5,154 matches
-
egalitatea dintre linia unei mașini și elementele organice ale corpului său. Într-o zi, când urmăream o mașină de concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile sale spre târfa de la aeroport care ședea între noi deveniră stilizate și exagerate, uimind-o pe femeia plictisită cu felul său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe care începuse să le fure pentru aproximativ o oră în fiecare seară stimulau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
închisă între ziduri oblice; ferestrele, apărate de gratii duble sau triple, par oarbe. Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția mâinii m-a uimit, de parcă ar fi ieșit din rocă. Mâna era într-o poziție nenaturală; presupun că, în celule, ferestrele sunt situate foarte sus, adâncite în zid. Deținutul trebuie să fi făcut un efort de acrobat, ba chiar contorsionat, ca să-și treacă brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-am închipuit că aveați să vă compromiteți într-o încercare de evadare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și bărbos, cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru coleg - spune el - dar autenticitatea acestui text a fost dovedită de regăsirea manuscriselor pe care cimerienii le ascunseseră! — Sunt uimit, Galligani - geme Uzzi-Tuzii! - că tu conferi autoritatea catedrei tale de limbi și literaturi erulo-altaice unei mistificări grosolane! Și, în plus, legată de revendicări teritoriale, care nu au nimic de-a face cu literatura ! — Uzzi-Tuzii, te rog, replică profesorul Galligani, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar fără chip, cu atât mai echivocă cu cât pentru Ludmila autorii nu sunt niciodată indivizi în carne și oase, ci există numai în paginile publicate, cei vii, ca și cei morți, gata mereu să comunice cu ea, s-o uimească, s-o seducă; iar Ludmila e gata întotdeauna să-i urmeze cu ușurința nestatornică a unei relații cu persoane lipsite de trup. Cum să învingi nu pe autori, ci funcția autorului, ideea că în spatele fiecărei cărți e cineva care garantează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
condiția necesară ca sensibilitatea să se concentreze și temporal, așa cum în muzică tăcerea din fundal e necesară, ca din ea să se desprindă notele. Domnul Okeda a spus că în senzațiile tactile asta era fără îndoială adevărat: am rămas extrem de uimit de răspunsul său, căci mă gândeam într-adevăr la contactul trupurilor fiicei și soției sale, atunci când îi comunicam observațiile mele despre frunze. Domnul Okeda a continuat să vorbească despre senzații tactile cu perfectă naturalețe, de parcă era subînțeles că spusele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe jos, la mall. Se uitase la ea nedumerit, apoi îi râsese în față și-i răspunsese că n-are decât s-o ridice ea dacă o deranjează, fiindcă el n-are de gând s-o facă. Fusese atât de uimită de nerușinarea lui încât nu-i venise pe moment o replică potrivită, iar el se îndepărtase sfidător, lăsând-o fără grai. Pe vremuri, o femeie pe loc l-ar fi luat de urechi pe un astfel de băiat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o public. Și m-am gândit la tine... - Cum să scriu eu? Ce știu eu... - Nici el nu știe, nu ți-am zis? Ce-i așa de greu? Doar ești prozator, inventezi cum te duce capul viața familiei lui. Mă uimeau ochii mari ai bunicii, plini de o melancolie nedefinită, așa cum se văd în fotografia îngălbenită atârnată deasupra mesei, între ferestrele care dau spre curtea umbrită doar de firavele tufe de soc... Când venea seara... se scărpina undeva și lua laxative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de care hotărîse să se despartă pentru totdeauna. Viața și, mai nou, cărțile Îl Învățau că pînă și eroii - reali sau de ficțiune - Își pierdeau mare parte din puteri cînd, Într-un fel oarecare, femeile le invadau existența, și era uimit să constat cum chiar și cei mai duri și mai energici dintre ei se lăsau dominați de ele. Guyenot fusese Întotdeauna un căpitan violent și temut de echipajul lui, iar la bordul lui Dynastic era de-ajuns un ordin de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie a lui. Se aplecă apoi s-o sărute, un sărut lung, dulce și cald, În același timp timid și pasional, pe care ea i-l Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de fixativ. În fusta aia cu crinolină și cu grepfruturile alea texane săltate-n sus, fata se plimbă purtându-și cu ea propriul car votiv. Plină de interacțiuni între șampanie și Percodan, Brandy se uită la mine. Și eu sunt uimită că n-am observat dinainte că Evie a fost bărbat. Un mare blond, exact cum e acum, dar, știți, cu un scrot din-acela oribil și zbârcit. Ellis se ascunde de Evie, încercând să-l observe pe noul ei soț, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lîngă ea. Zi și noapte. Și n-am reușit să aflu nimic. Așa că am privit și eu. Am privit pînă cînd m-a luat amețeala. Dar de văzut, n-am văzut nimic. Nimic. De aceea, sincer vă spun, dumneavoastră mă uimiți. Sau sînteți pe cale să mă uimiți. Am avut o clipă senzația că v-a reușit. Nu vă ascund că intenționat v-am oferit locul acela și numai acela." A început să rîdă încetișor, fără să-și descleșteze maxilarele, nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-am reușit să aflu nimic. Așa că am privit și eu. Am privit pînă cînd m-a luat amețeala. Dar de văzut, n-am văzut nimic. Nimic. De aceea, sincer vă spun, dumneavoastră mă uimiți. Sau sînteți pe cale să mă uimiți. Am avut o clipă senzația că v-a reușit. Nu vă ascund că intenționat v-am oferit locul acela și numai acela." A început să rîdă încetișor, fără să-și descleșteze maxilarele, nimeni n-a văzut-o în Vladia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată, înțelegeți, niciodată în Vladia. Și mai vreau ca orice s-ar auzi despre mine în tîrg să nu fie contrazis ori comentat de dumneavoastră, domnule adjutant." Era uimit. La așa ceva nu se așteptase. Dorința domnișoarei K. F. venea împotriva a tot ce se petrecuse pînă atunci în fiecare vară și toamnă la Vladia. Venirea prințului era într-un fel ca revărsarea anuală a Nilului, aducea prosperitate, veselie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo, la prima inspecție. Nu vor face adjutanți din ei, dar vor putea face orice altceva. Orice. "Și, după numărătoare, după recensămîntul ăsta, ce urmează, domnule colonel?" Aici Artur Stavri scoase un "ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să-i explice, agitîndu-și brațele, descriind volute cu degetele dolofane, ca niște cîrnăciori: Întîi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un indice de nume, precum Cartea regilor ori Cartea genezei, cu toate că are câte ceva din fiecare; În ea se vorbește și despre lume, și despre Dumnezeu, despre Îndoielile lui În existența lumii de dincolo, despre normele sale morale. Dar ceea ce te uimește cel mai mult este fuzionarea perfectă Între exteriorizare și interiorizare, insistența asupra faptelor materiale, care ulterior se vor situa Într‑un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum era posibil ca un om să realizeze un asemenea miracol fără planuri, calibre sau calcule matematice, era ceva ce l-ar uimi și pe cel mai priceput inginer naval din ziua de astăzi, dar acesta era adevărul. În clipa când pretențiosul omuleț se considera mulțumit de primă lui inspecție, lua vâsla cea mare, care avea să folosească și drept cârma, si i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și câțiva oameni s-au trântit să moară acolo, pe insulă. Clatină din cap de mai multe ori. Trebuie să fi fost o moarte foarte plăcută, pentru că toți zâmbeau. Ofta profund. Însă lucrul cel mai ciudat și care ne-a uimit a fost ca, după două sau trei zile, încă nu începuseră să se descompună sau să miroasă urât, ci au rămas intacți, de parcă ar fi dormit. Această chiar că depășea puterea de înțelegere a unor oameni obișnuiți că, în căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în comun cu restul ființelor umane pe care le văzuseră până atunci. Pe băiat îl surprinse în primul rând faptul că erau acoperiți din cap până-n picioare cu niste tunici largi, de diverse culori, iar când se mai apropiară îl uimi și mai mult să constate că părul unuia dintre acei oameni- probabil o femeie - era de culoare galbenă, ca paiele uscate, si încadra o fată cu o piele extrem de albă, de pe care ieșeau în evidență doi ochi rotunzi de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
evident că n-ar fi fost imposibil să o pună la punct. Când unul dintre copii apăru cu un ciocan și cu un mic fierăstrău în mână, arătându-i apoi și bietului dulgher cum se folosesc, acesta rămase atât de uimit, încât în următoarele trei ore nu făcu altceva decât să taie scânduri și să bată cuie. Totuși, impactul obiectelor din metal sau din cristal asupra femeilor din Bora Bora fu încă și mai puternic. Descoperirea unor cuțite care taie aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aluneca la vale și la fiecare metru parcurs era nevoită să se oprească și s-o ridice. Din fericire, școala se afla în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se lupta, Luana îl câștiga întotdeauna. Ema se zbârlea de ciudă, știind că numele celei mai mari gimnaste din lume trebuia să-l poarte Doinița, cea mai talentată dintre ele, elastică și pricepută, membră a cercului de gimnastică, care îi uimea pe toți cu ceea ce știa să facă. Sfoara, coșulețul, roata și tumbe peste cap, exhibiții de care Luana nu era capabilă. Recunoștea, era maestră la săritul coardei, dar la gimnastică se unduia cu grația unei scânduri de lemn. Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
continuau să se lupte. Își formau în gând un lanț bine conturat din cuvintele ce se spuneau. Căutau puncte de reper care să le lege. Uneori băiatul era nevoit să se recunoască învins în fața imaginației mult mai bogate a fetei. Uimiți de armonia relațiilor dintre cei doi, participanții la joc aproape că tânjeau după ciocnirile din trecut. Devenise, totul, prea monoton. Dispăruse hazul, nebunia strigătelor, întrecerea adusă la stadiul de coșmar. Plictisiți de tot ce făcuseră până atunci, dădură în pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fată, sus pe deal sau în zăvoi, mândră și cu ochi ca marea, ad-o înapoi!" Băiatul rămase cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina faptului că, pe neașteptate, îl lovise dragostea pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de cântat, din toată inima, în plină stradă -, în timp ce Luana, râzând, plecă să-și reia locul în rând. Obișnuia să șocheze cu vocea ei caldă, suavă, cu acordurile sensibile pornite din inimă. La serbarea de iarnă ridică sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]