2,898 matches
-
mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-un colț mai cald. În lumea aceasta cuprinsă de tăcere Un zurgălău se puse să zvonească Și mă răsfăț cu pâine, unt și miere Pe când privesc uimită pe fereastră. Se-aud bătăi în ușă, grăbită le răspund: În casa mea atât de primitoare Se-opri la întâmplare Moș Crăciun Să scape, biet de el, de geruri și ninsoare. 8. Lăsați străinii să vă treacă pragul Coboară neaua
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
ei caută adevărul în religiile orientale care îi ajută să se interiorizeze, ori noi avem aici Ortodoxia noastră. Este datoria ortodocșilor să ne ducem în lume să transmitem lumii bogăția noastră cum încercăm să facem noi. Să știți că rămân uimit de cît interes poate ridica o biserică Ortodoxă în Occident. De exemplu biserica noastră din Nurenberg: primim anual sute, dacă nu chiar zeci de mii de grupuri care rămân uimiți de frumusețea picturilor. Ascultă cu atât interes când le vorbim
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
și invalizi. Garniturile de bou-vagoane nu pridideau să adune mulțimea răniților. O astfel de garnitură a pus față în față într-una din zile două grupuri de prizonieri: ostași români și o șatră de țigani tot români care se priveau uimite: „Ce-i cu voi?” îi întrebarăm. „Suntem țigani din România, răspunseră ei uimiți că aud vorbă românească. Dar voi ce sunteți?” „Suntem ofițeri români prizonieri”... „Hauleo, hauleo, începu bulibașa să-și smulgă barba și să plângă. Chivo, Safto, Marghioalo, Titilico
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
de garnitură a pus față în față într-una din zile două grupuri de prizonieri: ostași români și o șatră de țigani tot români care se priveau uimite: „Ce-i cu voi?” îi întrebarăm. „Suntem țigani din România, răspunseră ei uimiți că aud vorbă românească. Dar voi ce sunteți?” „Suntem ofițeri români prizonieri”... „Hauleo, hauleo, începu bulibașa să-și smulgă barba și să plângă. Chivo, Safto, Marghioalo, Titilico! Veniți să vedeți pe ofițerii noștri săracii în ce hal au ajuns”... „Hauleo
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
de lumină, a devenit fluidă ca mierea. Sfătuindu-mă cu piatra pe care o cioplesc în ea voi locui mai mult decât în mine vecin cu bronzul fără picioare. Când timpul va căuta prin unghere, voi ieși dezbrăcat de întunericul uimit de lumină, pe scara ei voi urca. Iubirea cui mă va atinge și cât de fluidă va fi să curgă în alveolele mele fierbinte? Referință Bibliografică: Fluidă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1565, Anul V, 14
FLUIDĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367524_a_368853]
-
a început să o examineze. Era extrem de contrariat. Nu își amintea să fi observat cât de particulară este această stâncă față de toate celelalte din zona cercetată în timpul altor escaladări. Privirea i-a rămas țintuită de suprafața ei, pe care descoperea uimit o mare complexitate structurală și morfologică. Îndreptându-și atenția pe o parte din rocile sur-argintii, observă o aglomerare de cristale poliedrice de granați alături de micașisturi cu străluciri argintii, ce păreau a fi doar bolovani izolați, dar toate cu aceeași orientare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MĂLINII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului MĂLINII Au înflorit pe deal mălinii; Uimiți, s-au cumințit sticleții Și-ascunși în spatele grădinii I-admiră-n zorii dimineții. Și albul rupt în bucățele De nu știu cine-n noaptea caldă, Ciorchini formează-n rămurele Și-n roua limpede se scaldă. Acum, când ziua se-nfiripă Lățindu-se peste fânețe
MĂLINII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367727_a_369056]
-
sau mai bine spus a trecut cu privirea peste materialele pe care i le adusesem spre documentare, le-a închis și mi-a spus rece: Nu știu, voi încerca să văd ce pot face pentru dumneavoastră. Vă anunțăm. Am rămas uimit. Un timp pe care l-am pierdut așteptând să-mi răspundă sec, dezinteresat de ceea ce doream să informez instituția respectivă, în ciuda faptului că un set de documente îi fuseseră trimise spre studiu cu o lună înainte. Ridicându-se de pe scaun
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
Este o împărtășire de Iisus Hristos, care ne deschide și ne orientează spre desăvârșita împărtășire euharistică. Prezența tainică, misterioasă a Domnului nostru Iisus Hristos sporește cu fiecare act, gest și cuvânt al preotului; la ieșirea cu sfintele daruri, comunitatea privește uimită Taina cea Mare: pe Împăratul, Care se arată pentru noi, acoperit de smerenie, în Ierusalim, pentru a se jertfi și înmormânta; iar în prezent, așezându-Se pentru vederea duhovnicească, fiind Cel înviat, dar în stare de veșnică jertfă în fața Tatălui
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
pe...lungimea de undă specifică copilăriei”. Într-adevăr, iată doar două exemple: „Am desenat o casă pe trotuar,/ deschisă, am schițat și ușa,/ la fereastră cântă un canar,/ și m-am mutat acolo cu păpușa...” („Desen pe trotuar”); „Am rămas uimită,/ când am rupt o floare/ care, dintr-odată,/ a-nceput să zboare.// Nu știu care-i flutur,/ nu știu care-i floare,/ Fluturii sunt stele,/ stele zburătoare.// Într-o dimineață/ - cer de peruzea -/ au venit trei fluturi/ și-n grădina mea” („Floare zburătoare”). Este
VIAȚA CA JOC, JOCUL CA VIAȚA, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU, LA VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367025_a_368354]
-
umplură de lacrimi, înecați ca un azur de răsărit de soare, când totul se ivește pur după o noapte adâncită în toate misterele. Se așeză în fața lui în genunchi: vom avea un prunc; plecă capul acoperindu-și fața. Tânărul voievod uimit o ridică petrecându-și mâinile pe după mijlocul ei. Îi lipi capul cu cosițele de aur de pieptul său, lăsând-o să-i audă bătăile inimii. Erau învăluite de dragoste, de tot ceea ce putea fi omenesc în clipele acelea smulse din
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
într-o glastra, ca să-l am mai aproape, în casă. Apoi răsădeam o floare, floare a cărei dezvoltare o urmăream cu mare grijă. Odată când aveam pământ în palme, Alec intra pe poarta, în curte, în casă și surprinzându-mă, uimit oarecum de gestul meu care se repetă, îmi înaltă mâinile și mi le săruta, așa cum erau, cu pământul maroniu în căușul lor.” Gestul lui Alec, venit în continuarea gestului Laurei, vorbeste despre șansă de a învinge trecutul și de a
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
mai firesc: - Da , da! Ce se întâmplă? Scuză-mă... te rog Maria Carla! M-am lăsat copleșită de gânduri. Maria Carla cu multă blândețe în voce, o prinde de umeri și privind-o direct în ochi îi șoptește sub privirile uimite ale Ancăi: - Asculta Deșire, eu nu doresc și nu pot, să-ți mai ascund faptul, că știu ce ți s-a întâmplat în noaptea trecută. Eram complet lipsită de forțe, întinsă pe acea bancă așa cum ți-am povestit, insă mintea
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
din nou , iubita de un Nor ! Îți dau din vraja mea , nicicând să nu mă uiți În drumul tău pe cer , în gând să mă săruți ! Spunând aceste vorbe , se rupse de-al ei Nor Și fu și ea cuprinsă , uimită , de-acel dor ! În inima-i zglobie simțea fior plăcut Ce o-ndemna să zboare , visând acel sărut ! Trăia emoții noi , simțea deja puterea Acelor sentimente de care el vorbea Si-ncet , în loc de zâmbet , simți în ea durerea Lipsită de
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
transă,avea privirea ațintită înainte,ca la un om nebun. Cele două fete se îndreaptă spre ieșirea din pădure.Fata ciudată începe să își revină și suspină încet: -M-au ars!Mi-au dat foc! -Cine? Care ei?o întreabă Victoria uimită că îi aude glasul într-un mod mai normal. -Ăia cu crucile,cine crezi?Bolboroseau niște cuvinte în latină. -Preoți catolici! -Da,chiar ei,groaznic,nici măcar nu îmi amintesc cu am ajuns pe un rug,răspunde fata nedumerită, -Acela a
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
mamei în vis ... Am început să cercetez prin cărți de istorie și dicționare, ce-i cu sărbătorile mithriilor și cine a fost sfântul, ori zeul Mithra. L-am întrebat pe unul, pe altul, apoi pe preoții cunoscuți, care mă priveau uimiți și cu suspiciune asupra integrității credinței mele ortodoxe. Până la urmă, într-o zi de noiembrie, m-am dus la Catedrala Ortodoxă din Baia Mare și am vorbit cu un preot cunoscut despre visul avut și dorința mamei mele. - Asemenea sărbători nu
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
avea zile bune cu ea. - Trebuie să mă duci la tata. Da, la tata la serviciu, el va ști ce-i de făcut, el mă va înțelege..., continuă fata, îngândurată, mai mult pentru ea decât pentru Petru, care o privea uimit. Era atât de frumoasă, de inocentă! În același timp, părea atât de misterioasă, de matură în gândire, iar în sufletul ei de copil părea că se dă o luptă între forțe foarte puternice, contrare, inegale. Un copil și un adult
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
transă. Un sentiment ciudat o înfiora. O forță nevăzută îi purta pașii în locuri dinainte stabilite. În incăperea destinată doamnelor se uită în oglindă. O femeie cu păr negru tuns a la francaise, cu bentiță argintie în jurul frunții, o studia uimită. Rochia retro în aceeași nuanță, din franjuri, îi contura trupul suplu. Șiraguri lungi de perle albe întregeau ținuta.Pantofii cu tocuri înalte, subțiri, susțineau picioarele lungi și zvelte arcuind exemplar linia perfectă prin dungile ciorapilor. Decolteul rochiei evidenția bustul înzestrat
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
putut să-i privesc mai bine fața. Fața sa era plăcută, chiar te încânta la o primă vedere să o privești, însă ochii săi mari, negri, exprimau răutate, șmecherie și întreaga sa fizionomie exprima o atitudine de vagabond. Ceea ce ma uimit atunci când i-am privit ochii a fost faptul că el fiind atât de tânăr, exprima prin privirea sa destul de multă răutate și perversitate morală. Mai văzusem astfel de chipuri ce exprimau șmecherie și răutate, dar la persoane mai mature, la
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
ce ți-am spus mi-au spus-o și mie alții, însă trebuie să recunosc că Iisus Nazarineanul a fost pur și simplu magistral în răspuns, grăind cu multă pricepere dar și cu dreptate. -Da, spuse Ponțiu Pilat încurcat și uimit, a fost un om drept acesta, dar ce te faci cu dreptatea în ziua de azi Iocentus? Puterea e totul și nu dreptatea Iocentus! Cine deține puterea are și dreptatea de partea sa... Iocentus nu mai spuse nimic dar continuă
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
aerul cu trilurile lor, iar mirosul de fân cosit te îmbăta. Undeva pe la mijloc , spre nord , privirea îți era atrasă de o platformă uriașă , dreaptă , al cărui nefiresc contrasta puternic cu marea de dealuri. - Cum e posibil așa ceva ? am întrebat uimit. Nicăieri cât vezi cu ochiul nu sunt decât văi , dealuri și culmi șerpuite. - Eeeeeeeee , vezi , d-aia te-am și adus aici , să vezi Podul Berții și să îți pui întrebări. - Și cam cât e de mare ? - E destul de mare
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
dragoste de înger, dar semăn la înfățișare cu diavolul...”. Peste o săptămână, purtând teribila mască menită a-mi ascunde infirmitatea și hidoșenia, am poposit la biroul editoarei mele. „Ce s-a întâmplat? De ce porți o mască?”, m-a întrebat, sincer uimită. „Ar dura mult să vă povestesc... Dar veți afla din nuvela mea, cu siguranță”, i-am spus, pe un ton cu o ciudată inflexiune. „Deci ai scris-o?”, întrebă cu bucurie, de-abia stăpânindu-și entuziasmul. „Da, acum e gata
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
serviciu pe calculatorul uitat deschis un screensaver se plimbă corpul din autocad și versurile ei cuvintele cu rotiri în unghiurile piesei zâmbește și spune iată piesa și mularea poeziei ca un Venus daliniliană sau Galateea Sferelor deschide messingerul și citește uimit am plecat bandantă la Filgueras „Singura diferență dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun”. -Dali Referință Bibliografică: mularea poeziei / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1242, Anul IV, 26 mai 2014. Drepturi de
MULAREA POEZIEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350442_a_351771]
-
băgam în ascunzătoare, îmbrăcam tunicile negre și ieșeam cântând ”Fii lacrimilor tale”. Vecinii de pe scară ne țineau isonul și dintr-o dată se făcea liniște și oamenii se jenau chiar să mai fîșâie sacoșele. Milițienii și țiganii se uitau la noi uimiți, iar noi îi luam unul câte unul pe anarhiști și-i băgam în rând, fiecare la locul lui, în ordinea sosirii. Și cât ținea vânzarea produselor - maximum o oră, căci niciodată nu aduceau marfă pe săturate - zeci de glasuri se
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
picioare Dar n-a fost chip să adoarmă în noaptea aceea cu urlet de fiare... Roți peste roți cu angrenaje ciudate, uruit și urlet și tunet cumplit O eră și-o lume ce nu încape-n tiparele vremii de-atunci, uimit a privit. Un semn că va fi ce avea să urmeze : motor, telefon, trotil, avion... Și ce să facă păcatul din om când dă pe afară, de nu Armaghedon? E palidă replica ce putem noi să o dăm; din genocid
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]