5,157 matches
-
tenebre. N-am aprins lampa, pentru că îmi plăcea să stau în întuneric. Întunericul, materia asta densă și fluidă, infiltrându-se în toate locurile și în toate lucrurile. Mă obișnuisem cu el. Numai în întuneric mi se reanimau gânduri pierdute, spaimele uitate și aceste idei înfricoșătoare și incredibile care se disimulau în nu știu ce ungher al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
publicat În decembrie 1912, la Moscova) , suntem Îndemnați „ să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a. de pe Vaporul Contemporaneității ”. Personal, cred că nu o dată, În timp, Dostoievski - spre exemplu - sa dovedit mai important și chiar mai ...contemporan cu noi, decît uitatul D. Burliuk. Cam aceiași, În 1914, În amabilul manifest Ducețivă dracului!, se-ntrebau, cu logică egofilie, dacă „nu cumva bătrîneii ne-au mîngîiat pe căpșor pentru ca din scînteile poeziei noastre să-și țeasă o cingătoare electrică pentru a vorbi cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Calea schimbării noastre, așa cum s-a întâmplat la mine, nu trece prin mlaștina amintirilor neplăcute și ceea ce trebuie să facem este să schimbăm submodalitățile. Însăși structura amintirilor, accept=ndu le frumos și discret. Amintirile noastre nu pot fi șterse și uitate, dar pot fi acceptate ca niște stări de fapt și atunci ele nu ne vor mai crea probleme, apoi trebuie să legăm ce ne-a făcut să ne simțim rău, de noi reprezentări care să ne îndemne să înfruntăm viața
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorbă. Mâncau și beau, aruncând - cu fereală parcă - câte o privire către ușa odăiței unde zăcea Hliboceanu. Liniștea nu le era la îndemână. Se vedea bine acest lucru. Se foiau pe scaune fără rost sau cătau în bagdadie cu privirea uitată...Până la urmă, Cotman s-a ridicat. Privind în jur fără să caute ceva anume, a pornit a vorbi: Oameni buni, știți bine că Hliboceanu a fost lovit în cap cu un baltag... Să-i mulțumim lui Dumnezeu că n-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cele mediane de la mâna dreaptă le pulsau spasmodic pe brațele scaunelor, ca și cum, fără mouse, s-ar fi transformat În antenele unor gândaci pipăind bezna. Membrii unui chatroom stăteau așezați În cerc, privindu-se unii pe ceilalți, cu expresiile unor mături uitate Într-o debara. „Săracii, Îi pun să vorbească Între ei“, mi-a șoptit la ureche Olaf. Din când În când, câte unul Încerca să-i adreseze altuia un cuvânt, dar gura i se pungea În mijlocul efortului, câteva grimase chinuite Înconjurau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bovarica sa soție cu veleități de cîntăreață de operă, Milos (Vuk Kostic), fiul lor, adolescent care vrea să se facă fotbalist se află undeva în apropierea nou apărutei frontiere dintre Serbia și Bosnia, într-un spațiu muntos, într-o gară uitată, într-un peisaj de o mare frumusețe. Luka proiectează o stațiune turistică, cabane, un teleferic, Jadranka o carieră fabuloasă oriunde altundeva decît în pustietatea munților, iar Milos vrea să ajungă fotbalist la Partizan Belgrad, fapt pentru care mamam depune un
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
Nu degeaba Domnișoara Hus, o piesă ciudată, onomatopeică în exactitatea ei, rimează cu el. Și alexandrinii perfecți pot fi oricînd elemente de reconstituire a unei uriașe partituri pulverizate, înghițite de text. Din el, din interiorul cuvintelor forțate să recompună ordinea uitată a notelor, iese o muzică fosforescentă, subacută și rece, dar atingînd, cîteodată, insuportabile intensități. Același principiu, cu deosebirea că, în ele, faptele se calmează de tot, lăsînd textul să-și facă, superb, mendrele, e de găsit în Ingeniosul bine temperat
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
ultimele volume, dar am putea spune că ele semnalează într-un fel obsesiile brebaniene, în jurul cărora se organizează personalitatea și opera: înfruntarea ratării, răzbunarea prin operă, voința de construcție, eul paranoid, situarea în linia lui Dostoievski și Nietzsche, maeștrii niciodată uitați, explorarea psihologiilor obscure etc. Nicolae Breban ar sacrifica orice pe altarul romanului: viață socială, viață intimă, jurnal, jurnalistică, istorie, filosofie, arta subtilă a nuvelei sau cea miniaturistică a schiței - totul. Pentru că, în cele din urmă, le poate recupera în construcția
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
se născuse. Temîndu-se că, prin descoperirea ei, frauda o enigmă, presimțind În această descoperire ceva interzis, primejdios, simțea totodată o mare neliniște care izvora din sentimentul că, În continuare, orice e posibil. De aceea puse fotografia la loc, În sertarul uitat descuiat, străduindu-se să o așeze exact În poziția În care o găsise. Ceea ce părea să nu-i fi reușit prea bine, căci la puțină vreme după ce se Întoarse, Vic veni În bucătărie, unde Christina se ascunsese ca Într-un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
amintea cu ușurință cum ajunsese În peșteră, adus de Vic, cum Îl salutase la intrare pe cel pe care Vic Îl numise eronat David și alte Întîmplări dintr-un trecut mai Îndepărtat, ori poate dintr-un vechi vis, Între timp uitat. Ca atunci cînd privești către un obiect fără să-l vezi propriu-zis, căci privirea se duce dincolo de el, mult mai departe, și vede o mulțime lucruri inexistente, ocolind obiectul care-i stă În cale fără contur, lipsit de culoare, transparent
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu mai trage de timp, îl întrerupe Gulie, treci la subiect și spune-o pe-a lui Roja. E de bine sau e de rău? — Cum adică treisprezece? se miră Dendé. — Dom’ Roja, zice Tîrnăcop, chiar vreți să facem totul uitat, întreabă, dîndu-și seama că dintr-o clipă în alta cortul o să cadă grămadă. — Toate catrafusele astea nefolositoare, se aude vocea lui Roja pufăind, haine, cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca să pot s-o iau eu cum se cuvine, cu alai de nuntă, muzicanți și toate alea. Cum de se găsește mereu cîte unul care atunci cînd nu te mai aștepți vine și îți zgîndărește trecutul pe care-l credeai uitat, terminat, îngropat, istorie? începe să se frămînte. — Viața nu e vis, zice Roja, uite că ți-ai și amintit de mine, ca dovadă că totul a fost pură realitate. Sînt pierdut, o să înceapă iar după același scenariu, toată viața asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se vor Înțelege și nu-și vor pune bețe În roate unii altora. Problema Uniunii Europene s-a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îmi era prăpastia, tot mai bine era la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fosta soție a lui Jamie cel rătăcit din greșeală, Își făcu apariția sub arcada salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată hrănită cu lapte de la fermă, dar cu clasă. Avea douăzeci și opt de ani, păr blond până la coate, niște pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail care-i venea ca turnată, făcută din satin galben și a cărei fustă despicată se unduia superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
praful și pulberea, îi va fi fiind pe plac să fie conservate cuvintele robului său? Și, în sfârșit: dacă ai avea de ales, să mori sau să-ți cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, șterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra, trăind veșnic, ce-ai face? Musca pe tavantc "Musca pe tavan" Mulți vor fi rămas cu gura căscată auzind ultima probă de gândire politică a premierului Năstase: „Alegerile anticipate sunt un subiect artificial”. Subsemnatul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
coborând din avionul prezidențial, mă încuiau (după cum v-am mai spus) în casă. Într-o zi, să zicem joi, atunci când nu sunt trei ceasuri rele și nici nu se postește, tata s-a întors de la fabrică să ia un dosar uitat și m-a găsit în fața blocului. Nu spărsesem yala, nici n-o descuiasem cu un șperaclu. Pur și simplu ieșisem pe fereastra de la bucătărie, bucătăria noastră mică, cu butelie, de la etajul doi. N-a fost ideea mea, recunosc, mă învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la rînd undeva pentru cine știe ce gumă de mestecat cu aromă de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Ba cîntărește aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dat În judecată pentru că n-a declarat fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și puritate; ca să nu mai punem la socoteală păcatele săvîrșite pe ascuns. Micul duce e mort, trădat și uitat; nu-i mai putem recunoaște pe ticăloși și-i privim cu suspiciune pe eroi, iar lumea ne apare strîmtă și neîncăpătoare. „Ce mică e lumea“, sau „Mă simt străin În lumea asta“ sînt expresii care circulă pe buzele multora, rezumîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu era urmărit: pe aleile lungi ale parcului nu se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura melodie pe care-o cunoștea. GÎndul că nu-i un criminal Îl umplea de bucurie și-i dădea un fel de liniște sufletească. Trecutul uitat nu-l mai tulbura acum - cum nu-l tulburase nici În primele săptămîni petrecute În sanatoriul doctorului Forester. „Ce bine e să fii din nou adult!“ Își spunea. Cu sufletul plin de taina pe care-o cunoștea numai el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poliție? Cum Rowe nu-i răspunse, alergă după el, strigînd: Nu poți pleca Înainte de a auzi ce-am să-ți spun despre soția dumitale! — Soția mea? Întrebă Rowe și se Întoarse, coborînd treptele: acum nu mai putea să scape - anii uitați Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe care-l ucisesem. Săptămâna de după accident fusese un labirint de durere și fantezii nebunești. După platitudinile vieții de zi cu zi, cu dramele lor înăbușite, întreaga mea pricepere organică de-a face față rănile fizice fusese demult trunchiată sau uitată. Accidentul era singura experiență adevărată prin care trecusem de ani întregi. Pentru întâia oară mă aflam într-o confruntare la nivel fizic cu propriu-mi corp - o enciclopedie inepuizabilă de dureri și scurgeri -, cu privirea ostilă a celorlalți și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cameramani. Înaintând în traficul de seară de pe Western Avenue, mi-am imaginat cum ar fi să mor în acea uriașă acumulare de ficțiuni, să-mi găsesc corpul marcat de urmele a o sută de seriale polițiste de televiziune, semnăturile dramelor uitate care, ani întregi după ce-au fost trecute la index în urma unei restructurări a rețelei de televiziune, și-ar lăsa ultimele liste de generic imprimate în pielea mea. Zăpăcit de aceste nevoi ademenitoare, la intersecția cu nodul de trecere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]