971 matches
-
mine. Bună treabă! îl lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era când scoase cu grijă dopul și văzu vaporii ridicându-se la gura sticlei. Înclină sticla cu delicatețe, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nobilu-ți regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de câteva ori de scările acoperite de mușchi ale debarcaderului din fața bazilicii Santi Giovanni e Paolo, zăbovi acolo preț de-o clipă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Alice a dat ochii peste cap, mimând exasperarea. — Pentru întruchiparea domnului Sofisticare, l-a tachinat ea, nu știi prea multe despre femei. —Hei, ia stai puțin... Hai să nu mai pierdem timpul vorbind, a murmurat ea conducându-l către pat. Ușurel, a șoptit apoi când Hugo începuse să-i tragă de fustă. Avem tot timpul din lume. Sau, mă rog, cel puțin până la cină. La ceva vreme după asta, Alice s-a uitat în jos la Hugo. Cu câteva clipe înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În consecință, casa lui. Casa lui de scriitor care făcea echilibristică între real și imaginar, supervizat de un Magician cu intenții... bune? Rele? Privi cheia pe care o ținea între degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă, apoi o întinse ușurel către locul unde ar fi trebuit să se afle fanta aia ordinară. Nu era acolo. Plecase. Simți cum se enervează. Înțeleg să pierzi cheia, dar cum să te părăsească fantă de la yală? Te părăsește nevasta, poți pierde iubita, nu mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu o bucurie imensă În suflet, porni către casă. Reveni spre amiază. Animalele se terminaseră de tot. Adăposturile și țarcurile erau goale. Hămesiții de libertate și de distrugere au trecut la pasul următor: dărâmarea și Împărțirea construcțiilor. Au luat-o ușurel: cu acoperișurile, au trecut la ziduri, au coborât la padocuri, și, În cele din urmă, au dislocat, din pământ, și dalele de beton, din interioare și de pe alei. După ce totul a rămas ca o tristă amintire, a ceea ce fusese frumusețe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
șaptezeci de ani; ea - ceva peste douăzeci. Apoi se odihniră. El ațipi. Ea Îi duse cățelușul la baie și-l curăță, pe lăbuțe, apoi, veni lângă el, și adormi de-a binelea. Respirația ei, pe el, Îl trezi. Se ridică ușurel și se duse la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată, pentru două persoane. Pe urmă se duse lângă pat, și, privind-o drăgăstos, o mângâie, lin și cu finețe, pe obraji. Ea se trezi. Cu un firesc ce pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
scrânciob-leagăn. Fu invitat: alege locul preferat. Își alese banca. E, apreciase el, mai Încăpătoare și mai comodă. În cazul ăsta, ciripi ea, mie-mi rămâne scrânciobul-leagăn. Da. Da. Se așezară. Nu, Însă, Înainte ca, ea, să tragă de o parte, ușurel, foaia de pergament, care acoperea masa, Încărcată, cu câte două căni de ceai, două ceșcuțe cu cafea, două păhăruțe cu licoare vișinie, două pahare cu vin alb, două farfurii, În care urmau a fi servite, din vasul de sticlă de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
i-ar fi sărit și în brațe. să intru, să nu intru ? se întreabă X. să i se fi făcut rău doamnei Bordaz ? „Cum așa, și ei și cîinelui ?”. Poate se uită la televizor... „exclus.” Poate... Poate... Poate... X împinge ușurel ușa. — Doamnă Bordaz... încă puțin. — Doamnă Bordaz, sunteți acasă ? X înaintează cu precauție, un pas, doi pași... în holul apartamentului, nimeni. în salon, nimeni. în bucătărie, nimeni. X ezită să intre și în dormitor. nu se cade. Doamna Bordaz este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind, nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în afară că nu înțelese nimic, nu-i fu dat nici să-și amintească gestul cu care luase maul clarvăzătoarei. (Devenindu-i totuși foarte clar că, pentru o vreme, boarfa n-o să-l reclame la nici un garaj.) Pentru că, ușa crăpîndu-se ușurel, în fața lui se ivi creatura din fum de eșapament de alaltăieri. La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
petreceau, beau câte o bere în sufrageria lui Paul care încerca să- și necăjească soția în glumă. Se lăuda cu drăguțele lui de pe vremea când era flăcău, cu mușchii lui însă ea îl întrerupea repede: - Mai bun este Laur, mai ușurel, mai înalt, mai frumos și văd că nu doarme toată ziua în papuci ca tine când vine de la muncă! Uite Laur, acum< după ce pleci se culcă, mâine dimineață cu greu îl scol să meargă la treabă! - Îți arat eu Laur
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu vorbi! fi îngropi? - Nu, le fac autopsia... Chirică trăgea un gât bun, scutura din cap: - Și otopsia asta cum e? - Păi, te uiți în om. Chirică nu înțelegea. - Cum vine asta te ui(i în om? Nea Fane zâmbea ușurel, mai privea rachiul, apoi fi spunea: - Îl iau, îl spăl, 3 tai... -Aha... - Văd de ce-a murit, știu cum stă mațele-n dumneata... - Nu mai spune! Ești doctor care vrea să zici? - Nu chiar doctor. Un fel de felcer
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o nevastă gătită ca un vicleim, când a băgat de seamă mișcarea. A încredințat-o lui Gheorghe și s-a așezat lângă meseriași. Nu putea să-i lase singuri la o asemenea împrejurare și, pe nesimțite, le-a înjumătățit sumele, ușurel, mai râzând, mai uitîndu-se cu frică la staroste, să nu-l bage de seamă. 205 Pe urmă s-au strigat cărțile poștale. Cfrcu cumpărase încă cinci sute pentru Didina și vreo cinci sute ceilalți. Au scos-o regina balului. I-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se ruga nea Fane. Coana Lina se uita la bărbat. Stere încuviința pentru că nu putea să-i supere pe clienți: - Bine, dar atât. Trebuie să mai dormim și noi! La miezul nopții, se despărțeau la pompă. Domnul Aristică Mînzu mergea ușurel, să nu-l simtă nevasta când se întoarce. Coana Marioara n-avea somn. Îl aștepta cu lumina aprinsă să-l certe: - Mai astîmpără-te, Aristică, astîmpără-te că ești om în puterea cuvântului, ai fată mare și ne râde lumea. În loc să te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
petrecea... Un bărbat negricios și gras, cu părul cărunt, se urcase pe scena îngustă. Purta la gât o cravată bogată, cu picățele, strânsă sub bărbie. Negustorii din jur bătură din palme. Era Zavaidoc. Avea o voce plăcută și râdea. Începuse ușurel: Foaie verde tei rotat, Marna când m-a alăptat, Nu cu lapte, cu păsat, Cu vin vechi m-a adăpat... Nu mai mânca nimeni. Toți întorseseră capul spre cântăreț. Vocea lui acoperea grădina. Chelnerii se opriseră sub lămpi, ascultând și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușor fălcile. Frumoasă era! Juca o stavă de cai sub pielea ei. Se cutremură carnea pe el. Ibovnica simțise și se făcea că se joacă cu o furculiță. Numai ăl bătrân băgase de seamă. Țiganca se întoarse puțin și râse ușurel spre pungaș. Asta i-a pierdut și pe el, și pe ea. A înțeles cel tânăr că nu mai avea mult de așteptat. Și 1-a cuprins o veselie nestăpânită, și s-a apucat să dea paharele peste cap. Era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mirosul părului. - Da cînd? a întrebat gâfâind. Ibovnica s-a mai zbătut să scape, dar n-a putut. Cel tânăr i-a mușcat gura de câteva ori, pornit, nebun. 296 Starostele a scos cuțitul de sub pernă. S-a ridicat ușurel într-un cot și s-a apropiat de ușa deschisă. Tremura, orb și înfricoșat de vânzarea muierii. Glasul Didinei se auzi limpede: - Mai bine vino sâmbătă, noaptea, dar să nu știe Bozoncea, că ne omoară pe-amîndoi. Spune-i că pleci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i chinuie. Paraschiv trebuia ucis pe îndelete, fără grabă, să se învețe minte să se mai ridice la femeia lui de Stăpân. Muierea scăpase din brațele pungașului. Starostele se aruncă în pat prefăcîndu-se că doarme. Didina călca în vârful picioarelor, ușurel, să nu-l deștepte. Celălalt răsufla greu dincolo. Umbra lui subțire juca pe pragul scund, luminat de lampă. Bozoncea simți carnea tare a femeii de lângă el, și pofta i se iscă, arzătoare. Îi veni să plângă de mila lui. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceva dulce și proaspăt, să meargă la inimă. Marghioala se lăsa rugată: că, să vedeți, că i-am terminat, că nu mai am. Lixandra se ridica în picioare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că nu mai are morcovi! Surda râdea ușurel, scoțând un fel de behăit, se uita drept în ochii văduvei cu mânie și făcea câțiva pași, rezemată în baston. - Să nu caut eu, auzi tu, Marghioalo, să nu caut!... Și cât se dondăneau, hop și Tinca, cea mai tânără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale creației elementelor naturii se întâlnesc în povestiri și practici ale popoarelor. În Elveția, în comunitatea romanșă, un tăietor de lemne „se apropia de copac, îi dădea roată de mai multe ori, cercetând întruna, pipăind trunchiul de bază, bătându-l ușurel, mângâietor..., vorbea cu copacul înainte de a-l pune la pământ cu un glas blând și amăgitor, ca pentru a-i încânta sufletul înainte de a-l răpune...” <footnote *** (1992), Omul de la fereastră - proză romanșă, Editura Univers, București, pp. 307-309. footnote> . În
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
pe-acasă, noaptea, De formă, pe el îl găsea dormind tot jos, pe mintean, Poate c-o aștepta. Ori îi era frică să se suie-n patul gol? Femeia îl învelea bine, să nu răcească, Mai lua ceva și pleca ușurel (...) (Grija) Se poate observa fără dificultate că, în asemenea secvențe, se antcipează într-o măsură considerabilă, gustul mai nou pentru oralitate, pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Mai mult chiar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cărei vedetă este privighetoarea. Tablou alegoric, antropomorfism fastuos. G. Călinescu găsea poemul conceput pe o idee falsă. Retorica peisajului cuprinde, cu toate acestea, cîteva imagini remarcabile. Este, Întîi, o imagine de ordinul fluidității: „zbor luciri de lună”, „roi de flăcări ușurele, lucioli scînteietoare / trec În aer, stau lipite...”. Ea deschide o veritabilă paradă a modei și a virtuților În lumea păsărilor și a florilor de luncă. Cucul e Îngîmfat, macul doarme, senil, În timpul concertului, nufărul e Întristat ca un văduv, gîndăceii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu o ușurință atât de mare; când am putea arunca o privire asupra societății noastre și să o înțelegem, într-un cuvânt, când ajungem la șapte sau opt ani, ce face statul? Ne pune o eșarfă pe ochi, ne scoate ușurel din mediul social care ne înconjoară pentru a ne arunca, cu spiritul nostru atât de prompt, cu inima noastră atât de impresionabilă, în sânul societății romane. El ne reține acolo vreo zece ani, tot timpul necesar pentru a da spiritului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ca marcă a superiorității culturale se bucură totuși de prestigiul invidiat, creează diferențe sociale și aduce avantaje profesionale. Limba noastră are de luptat pe două planuri: incultura și așa-zisa modernizare. Căderile limbii sunt totdeauna dureroase: "Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat până și a noastră limbă Pretind a fi pe cerul țării: stele". Un împărat chinez a schimbat moravurile, schimbând limba. La noi, moravurile sunt cele care au schimbat limba. Snobismul este de actualitate datorită cultivării succesului social
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]