4,882 matches
-
Programul de la televizor pe sărite, câteva discuri și atât. Până atunci Însă aveau o sâmbătă liberă cu care n-au știut niciodată prea bine ce să facă. O visau toată săptămâna și când, În sfârșit, ajungeau În fața ei, constatau cu uimire că Îi incomodează. Prea scurtă pentru câte ar fi dorit să facă și prea lungă pentru a lâncezi În casă, cum se Întâmpla până la urmă de fiecare dată. Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucrurile păreau să se complice, dar nu pentru că iată-l continuând aș putea să vă dau doar câteva exemple știți și dumneavoastră că Universul e nesfârșit și anume: la mine În bloc va fi schimbat șeful de scară. (Sensibil la uimirea care modifica chipul lui Șendrean, Brândușă se socoti dator cu câteva precizări.) Da, da, va fi schimbat. Nu are la zi cartea de imobil. Nu controlează intrările și ieșirile. La ultimul raid inopinant al sectoristului, la apartamentul 42 figura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean. De ce oare? Unii adorm și dorm. Oriunde și oricum. În tren, autobuz și pe biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la traversări dacă deschid ochii. Cunoscându-și traseele cu ochii Închiși nu se grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă pe tavă. Dezvoltarea era un fleac pentru el. Mașina de scris Își va dovedi după atâția ani utilitatea. Așteptarea se arăta rodnică cu asupra de măsură. Îi mai rămâneau puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bibliotecara tăcu. Nu aplaudă nimeni, deși nimeni nu contesta siguranța și grația cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea se transformă pe negândite Într-o procesiune tăcută care aducea sub balconul lui Cain tot felul de daruri: flori, fructe, miere de albine, vin, un caș de oaie, o găină vie Într-un coș de nuiele, o cartelă de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am strigat. Mai aveam o poziție. El a râs, iar eu i-am făcut ultima fotografie. În locul chipului său a ieșit Însă nudul meu ca o mască, căci el a avut timp să se ascundă după desen. Am Încremenit de uimire. Nu mai știam cine pleacă și cine rămâne. Era ultimul desen al lui Szántó. Mie mi-a rămas acea fotografie stranie, gravă și jucăușă În același timp, Uneori, când e liniște În piață, mi se pare că aud râsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ah! Era să uit, zise ea. (Un fel de scuză pentru o despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare sau repulsie și nici măcar de resemnare, ci doar de acceptare indiferentă. Parcă ar fi fost vorba de ploaie, de zăpadă, sau de alte fenomene naturale. Ba Încă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Piața Carolina cobora o ceață tot mai deasă. Ciclopul mic și blând, jumătate bărbat, jumătate femeie, era din nou sub geamul ei. Acum vedea bine: femeia era Alida, iar bărbatul Szántó. Se țineau de mâini. Și se priveau. Constatau cu uimire că aveau doi ochi fiecare. Atâta doar că acum fiecare purta În ochi culoarea celuilalt. Ea avea ochi negri, iar el albaștri. Se apropiară din nou și se Îmbrățișară. Apoi, el o luă de mână și intrară sub arcadele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor Încetă, Înțelese că erau În fața ușii. Szant Își găsea Întotdeauna cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși ușa. Rămase mută de uimire: În fața ei stătea Flavius-Tiberius. 37. Văzând cum chipul i se Întunecă și cum zâmbetul Îi alunecă În grimasă, Flavius-Tiberius dădu un pas. Înapoi, Încă unul și ar fi coborât toata scara de-a berbeleacul. Așteptai pe cineva? Îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
desenul În creion al iubitei sale. Îl cunoscuse bine pe Klaus și deloc pe Iolanda. Nu o văzuse niciodată până acum câteva zile, deși cu siguranță se vor fi Întâlnit de atâtea ori. Ce anume o făcuse vizibilă? Descoperea cu uimire că, Într-un fel, jucase Într-un film al unui regizor necunoscut care Încă mai lucra la capodopera sa În cine știe ce studio modest, la fel de modest poate ca laboratorul-foto al lui Grațian. Se mișcau amândoi pe o gheață subțire de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din piele era la adăpost În sacul de umăr. A scăpat de ea chiar În autobuz. Se pregătea să o Înghesuie În sac peste Ulrich, Agathe, Diotima, Tomas, Tereza, Sabina și ceilalți, pe care avea să Îi descopere cu o uimire egalată doar de limpezimea cerului sau aroma sângelui, cum ar fi spus, cu sarcasmu-i cunoscut, Grațian, când o auzi pe Violeta strigând: Stai, că nu-i prosop de garajist! Îi luă haina din mâini și, după ce o Împătură cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de firesc: Spune-mi cum era Regina? El a ezitat o clipă apoi a Început să divagheze pe tema dată, fără a se Îndepărta prea mult de adevăr, iar ea să-i vorbească tot mai mult despre Grațian, spunând spre uimirea lui că nu-l poate părăsi, Încă, și mai ales atunci, când el pregătea a treia admitere. În cazul unui eșec Îl aștepta armata, care l-a și luat În brațe În aceeași toamnă, pentru a-i da drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treia admitere. În cazul unui eșec Îl aștepta armata, care l-a și luat În brațe În aceeași toamnă, pentru a-i da drumul de tot acasă după o criză de epilepsie, de care s-a vindecat foarte repede, spre uimirea tuturor. De unde și bănuiala că ar fi fost vorba de altceva. Experții locali În materie de recrutare vorbeau chiar de platfus... Trupul necunoscut al Reginei se transforma În povestirile sale În cale de acces spre trupul la fel de necunoscut al Violetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ștoarfele. Femeile de rasă Îl lăsau fără erecție, ca o amputare de organ fără durere, ceea ce era un sacrificiu mult prea mare. Mai urma o tură de poze, de data asta În colțul din stânga al tablorilor. Băgă de seamă cu uimire cum chiar chipul său se schimba după cum stătea Într-o parte sau alta a picturilor care prin simpla lor vecinătate Îl făceau și mai atrăgător. Știa el că făcuse o afacere bună. 36. „Licitația” a fost un succes, zise Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pauze În care nu făceau decât să constate același lucru: nu aveau nici de mâncat, nici de băut. În afară de propria lor sudoare sărată. 3. Adormiră cândva târziu, spre seară, și se visară unul pe celălalt. Când se treziră, văzură cu uimire cum pe trupuri purtau pelicula când delicată, când violent colorată al visului lor. IX. Stepa de lavandă Grațian ceru centralistei pentru prima dată În viață numărul acela de telefon nesfârșit de lung. A răspuns chiar ea. Nu se aștepta. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pagini întregi mâzgălite. L-am frunzărit repede înainte să trec la al doilea. Acesta era într-o stare mai bună și avea un titlu pe copertă - Fragmentul becului. L-am deschis și primul cuvânt m-a făcut să încremenesc de uimire. Am dat pagina, am parcurs în grabă tot caietul, de la un capăt la altul, până când am fost sigur de ceea ce țineam în mână. L-am închis și am tras aer în piept. M-am gândit la felul în care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
baltă, simțind că un zâmbet îmi luminează fața. — Nu te pune cu mine, Aames. Totuși cum de porți sutienul? Am întins mâna ca să o ating așa cum se atinsese ea, dar mi-o îndepărtă, plesnindu-mă tare peste ea, cu o uimire exagerată. — O, Dumnezeule. Clio, ești moartă. Hei, Clio, pot să-ți văd țâțele? Am un singur cuvânt pentru tine: necro... (îl frânse în două și accentuă fiecare parte împungând aerul cu degetul) ... filie. Asta se alege de tine când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu uimire pe fătucile invadînd ecranele. Numai arată, nu și ascund. Noi, generația seventeen din 6l-62, dețineam arta mai subtilă, mai stimulativă de-a ascunde. Păstram ceva ascuns. Firește, dacă aveai ce ascunde. Dar călcîiul tot vulnerabil era. Pentru bărbații adevărați, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un protocron Patapievici al anilor șaptezeci. I le număram în cronicile literare. Se potriveau ca nuca-n perete: thuriferar, etricat, pestiferant, obvios, saiant, stercoral, apevist, ipsatoriu, derelicționare, minlionar, ostensibil, deliterios, debonar... Un băiat vopsit boboc de rață mă privește cu uimire cum bolborosesc într-o limbă necunoscută. Băgăm întîi benzină? îl trage de braț o fatucă blondă și roz ca un pahar Baccarat. Nu pare a avea vîrsta cînd se admite îngurgitarea de alcool. Unde? Hai la profa. La doamna Holda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poate dedubla și tripla, ca în Triogamie. Vorbind în termeni strict literari, personajele poveștilor din toate cele trei cicluri sunt măști ale autoarei. Indiferent la ce persoană se relatează, prima sau a treia, narațiunile includ momente poematice: stări de încântare, uimire, beatitudine, dar și, în măsură considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe aceeași frecvență și nimic mai mult? Poate tocmai de aceea, cea mai subtilă decompensare sau interferență a câmpurilor ei o poate distruge. Și noaptea se deschidea tainică, plină de promisiuni și încă tânără în calea mea. Mă gândeam cu uimire la noii mei prieteni de călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie îi recita din versurile ei de dor cu rimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană? Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei și începe s-o pipăie sau mângâie cu capătul lui falic și brusc domesticit. Mama, înmărmurită și ea pentru o clipă, se desprinde subtil de sub mângâierea insistentă, sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]