1,207 matches
-
cumplite și colorate care anunță intra rea în lumea adevăratei vieți. În Spania fiind, Corto nu se despărțea de o ediție prăfuită și mediocră din poemele în proză ale lui Nerval - atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a somnului. Și aceasta poate pentru că simțea că din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
celt, fiul țigăncii din Gibraltar este gata să pornească mai departe. Șoaptele lui Bouche Dorée ajungeau până la Corto filtrate și îndepărtate, contopindu-se cu visele sale. Pe plaja în care se regăsi, deschizând ochii către soarele Caraibelor, trupul ascuțit și ucigaș al lui Rasputin se agita, dezarti culat. În fine, dragul meu Corto. Ce bucurie ! Zâmbetul lui Rasputin se lărgea în acel rânjet care nimeni nu îl putea uita vreodată. Îmi era teamă că am să te pierd. De două zile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nopțile în care, alături de soldații republicani, scruta linia frontului și încerca să pătrundă cu privirea întunericul întrerupt de rafalele de armă și de urletele agonice. Atacurile de noapte erau cele mai cumplite, amestec de energie fizică dezlănțuită într-un orgasm ucigaș și de icnete ce ascund agonia ignobilă a răniților de moarte. În acele clipe, Corto se în toar cea pe firul viselor sale către tranșeele altui război și înțelegea că pacea la care visaseră atâția dintre cei pe care îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
situația în care se află. Atitudinea generală a deținuților față de evenimentele din jur este cea a unui spectator pasiv, stare care nu implică tensiuni și neconcordanțe axiologice, ci, mai degrabă, o stare de așteptare: "[...] se aflau aici ucigași ocazionali și ucigași de meserie, tâlhari și șefi de bande tâlhărești pungași de buzunare și vagabonzi meșteri în a șterpeli bani picați din senin sau de-ale mâncării. Mai erau și unii despre care cu greu ți-ai fi dat seama ce căutau
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
tulbure și apăsătoare ca o mahmureală după o beție grea. Ocnașii vorbeau foarte puțin de trecutul lor; nu numai că nu le plăcea să și-l povestească, dar căutau, pare-se, nici să nu se gândească la ce a fost. (...) ucigași atât de veseli și fără grijă, încât ai fi pus rămășag că niciodată conștiința nu le fusese tulburată de vreun gând de remușcare. Întâlneai însă, și chipuri mohorâte, întotdeauna taciturne" (Dostoievski, 1960, p. 14). Ca o alternativă a mediului carceral
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
formă să-și acopere "lipsa", își va premedita fapta, pe care o va pune în fapt, comportamentul agresiv reprezintă de fapt incapacitatea acestuia de a se adapta la diferite situații reale, neputința de a depăși obstacolul. În acest caz, persoana ucigașă va apela cu ușurință la imboldurile impulsiv-explozive. Asistăm la o alienare a individului, o depersonalizare a Eu-lui, iar deficiențele capacității mentale, nivelul cultural îndoielnic asociate unei slabe maturități afective într-un context social carențat moral constituie factori definitorii în apariția
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Luchi e corespunzătoare?" am întrebat eu la masă. "Daniel, se poate?" m-a pus la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât ca să mâncăm împreună. Tata n-a zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și a făurit noi civilizații în numele creștinismului. Bătrâna Doamnă a născut mari artiști și scriitori neîntrecuți, a uns regi puternici și papi asasini, iar veacul XX a scos în lume monștri fără seamăn, care se numesc Lenin, Stalin și Hitler... ucigași a milioane și milioane de bărbați și femei, de copii și bătrâni. Ei au furat copilăria unei lumi, din Pirinei până dincolo de Urali, au amestecat pământul cu sânge. Și concluzia firească... „în copilăria mea am cunoscut o Europă nebună și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Luchi e corespunzătoare?” am întrebat eu la masă. „Daniel, se poate?” m-a pus la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât ca să mâncăm împreună. Tata n-a zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care ei Încearcă să-l scoată la iveală, Rebusul Mistic, Anagrama Sublimă... — Sator Arepo! strig eu cu o voce care ar face să tremure un spectru. Și lăsând roata pe care el o ține cu marea Îndemânare a mâinilor lui ucigașe, Sator Arepo apare, ascultător, la porunca mea. Îl recunosc, și deja bănuiam cine este. E Luciano, curierul cel ciung, pe care Superiorii Necunoscuți l-au destinat ca executor al misiunii mele nelegiuite și sângeroase. — Sator Arepo, Întreb eu batjocoritor, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poarte așa?“ De ce nu au deprins toleranța? Chestiunile reale, locale ar trebui să treacă Înaintea imperativelor din lumea vechea legate de sînge și răzbunare. Avem nevoie de sisteme de Înregistrare a electoratului și de taxe pentru canalizare, nu de Nobili Ucigași a mii de suflete.“ Editorialistul pare foarte familiarizat cu retorica naționalistă. Susan ajunge exact În momentul În care Wakefield Își Înfige furculița În ouăle Benedict. Și ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta. — Ce? Mamă singură? Mă cutremur. — Nu sînt pregătită să aud cuvintele astea. Ce faci mai Încolo? Tom e la Dan În seara asta, nu? — Da. Ca În fiecare sîmbătă. — Și te Împaci cu ideea că Tom e la socrii ucigași? Oftez. Ăsta a fost cel mai dificil aspect al separării noastre. În fiecare weekend, Tom stă În casa Lindei. Urăsc asta, mă Îngrijorez În fiecare clipă În care e plecat, dar nu am altă alternativă decît să suport situația actuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
m-am Încrezut În ei. Dar mi-au tras țeapă. M-au futut. Ridică paharul. Închină În cinstea celor câtorva prezenți norocoși, pe care jură să-i țină minte. Înghiți cu eroism o altă bucățică. Maioneză În stare pură. Colesterol ucigaș. Sacrificat. Aruncat ca un șoșon uzat. Dar nu le voi da satisfacția de a mă vedea făcut knok-out, mai degrabă mă omor. Urc În vârful blocului și mă arunc În gol. Îmi fac o ieșire din scenă grandioasă. Demnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
antidot pentru virusul invizibil, iar seara s-au dus toți trei Giulia, Zogru și Bobo, la Arenele Romane, la Megadeth. Ziua a fost una a declarațiilor de presă. Institutul Cantacuzino descoperise că sângele lui Andrei Ionescu putea să anihileze virusul ucigaș. O picătură din sângele lui, amestecată cu cel al senatorului mort, făcuse minuni. Era un medicament puternic și care putea să readucă viața într-un corp măcinat de Zogru. Dar, desigur, încă nu se știa ce conține sângele lui Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu altă turație, în alt plan al existenței. În urma lor rămâneau șiruri de oameni, cu două înțepături mici pe gât, cei mai mulți speriați de moarte, și care alergau spre clinici și spitale, să afle dacă nu cumva au în sânge virusul ucigaș. Andrei Ionescu își parcase mașina în fața blocului și stătea lângă ea, zâmbind încă, în maioul lui galben și mov. Nu avea chef să intre în casă și, ca niciodată, nu se mai gândea la scris, la Academie, la violuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
câmpul galben, secerând grâul. Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se așază la umbra carului. Când o să fiu mare, vreau să zbor până la cer. Să-ți ajute Dumnezeu! spune mama. Așa poate o să scapi de viața asta grea de la țară... Anii au trecut, Ionică a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca să punem la punct strategia și tacticile de luptă. Când am ajuns, focul ardea într-o veche cască de asalt și aproape toți din bloc, înarmați, erau acolo, ai lui Jancsi confecționaseră la strung, în orele de atelier, adevărate steluțe ucigașe, shaken, de proveniență Ninja, și tomahawk-uri, aveam și eu la mine cuțitul meu de tinichea, cu toate că știam că nu fac mare brânză cu el în lupta corp la corp, l-am luat totuși, gândindu-mă că pică bine, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fac decît să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la ea, ținundu-mi respirația. Apoi, brusc, parcă e un robot ucigaș care intră În acțiune și nimicește totul În jur, cu razele sale. — Un motiv În plus să faci asta ! Asta o să-l țină În priză. O să-i arate cine e șeful. Hai, Mick, dă-i drumul. — Interviu cu Emma Corrigan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
râdea și el, ținându-se de burtă. Bătrânul coțcar se uită atunci printre case și, văzând că nimeni nu ne băga În seamă, se apucă să-mi spună cu vorbe din cele meșteșugite de el: - Krog! Tu, ucigaș! Ești mare-mare ucigaș, dar ești prost! Oamenii Îți poartă frică, mare frică, numai frică, și mai ești și frumos pe deasupra, dar tare ești prost. Se opri din vorbit și se gândi Îndelung, cam câtă vreme Îi luă unei păsări mari să zboare Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a clintit din loc. De afară se auzeau niște câini cum lătrau ușurel, jucându-se. Atunci mi-am dat seama că Vindecătoarea nu mai mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat-o, amintindu-mi de Bodolona. - Enkim nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa a spus Tatăl fiului său, și acesta fiului său, și tot așa până la Mila, la Psara, care i-au spus apoi lui Moru... A fost prima oară când mi-a zâmbit cald. - Se vede că ești om de rând. Ucigaș, poate, dar om de rând! Tu crezi că cei ce ți-au luat urma nu știu, și ei, legămintele pe care le-a lăsat Tatăl? M-am clătinat. - Moru mi-a spus că... am Început eu, dar Vinas mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de salvie frumos mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el se ghemui lângă mine și mă trase de ureche, zgâindu-se atent la pielea dindărătul ei. Mă atinse acolo, la fel cum o făcuse și Vinas, de parcă ar fi căutat un semn anume. - Of, of, făcu el, ce mai ucigaș ești. N-ai umflătura din spatele urechii, dar tot tu ești cel mai mare ucigaș, zise și deodată se trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai mult vroiam s-o văd pe Siloa, mai ales dacă blestematul ăla de Gau plecase și el pe urmele mele, ca să se fălească În fața ei. Hm. Și așa nu ucisesem pe nimeni de când plecasem În călătorie, eu care eram ucigaș Încă din cuibul maică-mii. Pe Gau ăsta... Pe el o să-l dau Umbrei, mi-am spus. Apoi o să mă uit la Siloa și o să mă așed cu Nunatuk Într-o casă În satul meu din munte, dimpreună cu copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Omăt. Of, of! Când se supăra, Își găsea totdeauna cuvintele trebuincioase. Am privit-o pe Nunatuk. Femeia mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]