8,927 matches
-
fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi”. Prin urmare, pacea lui Isus, refuzată de Iuda, se întoarce la Isus. Sufletul părăsit și fără pace al ucenicului devine acum apt să-l primească pe diavol. Abia acum Iuda este complet posedat. Iar Origen se declară incapabil să răspundă la întrebarea: cui i se adresează Isus atunci când poruncește „Ce ai de făcut să faci repede!”? Lui Iuda sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia 51. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul judecător, gest de orgoliu impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici despre condamnarea lui, nici despre o posibilă salvare. El spune doar că Iuda a avut șansa mântuirii in extremis, după trădare, dar că a luat, pentru a doua oară, decizia greșită. Isus știa ce urma să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici despre condamnarea lui, nici despre o posibilă salvare. El spune doar că Iuda a avut șansa mântuirii in extremis, după trădare, dar că a luat, pentru a doua oară, decizia greșită. Isus știa ce urma să se întâmple cu ucenicul său? Firește, răspunde Origen, dar încercările Lui de a-l îndepărta sau păzi de Satana au fost sistematic refuzate. Când și-a dat seama că diavolul și-a strecurat otrava în inima lui Iuda, Isus îi încredințează „punga apostolilor”, banii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
efect pozitiv. De asemenea, atunci când Isus își binecuvântează apostolii, El îl binecuvântează automat și pe Iuda, împărtășindu-i din puterea Lui sfântă. Origen tratează foarte serios „misterul Iuda”, nemulțumindu-se cu un verdict aprioric. Drama în care este implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autor precis, datarea pune probleme. În Evanghelia arabă a copilăriei, versiune din secolul al V-lea, probabil, Iuda se întâlnește cu Isus la o vârstă foarte fragedă. Autorul apocrifei încearcă să răspundă narativ la două întrebări: cum a devenit Iuda ucenic al lui Isus și de ce L-a trădat? Vindecarea timpurie (dar relativă) de Satana poate furniza răspunsul la prima întrebare; reposedarea ulterioară răspunde la a doua. Trăia acolo (în Betleem) o femeie care avea un fiu muncit de diavol. Acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu subiectul nostru. Iuda, spune apocrifa, era nici mai mult, nici mai puțin decât nepot de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat în grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică sincer; fusese „împins de iudei, cu viclenie”. El primește misiunea precisă de a-L compromite pe Isus, inventând o minciună verosimilă. Iuda speculează tâlhăria din Templu și pune pe seama lui Isus furtul. Isus ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
psihologică. Astuția sa trimite la astuția șarpelui edenic, iar înrudirea apropiată cu marele preot îi explică, îi raționalizează oarecum gestul și comportamentul, dar îl și descalifică moral de la bun început. Iuda nu apare, așa cum e descris în evanghelii, ca un ucenic à part entière până la un punct, sincer devotat Domnului, ci ca un turnător de joasă speță, în solda Sinedriului, fără nici o legătură cu mesajul cristic. În fine, Evul Mediu va construi o adevărată biografie a lui Iuda, care merge de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi urmărește, îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit în batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl leagă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iudeilor, iar „erezia” creștină este denunțată ca o impostură. Isus a existat, dar calitățile Sale magice s-au dovedit mult inferioare calităților lui Rabbi Iehuda. Prin urmare, Iuda joacă rol de adversar. El îmbracă numai pentru o clipă haina de ucenic al lui Isus, pentru a-l prinde și denunța pe acesta coreligionarilor săi. Evanghelia lui Iuda În Săptămâna Mare a anului 2006, cunoscuta revistă National Geographic lansa, printr-o campanie publicitară ieșită din comun, una dintre „bombele” mileniului abia început
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ottawa, în cadrul colocviului „Christian Apocryphal Texts for the New Millenium”57. Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geographic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la început, Isus „își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar în mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „își jertfesc propriii copii, alții propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geographic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la început, Isus „își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar în mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „își jertfesc propriii copii, alții propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
interior. Jertfa exterioară și materială trimite la teologia vetero-testamentară a templului de la Ierusalim. Practicând sacrificiile în numele Său, apostolii se întorc, de fapt, cu un pas înapoi, trădând evanghelia adevăratului Isus. Ei fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din motivul acesta, deși sufereau de atacurile demiurgului șcel răuț, nu li s-a întâmplat nimic, întrucât Înțelepciunea veghea peste cele ce erau ale Sale. Acest lucru l-a cunoscut și trădătorul Iuda (Iudam proditorem), întrucât el era singurul dintre ucenici care să dețină cunoașterea adevărului (solum prae caeteris cognoscentem veritatem) și a săvârșit taina trădării (prodotionis mysterium). ș...ț Ei arată, în acest sens, o scriere fabricată de ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda. Cât despre Epifanie, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra copacului care, trebuie să reamintim, este de aceeași specie cu cel sub care fu sedusă odinioară Eva, după tradiție, se desfășoară un dialog à batons rompus între Diavol și ucenicul lui Isus. Diavolul încearcă mai întâi strategia ocolitoare, inspirată parcă din eseul lui De Quincey. Isus, susține el, este adevăratul Dumnezeu al lui Israel, dar trebuie provocat la o atitudine directă. Acest lucru nu poate fi obținut decât prin împingerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se dovedește un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea, cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să caute prin Ghetsimani un copac vânjos de care să se spânzure. Dar nu găsește decât un cedru multisecular „sub care David își cântase psalmii, la umbra căruia judecase Solomon și proorocise Isaia”. Acesta, înduplecat de a mia rugăminte a ucenicului pierdut, pleacă o creangă, iar sinucigașul găsește „alinarea în moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
știu: că orb fiind, acum văd. I-au zis: Ce ți-a făcut? Cum ți s-au deschis ochii? Le-a răspuns: V-am mai spus și nu ați ascultat. Ce vreți să auziți iarăși? Vreți să ajungeți și voi ucenicii Lui? L-au ocărât și au zis: Tu ești ucenicul Aceluia, noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; Acesta însă nu știm de unde este. Omul a răspuns și le-a zis: Asta e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ți-a făcut? Cum ți s-au deschis ochii? Le-a răspuns: V-am mai spus și nu ați ascultat. Ce vreți să auziți iarăși? Vreți să ajungeți și voi ucenicii Lui? L-au ocărât și au zis: Tu ești ucenicul Aceluia, noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; Acesta însă nu știm de unde este. Omul a răspuns și le-a zis: Asta e chiar de mirare: că voi nu știți de unde este, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ți s-au deschis ochii? Le-a răspuns: V-am mai spus și nu ați ascultat. Ce vreți să auziți iarăși? Vreți să ajungeți și voi ucenicii Lui? L-au ocărât și au zis: Tu ești ucenicul Aceluia, noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; Acesta însă nu știm de unde este. Omul a răspuns și le-a zis: Asta e chiar de mirare: că voi nu știți de unde este, dar mie mi-a deschis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și simplu a reaminti un lucru banal pentru un creștin de la sfârșitul secolului I, și anume că revelația lui Dumnezeu a avut loc deplin în Întrupare. Textele cuprinse în viitorul Nou Testament au fost scrise fie de apostoli, fie de ucenici. Așa cum spune unul dintre cei mai competenți specialiști în istoria manuscriselor neotestamentare, Bart D. Ehrman, profesor la University of North Carolina: „Dacă Isus Cristos ar fi vrut să ne transmită o carte sacră și la nivelul literei, atunci ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este marea schimbare adusă de curentul filocalic 190. Cel de-al doilea aspect care trebuie subliniat este că varianta românească a Filocaliei diferă din multe puncte de vedere de cea a lui „Nicodim-Tzelatis”, adusă de la Muntele Athos de cei doi ucenici ai lui Stăniloae. Mai întâi, ea dispune de o serie de introduceri personale ce aparțin traducătorului. Pe de o parte, acesta fructifică studiile științifice recente, iar pe de altă parte, realizează propriile investigații, în special asupra tradiției manuscrise a traducerilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”. Această rugăciune este menită să curețe inima de toate gândurile, bune sau rele, și să țină călugărul treaz (nepsis). Concret, el experimentează contopirea cu Dumnezeu prin vederea luminii supraființiale (pe care cei trei ucenici ai lui Cristos - Ioan, Petru și Iacob - au văzut-o pe Muntele Tabor (cf. Matei 17,1-8; Marcu 9,2-8; Luca 9,28-36). Ceea ce-l interesează însă cel mai mult pe Dumitru Stăniloae este teoria „energiilor necreate”. Foarte pe scurt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nu că, printr-o manie arhaizantă, am fi uitat de precizările teologice și îmbogățirile de după ei ori că ne-am însuși de-a valma toate ideile pe care ei le propun: noi căutăm doar să-i înțelegem, să ne facem ucenicii lor, pentru că ei sunt Părinții noștri întru credință și pentru că au primit de la Biserica din vremea lor hrană din care să hrănească și Biserica din vremea noastră. (ibidem, p. XIII) Două teme sunt scoase în evidență prin aceste ample citate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut în Idei în dialog, 2004) Cuprinstc "Cuprins" Notă preliminară 5 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur 7 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei 43 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
galbene-aurii, mirosind a... grâu ! Era primăvară și grâul copt n-avea ce căuta și eu, oricum, nu adun, niciodată, nici boabe de grâu, nici spice ! ... Doar aseară, când învățam, mă uitam la icoana de pe peretele din cameră, cu Iisus și ucenicii trecând printr-un lan de grâu. Mă gândeam că pe acolo, undeva, în urma lui, sunt și eu și culeg, cu ucenicii lui, niște spice, ca să-mi astâmpăr foamea. Foamea de El. Foamea de Cuvântul Lui. Apa Îndurării Mai mereu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]