1,163 matches
-
vin dulce și-ai lăsat să afume cu smirnă și miresme în palatul tău și mi-ai sărutat buzele mele. Dar ia-mă, ia-mă numai, palatul cel nou va fi și mai frumos decât cel vechi. [ Bătrânul îi întinse urciorul. - - Halila! departe de mine. Ley scăpă urciorul pe pietre de se facu hârburi. Ochii lui se cascară - el se uita țintă la fereastă și scutura cu mînile grilagiul. Bonetul îi căzu de pe cap și el alături. - Ai adormit, frumosul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu smirnă și miresme în palatul tău și mi-ai sărutat buzele mele. Dar ia-mă, ia-mă numai, palatul cel nou va fi și mai frumos decât cel vechi. [ Bătrânul îi întinse urciorul. - - Halila! departe de mine. Ley scăpă urciorul pe pietre de se facu hârburi. Ochii lui se cascară - el se uita țintă la fereastă și scutura cu mînile grilagiul. Bonetul îi căzu de pe cap și el alături. - Ai adormit, frumosul meu mire, zise Hagar, ai adormit în palatul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rege Rodoald, fiul lui Rotari, iar Ansoald mi-a luat locul definitiv la palat. După ce am deshumat resturile lui Romilde, am avut grijă să fie puse într-o ladă, în mare secret, dar cu acordul lui Ago. Ascunzând-o sub urcioare mari pline cu mei și dughie, am dus-o până la Gruse sub paza unor falși negustori, oameni bine plătiți, gata să ia gâtul oricărui vrăjmaș. Fără să mai trec pe la neamul Ariberti, am luat-o spre biserică pe o scurtătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei pentru a veni se schimbaseră vreun pic. —Ceai? Darcey fu trezită din gândurile sale de o femeie înaltă, cam de vârsta ei, care avea în mâini o tavă cu un ceainic de argint, la fel ca și zaharnița și urciorul de lapte; cana și farfuriuța erau din porțelan. —Mulțumesc. Andrea așeză tava cu grijă pe masă. Era nemaipomenit de frumoasă, cu o piele netedă ca porțelanul, cu ochii de un albastru închis și părul negru strâns la spate. Era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
doarme, dar cât de departe e oare gândul lui?! Eu citesc încă, în dreapta lui, Autoportretul, L-am scos și astăzi afară, dacă ar fi vrut să se mai apuce de lucru, pe masă paleta cu vopselele deja uscate, pensula în ulcior așteaptă, dar el tolănit în fotoliu, atent?! Vindecarea orbului, e și numele unui tablou pictat de el, mi-l amintesc bine, e, Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vie din ochii iubitului meu hei, sunt Ana, așteptându-l ca pe o ploaie, după secetă îndelungă, brațele noastre unite, împerecheate le întindem neputincioși deasupra unicului nostru trup, și-n clipa aceea ți-am vărsat, mi-ai vărsat fără de voie urciorul de vopsea, galben se revarsă pe scândurile acoperite de margarete, galben de nimb, Theo s-a ridicat de lângă Ana, chipul lui transfigurat de, nu mai pot gândi acum când o văd pe Ana, goală, râzând, de păr i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să lucreze duminica spuneau călugării despre cel ispitit cu geniul ce nu ține seamă de orânduiala bună a lumii, ai venit să fii lângă mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zvârlind cu piciorul găleata cu var trimisă de pe schelă în perfectă concordanță cu legile fizicii direct pe pardoseala roșietică a, eu ferindu-mă speriat să nu cumva legea gravitației să antreneze găleata din zbor spre ființa mea neputinioasă, aplecată spre ulcioarele cu culori jos, în mijlocul bisericii, Și văd acum totul cu alți ochi, Cu adevărat intrând în naos pictura lui Theo nu se aseamănă cu nimic cunoscut, E altceva! Îmi dau seama acum, după ce am mai intrat și în alte biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cap rușilor că vodca și mâncarea ar fi ascunse în biserică și iată-i intrând, pe jumătate beți, în biserica neterminată, doar eu acolo cu meșterul Vasile, ne-au strigat ceva în limba lor, apoi s-au repezit sălbatic la ulcioarele noastre cu vopsele, le-au spart pe toate cu furie, înșelați în așteptările lor de a găsi băutură și unul dintre ei, n-am să-i uit chipul stăpânit de diavol niciodată, a luat un ulcior cu vopsele ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au repezit sălbatic la ulcioarele noastre cu vopsele, le-au spart pe toate cu furie, înșelați în așteptările lor de a găsi băutură și unul dintre ei, n-am să-i uit chipul stăpânit de diavol niciodată, a luat un ulcior cu vopsele ce mai rămăsese întreg și l-a izbit cu forță de perete și-mi amintesc cu claritate și astăzi cum pe peretele acela fusese pictată Răstignirea, din vasul spart de zidul de piatră se prelingea vopseaua roșie pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai vadă nimeni și am alergat să-l arunc undeva, desfac sulul și-mi văd chipul desenat în linii geometrice, nu știu de unde am vopsele, dar încep să-l stropesc în culori, chipul meu se mișca pe hârtie, trântesc toate ulcioarele de vopsele pe care le am la îndemână peste chipul meu, dar nu-l pot face să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trântesc toate ulcioarele de vopsele pe care le am la îndemână peste chipul meu, dar nu-l pot face să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lut printr-o tulpină de bambus, pentru a ațâța focul. Hiyoshi năvăli Înăuntru, spunând: — Auzi, s-aduc apa? — Nu, mulțumesc, răspunse Otsumi surprinsă, cu o privire timidă. Clătină din cap, Întrebându-se ce avea de gând. Hiyoshi luă capacul ulciorului cu apă și privi Înăuntru. — E plin deja. Să fac pasta de fasole? Nu! Nu fi pisălog! — Pisălog? Nu vreau decât să te-ajut. Pot să fac ceva pentru tine? Să aduc murăturile? — Nu s-a dus Mama adineaori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
eticheta ceremoniei ceaiului, spuse Tenzo, privind În jur, pe când sorbea Încântat din ceai. Cum era de așteptat din partea unui om atât de bogat și de faimos, instrumentele pentru servitul ceaiului sunt, neîndoielnic, meșteșugit lucrate. Deși e o impolitețe să Întreb, ulciorul din porțelan pe care Îl folosiți nu este cumva o piesă de ceramică akae? — Ați observat? — Da. Tenzo privi piesa, profund impresionat. Dacă aceasta ar fi să cadă În mâinile unui negustor din Sakai, cred că i-ar aduce cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu cuvintele: — Stăpâne, vă rog, dați-le hoților ceea ce vor. I-o duc eu lui Tenzo și o să plece. Urmă o scurtă pauză, Înainte ca negustorul să Întrebe: — Hiyoshi, ce mai vrea și ăsta? — A spus că a venit după ulciorul akae. — Ce? — A zis că, dacă i-o dau, va pleca. De vreme ce nu valorează nimic, nu-l lăsați s-o ia? Eu am fost cu ideea, explică mândru Hiyoshi. Mă voi preface că am furat-o pentru el. Dar deznădejdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu valorează nimic, nu-l lăsați s-o ia? Eu am fost cu ideea, explică mândru Hiyoshi. Mă voi preface că am furat-o pentru el. Dar deznădejdea și spaima de pe chipul lui Sutejiro și al soției sale erau evidente. — Ulciorul akae a fost scos azi de la păstrare pentru ceremonia ceaiului, nu-i așa? continuă Hiyoshi. Omul trebuie să fie un nătărău, dacă mi-a spus să-i aduc nimicul ăla fără valoare! Încheie el, pe un ton de parcă toată situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
temelii. Nici una, nici alta nu era o Întâmplare neobișnuită În vremurile acelea tulburi. Într-o asemenea situație, omul nu avea prea mult timp ca să se hotărască. Un moment, Sutejiro păru să nu se poată elibera de atașamentul său trecut față de ulcior. Dar, În cele din urmă, spuse: — N-am Încotro. După aceea, se simți puțin mai bine. Luă cheia magaziei din sertarul unui dulăpior lăcuit. — Du-i-o, aruncă el cheia În fața lui Hiyoshi. Indignat de pierderea prețioasei carafe, Sutejiro nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nimic mai mult decât căpetenia unei bande de ronini. Probabil s-a temut să nu se afle că nu cunoaște ceremonia ceaiului. Koroku și patru vasali ai săi se duseseră la petrecere În chip foarte demn. În timpul ceremoniei ceaiului, un ulcior de apă akae atrăsese atenția unuia dintre musafiri, iar, pe parcursul conversației, Îi scăpă din neatenție o remarcă. — Ce ciudat, spusese. Sunt sigur că am văzut ulciorul ăsta În casa lui Sutejiro, negustorul de cermică. Nu e vestita piesă de ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ai săi se duseseră la petrecere În chip foarte demn. În timpul ceremoniei ceaiului, un ulcior de apă akae atrăsese atenția unuia dintre musafiri, iar, pe parcursul conversației, Îi scăpă din neatenție o remarcă. — Ce ciudat, spusese. Sunt sigur că am văzut ulciorul ăsta În casa lui Sutejiro, negustorul de cermică. Nu e vestita piesă de ceramică akae pe care i-au furat-o hoții? Gazda, care ținea deosebit de mult la ulcior, avu firesc un șoc. — Dar e absurd! Abia am cumpărat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
neatenție o remarcă. — Ce ciudat, spusese. Sunt sigur că am văzut ulciorul ăsta În casa lui Sutejiro, negustorul de cermică. Nu e vestita piesă de ceramică akae pe care i-au furat-o hoții? Gazda, care ținea deosebit de mult la ulcior, avu firesc un șoc. — Dar e absurd! Abia am cumpărat-o de la un magazin din Sakai, cu aproape o mie de galbeni! Ba le arătă chiar și o chitanță. — Ei, insistă oaspetele, Înseamnă că hoții i-au vândut-o unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Tenzo rămase mut. — Tenzo! Ai abuzat de forța armată pe care ți-am Încredințat-o. Ai pus-o În slujba unor scopuri rele, comportîndu-te ca un hoț În timpul nopții. Tu ai spart magazinul de ceramică din Shinkawa și ai furat ulciorul akae, nu-i așa? Tenzo păru pe cale s-o ia la fugă. — Porcule! tună Koroku, ridicându-se. Stai jos. Vrei să fugi? — Nu... nu voi fugi. Glasul Îi șovăia. Se lăsă greoi pe iarbă, de parcă ar fi fost Înlănțuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rău. Aoyama Shinshichi Îi liniști: — N-am venit să jefuim. Mergem să-i pedepsim pe Watanabe Tenzo și pe tâlharii lui. Sătenii se liniștiră, Începând să se plângă de atrocitățile lui Tenzo. Crimele lui nu se mărgineau la furtul unui ulcior de la Sutejiro. Pe lângă că Încasa impozitul anual pe pământ pentru seniorul provinciei, Își făcuse propriile legi și aduna Încă o sumă, numită „taxă de protecție“, pentru orezării și loturi. Luase În stăpânire stăvilarele lacurilor și ale râurilor și le cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În Kai... bombăni Înverșunat Koroku, Însă, deocamdată, nu putea face altceva decât să se resemneze și să aștepte. Curînd după aceea, fu vizitat de un mesager al vasalului clanului Oda, care-l invitase la ceremonia ceaiului. Omul aduse cu el ulciorul akae. — Știm că aceasta a fost pricina multor necazuri În familia dumneavoastră. Deși am cumpărat acest celebru vestigiu cu bună credință, considerăm că nu Îl mai putem păstra. Suntem de părere că, dacă Îl returnați la magazinul de ceramică, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la magazinul de ceramică, vă veți redobîndi cinstea obrazului. Koroku luă carafa, făgăduind că le va Întoarce vizita. Până la urmă, nu se duse personal, ci trimise un mesager cu daruri: o șa splendidă și aur de două ori cât valoarea ulciorului. În aceeași zi, Îl chemă pe Matsubara Takumi și-i spuse să se pregătească să plece Într-o scurtă călătorie. Apoi, ieși pe verandă. — Maimuță! strigă el. Hiyoshi ieși În fugă dintre copaci și Îngenunche În fața lui Koroku. Mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]