin micșorarea consumului de alimente de origine animală. La vârsta a treia, oamenii ar trebui să adopte un regim alimentar vegetarian, cu foarte puține
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mulți dintre cei care lăsaseră mesaje sugerau că ejaculările zilnice ar putea Încetini activitatea hiperplastică păstrând, În același timp, mușchii pelvisului În formă. Forumul era invadat și de invitații pentru site-uri porno unde cei afectați și-ar putea găsi ușurarea instantaneu, la un preț fix. Excelent, se gândise Harry, soluția e să te masturbezi ca un adolescent cu o revistă care să țină loc de o aventură de o noapte. Nu, mulțumesc. Asta nu l-a făcut decât să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nivelul de igienă practicat de restaurantul În cauză. Dumnezeule, gaura aceea din podea care trecea drept toaletă era o țintă abia schițată. Plus că se vedea cu ochiul liber că o sumedenie de oameni cu boli intestinale grave Își găsiseră ușurare În toaleta de față. Mai mult, nu era nici o bucățică de hârtie igienică, și nici apă ca să te speli pe mâini. Îngrozitor! Slavă Domnului că nu se Împărtășise din festin. Nici Heidi nu se Înfruptase din picnicul de la marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chiștoace. (În realitate, era apă de ploaie amestecată cu ofrande sub formă de bețișoare de tămâie.) Pereții erau ușor văluriți, dar netezi, ceea ce l-a făcut pe Harry să creadă că secole de-a rândul bărbați ca el Își căutaseră ușurarea În același mod. (Greșit. Piatra fusese sculptată și șlefuită ca să semene cu o vulvă.) Iar anumite părți ale pisoarului erau decorate cu un fel de graffiti. (Caracterele chinezești respective gravate În piatră erau de fapt atribuite Zeiței Organelor Genitale Femeiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tuturor viețuitoarelor, aducătoarea de vești bune femeilor sterile. „Deschideți-mi larg ușa“, era traducerea, „ca să pot primi karma bună de pretutindeni“.) Harry Își oferi karma Într-un șuvoi lung și sonor. În sfârșit, prostata lui se hotărâse să coopereze, ce ușurare! În depărtare, reportera se hotărâse să-l mai tragă nițel În cadru pe bărbatul caucazian ca să scoată În evidență faptul că veniseră turiști de peste tot din lume. Echipa de filmare urca pe cărare. De la o distanță de vreo zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ștampila de intrare În Myanmar aplicată În dimineața aceea, În Muse. I-o arătă partenerului său. Dintr-odată părură că țin puștile ceva mai puțin strâns. Vârful puștii fu Îndreptat spre pământ, iar lui Harry Îi veni să plângă de ușurare. Îl auzi pe cel mai bătrân punând o Întrebare. Dând ce avea mai bun În el În materie de pantomimă, Harry se prefăcu că mergea pe drum, văzându-și de treabă, apoi autocarul făcând v-v-v-rruuum. Alergă pe loc, se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
barcagii și a mecanicului. Oamenii de la poale Îi numeau pe toți cei care locuiau acolo sus „oamenii junglei“. Aceștia erau fie triburi izolate, fie bandiți sau ultimii supraviețuitori insurgenți, despre care era greu să vorbești altfel decât oftând adânc de ușurare că nu te numeri printre ei. Mâine, Pată Neagră și frații lui de trib se vor Întoarce acasă, poate pentru totdeauna, căci azi cursul vieții se schimbase. Fratele Alb Mai Mic sosise și, așa cum promisese ultima dată când venise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
panoramă a Împrejurimilor. Nu zâmbea, remarcă el și-l trecură fiori reci pe șira spinării. Cadavre, câinii găsiseră părți din cadavre. Echipa de filmare Îl urmări până ajunse lângă Saskia. —Ai vreo veste? Întrebă el cât de calm putea. Spre ușurarea lui, ea clătină din cap. —Le-am dat mostrele de miros. Au căutat. Întreaga terasă, treptele și nu au găsit nimic, nimic. Harry răsuflă adânc. — Deci tăiem de pe listă acest loc. Alarmă falsă. Bun, atunci măcar să ne bucurăm de priveliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să leșin. Soacra mea a intrat și mi-a dat câteva palme. Mi-a zis: «Revino-ți!» Nu aveam voie să-mi pierd cunoștința. Nu îmi amintesc nimic din toate astea. După aceea mă gândeam: «Sunt atât de obosită! Ce ușurare că am născut cu bine! Vreau să dorm.» Majoritatea femeilor își: «Extraordinar!» sau «Ce copil drăguț!». Eu nu. Trebuia să nasc. M-am chinuit atât de mult, încât la sfârșit nu mă mai interesa nimic. Mi-a fost greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
profesor, nu trebuia să mă gândesc la relațiile dintre oameni sau la responsabilități. Eram în locul cel mai de jos, exact ca un proaspăt angajat care face tot ce-i spun superiorii lui. Din punct de vedere psihologic era o mare ușurare. Totuși, așa cum îmi spuseseră și ai mei, eram trecut de treizeci de ani și renunțam la valorile acestei lumi, de aceea nu pot să spun că nu eram neliniștit. Dacă nu mergea bine, ce aveam să mă fac? Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu eram la Departamentul de Arte. Eu am desenat fețele. Produsul finit era îngrozitor. O porcărie de amator. «Acesta nu va păcăli pe nimeni», m-am gândit. Shimad Hiromi a venit să vadă produsul finit și l-a catalogat drept ușurare religioasă, dar imaginea generală nu era una bună. «Asta nu va merge», mi-am spus, dar tuturor le era frică de Hayakawa și n-au scos un sunet. În ziua atacului cu gaz sarin, douăzeci și cinci martie, mă aflam departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mereu și eram stresată. Așa stătea situația (ridică din umeri, își încordează trupul). Nu vedea bine, dar avea instincte bune. Vedea că nu mă simțeam în largul meu când mă atingea. La un moment dat a renunțat. A fost o ușurare. Pentru celelalte membre era o bucurie să întrețină relații sexuale cu el, ba chiar o onoare. - Pentru dumneavoastră nu era așa? Nu. Uram ideea asta. Normal că îl respectam așa cum trebuie ca guru. În funcție de situație, putea să-și schimbe radical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa cum predicaseră republicanii generației sale, Pimenta de Castro reintroduce libertatea religioasă și redă libertatea gândirii politice. Un centru monarhic ia ființă la Lisabona și emigrații se întorc din exil. Destinderea aceasta e primită de întreaga țară cu un oftat de ușurare. Numai partidul democrat al lui Afonso Costa protestează și complotează împotriva "dictaturii". Antonio José de Almeida, amiralul Machado dos Santos și, câtva timp, Brita Camacho, sprijină Guvernul generalului. În schimb, Afonso Costa începe o aprigă campanie pentru intrarea în război
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bune părți din tineret. Un număr important dintre militari erau monarhiști. Indignarea populară împotriva masoneriei și a demagogiei era atât de mare încît, în noaptea aceea sau în dimineața următoare, restaurarea monarhiei, ar fi fost primită cu un oftat de ușurare de întreaga țară, chiar și pentru motivul că "furnica albă" nu va putea trage foloasele asasinării lui Sidonio. Dar monarhiștii șovăiesc, discută, pertractează. Singura organizație monarhistă dinamică, singura care-ar fi putut avea inițiativa unei restaurări revoluționare, erau integraliștii și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Biatul înaintă, trăgând de căpăstru catârul cu încărcătura lui, iar Gomer, trecând pe lângă Balamber fără să se oprească, le veni în întâmpinare. Audbert, care nu-i scăpa din ochi pe bagauzii din jur, rămase uimit, nu fără un dram de ușurare, văzând cât era Balamber de conciliant. Prin urmare, hunul, cântărind raportul de forțe, luase hotărârea înțeleaptă să fie conciliant și poate că așa vor reuși să se salveze cu toții. Nu-și lua ochii de la Kayuk, care se apropia cu catârul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de lucruri de prin gospodării. Pe chipurile tuturor se citea spaima. La apariția lui Canzianus în prag, oamenii acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat de ușurare se ridică din multe piepturi, în special din cele ale femeilor. După o clipă de nesiguranță, câțiva bărbați înaintară, timizi, vrând să ia cuvântul. Unul, mai ales, înalt și deșirat, cu fața scheletică, încadrată de o barbă scurtă și cârlionțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe oriunde un locșor ca să vă întindeți oasele și să vă lăsați lucrurile. O să împărțim cu voi ce avem pus deoparte, dar cine adus cu el provizii să le pună la un loc cu toți. Un cor de exclamații de ușurare se ridică în jurul său. Femeia care se pusese în genunchi înaintea lui îi apucă mâna și i-o sărută cu venerație. Alte mâini se întinseră ca să facă la fel. Ridicând arătătorul, abatele vorbi din nou tuturor: — Dar, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat după aceea, i-l apropie de buze. Reuși să-l prindă cu ambele mâini, însă femeia, poate observându-i slăbiciunea în felul cum îl apucase, preferă să-l țină ea în continuare. Bău mult, lacom, și simți o mare ușurare. — Mulțumesc. Unde sunt? o întrebă apoi, în vreme ce ea îi lua de la buze ceașca. Lăsându-se la loc pe perna improvizată, își dădu seama că avea capul bandajat. — într-un sat despre care nu știu ce să-ți zic. Ești prizonierul hunilor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]