4,042 matches
-
cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele verzi din larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că în ziua următoare, doamnei înfuriate îi va trece supărarea. Marea Neagră este ca o femeie năzuroasă. Se supără din nimic și nu știi ce capricii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400177519.html [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
șase sute șaizeci și șase, când am intrat în faza a doua din “ Salutul Soarelui “, apoi am căzut leșinată pe podea, am văzut negru în fața ochilor și n-am mai știut ce se întâmplă cu mine...M-am trezit dimineața singură, udă leoarcă, stoarsă că o lămâie și cu toată metafizica mea întoarsă pe dos...Plecase mesagerul Soarelui Negru în Palatul Vulturilor de Cleștar, iar la fereastra mea apăru un Sol palid și încețoșat. Isi incheiă tînara doamna povestea. - O, draga de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_interna_constantin_milea_sandu_1336997198.html [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
în timpul infinit, A-mbătrânit și iarna asta rece. Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit, Un soare zgribulit abia mai trece. A-ncremenit un vis în ochii tăi - Speranța pentru noi și pentru mâine. Se-mbracă seara-n glas de zurgălăi, Amurgu-i ud și jalnic, ca un câine. Presimt acut iubirea-mbătrânind, Acea iubire, până ieri, fecioară, Și-mi amintesc de-obrazu-ți mirosind A flori de busuioc și-a scorțișoară. Troiene de tristeți mă copleșesc, În suflet se înalță nori de gheață. Sub munții de
AMURGUL DIN MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1446822131.html [Corola-blog/BlogPost/373147_a_374476]
-
să adun cât mai multe frunze și mere. M-am izbit de hotarul vieții și mi-au răspuns umbrele, umbrele triste ale deșertăciunii omenești; M-am izbit de hotarul eternității și mi-a răspuns moartea ca o umbră rece și udă. Departe Tu ești dincolo de oglindă și mie mi-e teamă să te privesc, mi-e teamă că dacă te privesc prea mult dispari, dispari ca o umbră ce se pierde atunci când lumina își schimbă axa și-atunci te privesc pe
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1431256277.html [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
le-au cerut ajutorul, dar nu i-au agreat niciodată pe leneși, pe hoți, pe mincinoși. Și în acestă dimineață când am ajuns la ei, erau deja intrați în ritm. Tatăl meu plivea iarbă care năpădise prin razoare, iar mama udă cu furtunul sărurile cu roșii și ardei și mocovii semănați pe manuni. ‘’Castraveții i-am udat ieri...și vinetele și cu varză ‘’ m-a asigurat ea mai tarziu. Amândoi sunt supli și sprinteni pentru vârsta lor, “ că doi titirezi’’,cum
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Sofia_raduinea_1397461969.html [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
apropie Violeta. Nu ajunsese la zece pași de mașină când a simțit primele picături pe cap. Surprins, s-a uitat spre cer. Se înnorase pe neașteptate și, brusc, a început să plouă aproape torențial. Până să ajungă la mașină, era ud destul de bine. A scotocit prin portbagaj și a găsit un prosop. Și-a șters fața și s-a frecat bine pe cap apoi, cu prosopul în mână, a alergat câțiva pași ca să se adăpostească lângă trunchiul unui copac de pe trotuar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_7_marian_malciu_1327434453.html [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
de pe covor de nori Veghezi spre noi șoptind cu glasu-ți drag Aceleași vorbe calde...iar eu te văd în zori, Ca-n dimineți de basm - trecând al casei prag... GÂNDURI Rătăcesc printre gânduri ușor răvășită Cuprinzând orizontul cu palma mea udă Sub cerul de vise, în liniștea serii Un munte de piatră-s, cu rouă sfințită Pe care-a rămas umbra verii, zăludă Și tainic în noapte-ascult glasul tăcerii. Parcă simt un fior ce-mi străbate ființa Cu raze de Lună
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_triste.html [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
lui Bălucian, nevasta lui nea Titu - ce pute la tale aci a gaz!... - Hai, fă, șî tu, nu măi fii așa cocoană, c-oi lăsa o țâră ușa deșchisă!, s-a burzuluit moșu’ la Ghița. I-a arătat apoi izmenele ude și i-a zis mai potolit: - Fă, Ghițo, ia șî tu izmen’le iestea șî le spală! - Da’ alte rufe de spălat nu măi ai, că nu m-oi apuca numa’ pentru iele? - Măi am, fă, măi am câteva, vez
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1445377465.html [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
cu soclu Vrabia scapă găinaț Pe foaia de bloc Pupitru Peste ponoare Și umbra unui greier Are orchestră Aversă Nor de lăcuste Migrații în livadă Plouă cu aripi Ascuțitoare Vara la polog Reflexele râului Ascut o coasă Gogoși Ce viermișori uzi Pe aleea duzilor Își țes mătasea ? Delicatesă Amfore pline Pe mare Poseidon Degustă plancton Referință Bibliografică: gogoși / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 416, Anul II, 20 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor
GOGOŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gogosi_george_nicolae_podisor_1329721686.html [Corola-blog/BlogPost/346787_a_348116]
-
nu te ridici în picioare ca să nu te dezechilibrezi. Nu de alta dar nu am văzut să-ți fi luat haine de schimb și nici eu nu am la bord îmbrăcăminte de damă, așa că vei fi nevoită ori să mergi udă la mal, ori să rămâi pe barcă. - Ei lasă, am să fiu cumințică, numai să nu rămân singură la bord să-ți păzesc ambarcațiunea. Sorin cuplă motorul pe mers și porni barca de pe loc cu viteză mică care odată orientată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495338048.html [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
ori, s-au cam dus spițele. Pentru mine, umbrela era incomodă, din cauza aparatului de fotografiat, așa că mi-am cumpărat o foaie de ceapă cu glugă. Dar mi-o dădea vântul jos și, când mi-o potriveam iar, mi se lipea udă de chelie, așa că în final am renunțat la ea. - Asta-i soarta noastră. Dacă ții minte, și în săptămâna de miere, la Păltiniș, tot așa era, și-a amintit Leni, cu nostalgie. - Păi atunci era normal. Plângea natura că, din
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1400918987.html [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
firavul trup. Cu rugă profundă le-adună, În pocale de suflet curat, Ascetul cu inima bună, Gândul pur și așezat. Din amintiri tristă-l privește, Un chip senin, cu ochi profunzi, Zâmbetul pe buze-i sclipește, Blânzii obraji îi sunt uzi. Se-nchină-n taină la icoane, Rugându-se și pentru ea, Pioasă înălțare, broboane, Lucesc firav pe fruntea sa. Prețiosul dar îl ține în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1436090442.html [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
fugit de-i sfârâiau călcâiele? Emilian va proceda la fel? Așa cum era ieșită de sub dușul rece, încă având stropi de apă pe corpul înroșit de razele soarelui, cu un bikini pe ea și nimic mai mult, luă capoțelul peste pielea udă și părăsi camera val - vârtej, fără să-și dea seama de transparența acestuia. Dacă ar fi așteptat liftul, poate ar fi observat cât este de sumar îmbrăcată, însă porni pe scară urcând câte două trepte odată, să ajungă cât mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390806272.html [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
pentru a trece dincolo de el și... reuși! Mai întâi, sub forma unei luminițe firave, crăpătura din perete crescu și deveni o ieșire cuprinzătoare către... AFARĂ! Glasuri de păsări în ecou, mireasmă de iarbă, cu iz subțire și iute de pământ ud... umbre dese de copaci, câteva stânci... toate îi așteptau. Ținându-se de mâini, care cum apucaseră, țâșniră cu toții prin poarta miraculoasă. Mintea fiecăruia era cuprinsă numai și numai de un preaplin de bucurie și recunoștință! Așa pășiră în lumină cu toții
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Seceratorul_stan_virgil_1388132266.html [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
se strecură afară. Fu întâmpinată cu o chiuitură și cu o rafală de bulgări. Începu să țipe plină de zăpadă dar nu se lăsă, se aplecă și strângând zăpadă în pumni începu să-i bată cu bulgări pe copiii deja uzi de zăpadă și atât de veseli. După prima repriză se formară echipe și începură să se întreacă cu săniuțele. Ea făcu echipă cu Nicu, băiatul vecinilor de vizavi, Mihaela cu Bogdan iar Gabriela cu Marius. Ele stăteau pe sănii iar
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
din poezia „Emoție de toamnă” a poetului Nichita Stănescu: „A venit toamna,/ acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac/ sau mai bine cu umbra ta//. În parc o bancă singuratică. Nu se mai așează nimeni pe ea. Este udă și înconjurată doar de frunze moarte. Cine să se așeze? Singura speranță, un bătrân pe care picioarele nu-l mai țin. Și totuși, iubesc toamna și frumusețea amurgului. Odată cu sosirea Echinocțiului de Toamnă vom mai căuta echilibrarea balanței între interiorul
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 by http://confluente.ro/Berthold_tellu_aberman_toamn_berthold_aberman_1392883400.html [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
cei din zona lacului Ilmen, pe cursul inferior al Dvinei, Niprului, Volgăi, pe Oka, Moscova, Bug, în apropierea Mării Negre și Dunării). Stepele nord-pontice au fost invadate de triburi nomade de păstori și războinici din Asia Centrală (huni, avari, bulgari, chazari, pecenegi, uzi, cumani) cărora slavii le opuneau rezistență sau uneori se aliau cu unii dintre aceștia în expediții de jaf care vizau miraculoasele bogății ale Imperiului Bizantin. Slavii din regiunea Niprului s-au unit în jurul tribului ros sau rus, despre a cărui
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele verzi din larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că în ziua următoare, doamnei înfuriate îi va trece supărarea. Marea Neagră este ca o femeie năzuroasă. Se supără din nimic și nu știi ce capricii
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493037991.html [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
vieții vagi caverne. Este singura din lume Ce mizere lucruri drege - Are un vertij renume: Ea suferințele culege. Mă va avea până la urmă Căci e o perseverentă Și voi serba într-a ei turmă Moartea mea cea inerentă. Mă trezesc ud de sudoare În patul meu murdar de vise Azi mă simt făr’ de valoare - Un actor de prin culise. Sătul în plin mi-s iar de toate Golul sufletului doare Dar e o zi și mâine poate Unii se nasc
DULCINEEA ÎN VEŞMÂNTUL NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1436690221.html [Corola-blog/BlogPost/379932_a_381261]
-
zărim perechea-n noapte - un tablou de Grigorescu. Parodie la poezia ‘galop de cai' de Casandra Adam câmpuri largi cu iarbă crudă,câmpuri largi de iasomie, noaptea crește din pământuri respirând cu aripi de vânt.. trec prin ea cu gleznă udă, călătoare ce nu știe să-și mai pună somn pe gânduri și răbdare pe „curând”. și alerg pe cai de noapte ce frâng stele sub copite iar cu luna prinsă-n coamă intră-n ape răscolind cerul nopții frânt de
GALOP DE ARMĂSARI STELARI de DAN NOREA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1406794254.html [Corola-blog/BlogPost/349558_a_350887]
-
sunt, doar iubește-mă... Așteapta-mă! Nu te uita la nervosul din mine. Nu te juca cu plinul meu. Toate se bucură de prezența noastră. Până și firul de păr mi-a înghețat și lacrima s-a întristat se simte prea udă și curată. Își evadează locuința prea des vrea să intre în hibernre n-are pace îți scrie ție Doamne numai ție creatorule dar nici tu nu o asculți o lași să rabde de aer, în sufletul meu cel gol. Prea
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Anne_marie_fieraru_o_zi_fara_maine_anne_marie_fieraru_1359351862.html [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
era “managerul” familiei, posibilitatea de a-și ajuta financiar fiica eșuase. Așa că, singura idee a străbunicii ... XV. VIEȚI RISIPITE, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă și în cealaltă un ghiveci cu trandafirași roșii. Pașii îmi devin șovăielnici...simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin! În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul să oprească pentru câteva clipe
CORINA LUCIA COSTEA by http://confluente.ro/articole/corina_lucia_costea/canal [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
n-o să mă prăbușesc, să ajung la gazeta (“Fosta soție, părăsita acum 8 ani, și-a găsit sfârșitul la momântul...”). Aș fi mai penibilă decât o telenovelă prost scrisă. Citește mai mult Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă și în cealaltă un ghiveci cu trandafirași roșii. Pașii îmi devin șovăielnici...simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin!În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul să oprească pentru câteva clipe
CORINA LUCIA COSTEA by http://confluente.ro/articole/corina_lucia_costea/canal [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
a-și îndeplini visul. Majoritatea lumii consideră că dacă o persoană a ... XXXII. HAIKU, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016. Text scris de Alexandra Ilia Desen realizat de Clară Panainte După furtună miros ud, iz pământiu - miezul nopții... Iată-te roșu în zvâcniri luminoase - Nu te poți feri! Oh, fluturilor cine v-amăgit cu eternitatea? Te-ai gândit la cât de mult poți coloră, pământiule? Numără încet zorii se vor ivi - viziune nouă. Stând
CORINA LUCIA COSTEA by http://confluente.ro/articole/corina_lucia_costea/canal [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]