1,131 matches
-
din indiferență sau vreun motiv subteran, ci pentru că nu-și dăduse seama că de abia reușea să distingă trăsăturile lui Cipriano Algor, așezat chiar în fața ei, l-ar fi putut atinge cu mâna dacă s-ar fi aplecat puțin înainte. Urciorul ține în continuare apa bună, proaspătă, întrebă Cipriano Algor, Ca în prima zi, răspunse Isaura, și în acest moment își dădu seama cât era de întuneric, Ar trebui să aprind lumina, își spuse, dar nu se ridică. Niciodată nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ne pripim, spuse Cipriano Algor, Ce vrei să spui, întrebă Isaura, Ai o casă, o slujbă, Și ce dacă, Lași totul baltă, întorci spatele, Am mai lăsat totul baltă și înainte, am mai întors și înainte spatele, când am strâns urciorul la piept, îți aduci aminte, într-adevăr trebuia să fii bărbat ca să nu înțelegi că te strângeam pe tine, ultimele cuvinte aproape că se pierdură într-o subită erupție de suspine și lacrimi. Cipriano Algor întinse timid mâna, o atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată! Caut, nu știu ce caut. Caut aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse fântâni - azi cu ape legate și-nvinse. Caut, nu știu ce caut. Caut O oră mare rămasă în mine fără făptură Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură. Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri, subt trecutele, caut lumina stinsă pe care-o tot laud. [1933] * SEMNAL DE TOAMNĂ O voce ieri din adânc s-a-nălțat amară, amară, amară. Îngeri mulți murind și-au
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână tu fără pas ne-ai ajuns. Făptură de nicăiri coborîtă-n imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt ulcior rupt din coastele humei! Griji, biruinți și uimiri încercînd în preajma ta sta-vom ades. Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea cu care tu azi ne-ai ales. Sus stelele cele mai treze aprind cărbuni de diochi. Subt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cheia. Vântul ne-azvîrlea în păr și-n față pulbere de lună, caldă încă vremea-aceea. Ținând soarele în mână, un oltean - pe jumătate om aievea, în rest fântână cu o cumpănă în spate - dimineața da năvală cu un chiot în cetate. ULCIORUL Pe masa îmi stă, durat din argilă, ulciorul. În rostul ceramic așez uneori, cu rouă pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins, trandafiriul își las-o petală pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pulbere de lună, caldă încă vremea-aceea. Ținând soarele în mână, un oltean - pe jumătate om aievea, în rest fântână cu o cumpănă în spate - dimineața da năvală cu un chiot în cetate. ULCIORUL Pe masa îmi stă, durat din argilă, ulciorul. În rostul ceramic așez uneori, cu rouă pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins, trandafiriul își las-o petală pe masă, dorind în lumină să stea fără mască
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins, trandafiriul își las-o petală pe masă, dorind în lumină să stea fără mască. Se face că torn, alte dăți, în ulcior tomnaticul soare prin teascuri trecut, curgător aur crud, vin de piatră, soi cald de Aiud. Mai apoi câteodată păstrez în ulcior și-un lucru mai scump și mai rar: grămada de boabe de chihlimbar, lacrimi pe care o pădure le-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
las-o petală pe masă, dorind în lumină să stea fără mască. Se face că torn, alte dăți, în ulcior tomnaticul soare prin teascuri trecut, curgător aur crud, vin de piatră, soi cald de Aiud. Mai apoi câteodată păstrez în ulcior și-un lucru mai scump și mai rar: grămada de boabe de chihlimbar, lacrimi pe care o pădure le-a plâns, când ultimul alb unicorn s-a stins. OEDIP ÎN FAȚA SFINXULUI Ascult. Adâncul tău ce-amar și ce pustiu, cât
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
rege Rodoald, fiul lui Rotari, iar Ansoald mi-a luat locul definitiv la palat. După ce am deshumat resturile lui Romilde, am avut grijă să fie puse într-o ladă, în mare secret, dar cu acordul lui Ago. Ascunzând-o sub urcioare mari pline cu mei și dughie, am dus-o până la Gruse sub paza unor falși negustori, oameni bine plătiți, gata să ia gâtul oricărui vrăjmaș. Fără să mai trec pe la neamul Ariberti, am luat-o spre biserică pe o scurtătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așa că a doua zi s-a pornit să facă o mâncare așa cum se putea vedea doar la marile sărbători. - Mi-am dat sufletul făcând acea mâncare, așa cum n-o mai făcusem niciodată, povestea Lea în după-amiezile goale, fierbinți, în timp ce învârteam urcioarele cu gâtul subțire, ca să iasă zerul din laptele de capră covăsit. Cel care venise avea să fie tatăl copiilor mei, eram pur și simplu sigură de asta. Vedeam bine că era vrăjit de Rahela, parcă pentru prima dată vedeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus de-o parte urciorul cu lapte pe care îl covăsea și s-a îndreptat cu pași hotărâți înspre pășunea unde tata se ocupa de câinii lui. Mama era atât de adâncită în gândurile ei, că nici n-a observat că mă luasem și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fie luate de Iacob, la fel bijuteriile și hainele purtate de Zilpa și de Bilha. Iacob a cerut și mantalele și lăncile fiilor săi, două războaie de țesut și douăzeci și patru de minae de lână, șase coșuri mari de grâu, douăsprezece urcioare de ulei, zece burdufuri de vin și ploști pentru apă din piele, câte una pentru fiecare om. Dar asta era doar ceea ce se dădea la vedere, lăsând la o parte faptul că mamele mele erau foarte istețe și viclene. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împreună cu toți servitorii și cu fiii lui Laban s-au dus la pășunile cele mai îndepărtate ca să separe animalele pătate de celelalte, pentru că de-acum primele îi aparțineau lui Iacob. Dintre bărbați, doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure că baloturile de lână pe care urma să le luăm nu erau mai multe decât se stabilise. „E dreptul meu”, mormăia el. Până la urmă, Laban a obosit să le păzească pe fetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tot zgândărit crusta roșie și enormă. În ziua în care chiar am plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam nimic din ce trebuia. Mama, care era peste tot în același timp, asigurându-se că urcioarele cu vin și ulei erau bine închise, că frații își pieptănaseră bărbile, că totul era gata, până la urmă și-a pierdut răbdarea din cauza mea. A fost una din rarele dăți când chiar a ridicat vocea la mine: - Ori mă ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în trup și m-a trimis la cules măsline, unde era mult de muncă. Zilpa mă aștepta acolo. Supraveghea presa și abia mi-a răspuns la salut. Chiar și Bilha care știa să citească în inimi era ocupată cu câteva urcioare de ulei care crăpaseră și nu vedea nimic altceva. Lipsa lor de atenție mi-a deschis ochii. Înainte de călătoria la Salem, eram sigură că mamele mele îmi citesc gândurile și văd direct în inima mea. Iar acum descopeream că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar regele a mers până acolo încât l-a numit Elohim, cel mai mare dintre toți zeii. Tata mi-a făcut o zestre frumoasă. Optsprezece capre și optsprezece oi, toate hainele și bijiteriile mele, furca și piatra de pisat, zece urcioare de ulei nou și șase baloți mari de lână. Iacob a fost de acord să permită căsătorii între copiii lui și cei din Salem, de atunci încolo. Hamor și-a pus mâna sub coapsa lui Iacob, iar Iacob l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
țip și să-mi zgârii gâtul până mi-a dat sângele. A fost nevoie să-mi lege mâinile și gura ca să putem ieși din oraș fără să ne recunoască nimeni în întunericul nopții. Re-nefer și Nehesi au scos din pământ urcioare pline cu aur și argint și le-au dus pe ascuns, cu mine cu tot, până în portul Joppa, unde au tocmit o corabie minoică pentru o călătorie spre Egipt. Pe drum a fost o furtună teribilă, care a rupt pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
timpul de acord, am devenit moașele locului, ceea ce însemna multe case mari unde doamnele și servitoarele se bucurau de pântece fertile. Eram chemate cel puțin o dată la șapte zile și pentru fiecare copil sănătos primeam bijuterii, amulete, in fin sau urcioare cu ulei. Eu și Meryt împărțeam toate aceste lucruri. La rândul meu, voiam să i le dau pe toate lui Re-nefer, dar ea insista să le păstrez. Într-un an, magazia în care stăteam se umpluse de lucruri care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine, dar nu de la mine. - Se va naște întreg și curând. Dacă nu în seara asta, atunci mâine. Cheamă-mă și o să te ajut să stai pe cărămizi și o să tai cordonul. O chema Ahouri și după ce ne-am umplut urcioarele, m-a condus înapoi la casa brutarului. Locuia la câteva case mai la est de Menna și când i-a venit timpul în seara următoare, bărbatul ei a venit s-o caute pe moașa străină. Cu Meryt alături, am asistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uimită de mărimea lui. Îmi închipuisem o așezare ca cea de la Salem, cu o duzină de corturi și câteva focuri pentru gătit. Dar aici era un sat întreg; zeci de femei cu capul acoperit se mișcau încolo și încoace, cărând urcioare cu apă și lemne pentru foc. Țipetele copiilor acopereau murmurul de voci vorbind în limba mea, răstită și cântată în accente care îmi erau și nu-mi erau familiare. Dar mirosul a fost cel care mi-a umplut ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vreo parte, fără vreun chip care să se aplece spre mine. Simțeam cum totul, amintire, viața de până nu demult, gânduri, dorințe pe care le avusesem până atunci, plecau din mine. Pur și simplu mă goleam de toate. Ca un ulcior răsturnat, din care se prelinge apa... Stâna era tot la ieșirea din orășel. Dintotdeauna parcă fusese acolo, pe limba de pământ dintre șoseaua mare, care traversa așezarea, și drumeagul de țară care ducea spre fostul port. Dimineața fusese ședința festivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la el o vreme, după care m-am aplecat, destul de bănuitoare. Era plin ochi cu margarita de căpșune cu gheață și părea că fusese adus de la barul Finca Tapas 1 de pe Pentonville Road. Am cochetat cu ideea de a înșfăca urciorul și de a mă strecura înăuntru, unde aveam să-l golesc în liniște, făcând o pauză care - speram eu - era îndeajuns de lungă încât să-l facă să intre în panică, după care am spus: —Hugo? Poți să ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-am făcut nimic. — Ba ai făcut. Eu știu că ai făcut, zâmbi el. Două fete, cele mai frumoase din trib, trecură legănându-și fundurile goale, ținându-și țanțoș sânii descoperiți și râzând cu un aer de complicitate. Își umplură ulcioarele cu apă, lăsându-și fesele negre și tari foarte la vedere, și se întoarseră fără grabă, continuând să șușotească. Când trecură, îi aruncară o lungă privire străinului. — Yubani-i ar dori să-ți iei o nevastă nouă din trib, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dădea din coadă la picioarele copacului. „Prea mare“, gândi el. Se întoarse spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din siturile din Moldova (evident, în număr redus), în asociere cu alte tipuri ceramice amintite. În acest sens, menționăm descoperirile din Bazinul Bârladului de la Dănești, Dumeștii Vechi, Dodești, Bârlad-Prodana (Vaslui) și Drăgănești (Galați) - pl. LIII/1, 2, 5-9. Tipul VI: Ulcioare, modelate din pastă fină, cenușie ori gălbuie, cu gâtul înalt, corpul bombat, înzestrat cu o toartă. Pentru zona Moldovei nu s-au găsit exemplare întregi sau care pot fi restaurate, ci doar fragmente. Foarte rare, acestea sunt semnalate printre altele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]