5,770 matches
-
lacrima inimii țărănimii ilustre și autentice de altădată a sudului Moldovei, făceau întrucâtva parte din mărginimea Bacăului, dar au fost înghițite bucată cu bucată cu gura lacomă a administrației orășenești, pentru ca azi să fie o falie pestriță de interferență a uliței cu strada, nici una nici cealaltă în aspectul lor civilizat, și una și cealaltă eșuate în a nu fi nici stradă nici uliță, ca și locuitorul acestui spațiu, nici orășean și nici sătean...! Aici e Letea Veche, despre ea-i vorba
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
cu bucată cu gura lacomă a administrației orășenești, pentru ca azi să fie o falie pestriță de interferență a uliței cu strada, nici una nici cealaltă în aspectul lor civilizat, și una și cealaltă eșuate în a nu fi nici stradă nici uliță, ca și locuitorul acestui spațiu, nici orășean și nici sătean...! Aici e Letea Veche, despre ea-i vorba, fosta și actuala Letea Veche, un cartier ori un fragment de sat învălmășit în amestecul de identitate în care n-a mai
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
Simpatie > A NINS MĂICUȚĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului A NINS MĂICUȚĂ A nins și ninge iar măicuță și-n suflet mi-au crescut troieni, Cu gândul abătut rătăcesc pe uliță Cu pași de timp prin cerdacul unei ierni. Fără tine acasă nu-i ca altădată Plâng gânduri răvășite-n sufletul meu, Doar vântul cântă printre uluci la poartă în rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu. Te caut mamă-n amintiri pe
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
mamei m-au derutat. Sigur că habar nu aveam cu ce se mănâncă savanții și cărturarii, însă știam perfect ce este un măgar. E drept că nu văzusem măgari bolnavi, dar nu mă încânta deloc ideea cu măgarul sănătos. Pe ulița noastră era unul, nea Ghiță, care avea un măgar foarte sănătos, de vreme ce-i punea în spate sarsanale care îi îndoiau spinarea. Pe deasupra, nea Ghiță îl alinta pe sănătosul lui măgar cu o bâtă noduroasă, lovindu-l din răsputeri, și cu
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
că acolo sunt de nu mă auzeau. Între timp am băgat seama că acei băieți din curtea de lângă fântână, au ieșit și parcă legați unul de altul tot se bălăngăneau...ba, parcă începuseră a cânta îndreptându-se în sus pe ulița. Stergandu-ma, am luat-o după ei, dar prima la stanga, apoi iar prima la stânga. Văzusem o ulicioara ce mergea, bănuiam eu, spre grădină fam.B., însă nu văzusem bine cât se continuă încolo, deoarece, la o primă altă cotitură unde
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
paradis. Când a trebuit să-l părăsesc și să plec la liceu, în șaretă am avut o criză de dis-pe-rare, de care-mi mai amintesc și astăzi”, scrie în 1987. E prima mare ruptură a vieții lui. Lasă în urmă ulița copilăriei, umbrită de nuci, și Coasta Boacii, pășunea din Rășinari pe care o transformase în loc de joacă. Îi lasă în urmă și pe părinți, o familie înstărită, dintre cele mai bine văzute în sat, despre ca-re însă e convins că fusese
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]
-
de găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și barul, pe când văzduhul vuiește de zbârnâitorile zmeelor. Pe băltoace măcăiesc rațele... Ulița răsună de lălăiala câinilor... Pe lavițele dinaintea porților se adună vecinii seara la taifas, ca să-și mai ușureze sufletul de povara vieții. Mi-a fost dragă grădina copilăriei mele, în care tovarăș îmi era credinciosul Azorache, iar maestru de joacă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
credincioasă în suflet, de unde n-au putut-o izgoni nici imaginile mai proaspăt întipărite ale grădinilor cu caturi de pe malurile lacurilor italienești, albastre ca cerul de pe cărțile poștale ilustrate, nici idilele rurale cântate de poeți romantici. Mi-e dragă amintirea ulițelor de mahala pe unde-am hoinărit, cu Azorache după mine. Mi-e drag maidanul pe care am înălțat zmeul. Mi-e dragă aducerea-aminte a tovarășilor cu care laolaltă am crescut și cu care de atâtea ori m-am bătut. Mahala
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
cum apare ea, în gândurile de seară, să zicem, pe conexiunea sufletească Salaberry de Valleyfield - Vâlcea de România? Dar fluviul St. Laurent, pe al cărui mal se află casa familiei, îi alină cât de cât scriitorului Al. Cetățeanu dorul de ulițele satului în care s-a născut și a copilărit? Îi alină dorul de mirifica Vale a Oltului? La prima întrebare vă răspund cu o poezie de-a mea din volumul „De la Herodot cetire” publicat acum vreo câțiva ani la Editura
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
suflet, fiind și Praznicul Adormirii Maicii Domnului, dar și ziua onomastică a voievodului, care împlinea 60 de ani. Astfel, Brâncoveanu, împreună cu toate rudeniile lui, au fost scoși din temniță, numai în cămăși, cu capetele descoperite, și purtați în lanțuri pe ulițele Constantinopolului, ca niște făcători de rele. spre locul de execuție Ialy-Kioșc, din apropierea marelui serai. De față erau, pe lângă șirurile de ieniceri și mulțimea de popor îngrozită, și sultanul Ahmed al III-lea, crudul său vizir, Gin Ali, precum și ambasadori mai-marilor
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
lui Constantin Brâncoveanu nu s-a putut dezlipi de trup la lovirea călăului, și astfel, cei șase martiri și-au încredințat viața în mâinile Celui care a fost mărturisit. Apoi, trupurile celor șase eroi ai credinței au fost târâte pe uliți și aruncate în apele învolburate ale Bosforului, iar capetele au fost înfipte la prima poartă a seraiului, unde au stat trei zile, după care și ele au urmat trupurilor. Pe ascuns, creștinii au adunat ce se mai putea recupera din
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
a adus aminte, la un moment dat, de sărbătoarea Floriilor. Mi-a povestit atunci, cum toți copiii de la școală, în frunte cu învățătorul Stoia, părintele Tatu și doamna preoteasă, mergeau în dimineața Floriilor în afara satului, ca apoi să revină pe ulițele lui, frumos încolonați, cu cei doi bărbați în față și doamna Eudochia în urma lor, într-o procesiune emoționantă, purtând ramuri de salcie în mâini, și cântând pricesne specifice Floriilor. La 19 august 1934, casa preotului Tatu se umple de bucuria
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
a mai ivit vreo ocazie că, după o altă boacănă a “domnului” Dode, domnului Arsu și părintelui Băluță li s-a acrit de talentele “domnului” Dode în educație și l-au lăsat să taie în continuare frunză la câinii de pe uliță, pe unde hălăduia toată ziua. Despre ce boacănă a fost vorba? În primăvara aceea, nu știu din ce cauză, a fost o adevărată invazie de fluturi albi de varză. Toată lumea era disperată, de parcă ar fi fost vorba de un episod
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
deosebit de băiețelul cuminte, isteț și vrednic, trimis de Dumnezeu spre mângâierea bătrânilor.Acest Neghiniță, prezentat de Dică drept un șugubăț, era de fapt un răutăcios obraznic, superficial și șmecher. În loc să-i ajute pe bă-trâni la treburile gospodăriei, umbla teleleu pe uliță toată ziua. Întărâta câinii, rupea crengile pomilor, se urca în spatele bătrânelor și le fluiera în urechi ca să le sperie, se vâra pe sub fustele fetelor și le ciupea de picioare. Într-un cuvânt, era un băiețel rău, o adevărată pacoste pentru
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
maia dragă, începeam să bâzâi : -Hâââ! Vreau cu sorcova! Vreau după bolindeți! Răspunsul mamei era invariabil : -Ce bolindeți o să-ți dau eu, dacă mai urli! Când își pierdea răbdarea, îmi da. Pe la vreo cinci ani aveam voie să ies în uliță și să mă joc cu alți copii. Mi-i făcusem prieteni pe Ilie și Petriță, mai mari decât mine (aveau vreo nouă-zece ani) și pe Victoraș, care era de-o seamă cu mine. Eraam invidios pe ei când îmi povesteau
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bărbat! Vreau traista! Hâââ! Pe mama a pufnit-o râsul : -Bine, mă, bărbate! Îți dau traista, dar să te călești pe aproape, pe la vecini și să vii acasă când se întunecă! Bucuros, am luat traista și am alergat la răscrucea ulițelor, locul de întâlnire cu băieții. Ei sosiseră înaintea mea. Petriță mă certă : De ce n-ai venit mai devreme, bă? Acum, nu te mai luăm! Du-te acasă! -Lasă-l, mă, a spus sictirit Ilie. Acuși începe să bâzâie și mă enervează
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-te acasă! -Lasă-l, mă, a spus sictirit Ilie. Acuși începe să bâzâie și mă enervează. Hai să facem planul! Și Ilie a făcut planul de colindat cu Petriță. Eu și Victoraș îi priveam cu gura căscată. Au stabilit pe ce ulițe vom colinda, cum să strigăm și până când să colindăm. După ce au stabilit planul de bătaie, Ilie ni se adresă, privind fix la mine : -Bă, trebuie să colindăm până umplem trăistile, chiar dacă se face noaptea târziu! Vă convine? Să n-aud
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cine să-mi fie frică? Cu această stare de spirit am plecat la colindat, deși era prea devreme, deși gospodinele tot mai coceau bolindeții. Cu toate că începuse să burnițeze, nimic nu ne oprea și înaintam triumfal prin noroaiele și băltoacele de pe ulița desfundată. Cred că ne-ar fi invidiat chiar și Alexandru cel Mare sau Napoleon. Pe la garduri, câinii mușcau furioși scândurile văzându-ne așa de îndârjiți. Când ajungeam la o poartă, la comanda scurtă a lui Ilie, urlam din patru bojoci
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate. Preocupați cu colindatul, nici nu am observat că se întunecase și că am ajuns la capătul uliței. -Nu se poate! Sări enervat Ilie. Trebuie să strigăm . doi, doi! Nu merge cu trei. Și-așa li se pare prea mult. -Eu nu sunt de acord, nu sunt de acord! a început să mârâie Victoraș. Adică, să merg degeaba
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
acasăăă! Hâââ! Vreau după bolindeți! Vreau bolindețiii! Hâââ! Atunci Ilie a ridicat bățul și s-a luat după mine: -Stai, mă, să-ți dau eu bolindeți! Stai să-ți dau bolindeți! Instinctul conservării mă puse în mișcare. Alergam pe mijlocul uliței, prin mocirlă și băltoace, strigând disperat : -Să nu dai! Nu da! Nu da! După ce mă fugări, Ilie se întoarse la ceilalți și toți plecară râzând, dispărând în întuneric. Rezemat în băț, plângeam deznădăjduit. -Ce mă fac eu acum? Am rămas
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
poartă cu „unu, unu”. Să vezi minune! A ieșit gospodina cu un bolindete, spunând miloasă : -Ține, mă, mititelule! Singurel, singurel!...Drăguțul de tine! Altă viață. Când am introdus în traistă primul bolindete, am simțit că zbor. Am traversat apoi rapid ulița la altă poartă, hotărât să nu scap nici o casă. Dar viața asta mizerabailă mi-a dat prima lecție : niciodată nu-ți iese cum vrei. Orice ai încerca să faci, hop, apare concurența! Ca să-ți pună bețe-n roate! Acum, când
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cumsecade, pornii hotărât pe șosea, urlând din poartă în poartă, invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele nu prea mai ieșeau cu bolindeți la poartă. Fără să mai țin seama pe unde sunt, alergam în neștire din uliță-n uliță, urlând cu înverșunare binecunoscutul „unu! unu!” O gospodină care a ieșit cu un bolindete, se miră : -Singur, mă, țicușor, la ora asta? Du-te acasă, puiule, că plânge mă-ta după tine! -Da’ de unde știi tu că plânge
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
hotărât pe șosea, urlând din poartă în poartă, invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele nu prea mai ieșeau cu bolindeți la poartă. Fără să mai țin seama pe unde sunt, alergam în neștire din uliță-n uliță, urlând cu înverșunare binecunoscutul „unu! unu!” O gospodină care a ieșit cu un bolindete, se miră : -Singur, mă, țicușor, la ora asta? Du-te acasă, puiule, că plânge mă-ta după tine! -Da’ de unde știi tu că plânge? întrebai eu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
urmărește din nou namila?...Păi, așa, nu umplu eu traista toată noaptea! Așa își făcu loc în creierașul meu și gândul cel bun: -Hai acasă, băiete, că ai ceva bolindeți! Poate, acum mama chiar plânge. Hotărât, o iau înapoi pe uliță, fără să mă mai opresc pe la porți. Mergeam agale, călcând prin băltoacem cu capul în jos. După o vreme, mă uit în stânga să văd turla bisericii. Credeam eu că ulița aia duce la biserică. de la biserică știam să ajung acasă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Poate, acum mama chiar plânge. Hotărât, o iau înapoi pe uliță, fără să mă mai opresc pe la porți. Mergeam agale, călcând prin băltoacem cu capul în jos. După o vreme, mă uit în stânga să văd turla bisericii. Credeam eu că ulița aia duce la biserică. de la biserică știam să ajung acasă. dar biserica nu se vedea... -Măi, să fie! am spus înciudat. Nu era biserica acolo, când am venit? Înflăcărat, cu uratul și bolindeții, nu mi-am dat seama pe ce
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]