1,424 matches
-
ajungi să te simți depășit de situație. Fiona se simțea mândră de ea pentru că găsise o modalitate de a articula sentimentele lui Susan, însă fără să i le atribuie, ceea ce ar fi însemnat să-i trădeze încrederea. — Da? Nick părea uluit. —Dacă asta e ceea ce simțea, atunci de ce nu mi-a spus nimic? Fiona a zâmbit înțelegătoare. —Nouă, femeilor, ne place să spunem că suntem niște ființe foarte simple, dar, în realitate, suntem extrem de complexe. — Cu siguranță, a întrerupt-o Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar cred că decizia de a ne părăsi... mai ales pe ea..., Fiona a arătat-o cu mâna pe Jessica,... e mult prea exagerată. Sunt de acord cu tine. Știai că mama îl poreclise Puzzle? Fiona a clătinat din cap uluită. Zicea că orice problemă de care dă cu nasul îl face pe tata bucățele, se pierde, se risipește și nu știe cum să se descurce. Jake a zâmbit crispat. —Știi unde e? — Nu, a răspuns Fiona ridicând din umeri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta nu ne-ai mai spus-o niciodată! —Sinceră să fiu, am uitat cu totul. Fiindcă n-am luat-o în serios, i-a răspuns Julia ridicând brațele în sus. Dar, cinste ei, a reușit! Fiona se uita la Julia uluită. Era ca un copil care se holbează la noua și radicala tunsoare a maică-sii. — Nu-mi vine să cred că ești așa de liniștită și de veselă. Eu aș fi fost terminată. A, crede-mă că prima săptămână n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mișcare greșită, dacă rivalul nu se arată dispus să-ți dea timp să te redresezi? Se priviră, încercând să-și descopere reciproc intențiile, învârtindu-se încet unul în jurul celuilalt, în timp ce din jaime începeau să se ivească bărbați, femei și copii, uluiți, nefiind în stare să accepte că cei doi se înfruntau într-o luptă reală și nu într-un simulacru. în cele din urmă, Mubarrak schiță prima lovitură, ce părea aproape o întrebare timidă; dorința de a constata că era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ciopârțit zbură la peste patruzeci de metri, altul se dezintegră ca și cum n-ar fi existat niciodată și, în câteva secunde, din jeep nu rămase decât o grămadă de fiare fumegânde. Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, supranumit Vânătorul, rămase împietrit, uluit, incapabil, poate pentru singura dată în viața lui, să înțeleagă ce se întâmpla în fața ochilor săi. în cele din urmă, se întoarse încet spre cel de-al doilea vehicul, tancheta pe șenile, ce-și continua drumul imperturbabilă și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pace! — Nu! tonul targuí-ului era tăios, hotărât și amenințător. Vreau să-i spui din partea mea că dacă poimâine nu mi-a eliberat familia, chiar aici, pe locul unde te afli acum, o să-l omor pe președinte. Grăsanul îl privi complet uluit. Reacționă cu întârziere și, în cele din urmă, bolborosi prostește: — Ce-ai spus? Că o să-l omori pe președinte? — Exact, spuse și arătă cu degetul spre interiorul clădirii. Spune-i așa! Eu, Gacel Sayah, care l-am eliberat pe Abdul-el-Kebir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cele două fiice la stânga și ne ținu o cuvântare sârguincios pregătită. Începu prin a face elogiul curajului meu, Își reafirmă bucuria de a mă fi primit. Apoi, după ce păstră câteva momente de tăcere, se apucă, dintr-odată, sub ochii mei uluiți, să-și descheie copcile corsajului. Am roșit, mi-am Întors privirea, dar mă trase spre ea. Umerii Îi erau dezgoliți, ca și sânii. Prin cuvânt și prin gest, mă invita să sug. Cele două fiice pufneau pe ascuns, dar chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dorință de aventură, dorința de a împărtăși mai multe momente cu el, la fel ca acesta de dimineață, să nu mai fim despărțiți, ca întotdeauna, fiecare măcinat de propriile preocupări. Îi simt privirea înțepându-mă în spate, cu ostilitate, ochii uluiți, ești nebună de legat, unde îți imaginezi că te duci, iar eu îmi întorc spre el fața machiată, de ce te interesează pe tine asta, Udi, mie îmi dă încredere în mine, și imediat îmi cer iertare de parcă i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tata, dar el spune, trăim în lumea reală, fetiță dragă, nu în povești, iar în viața reală trebuie să moară câte unul din fiecare familie, ca să poată trăi și ceilalți, nu ai mai auzit asta până acum? Ea îl privește uluită, apoi se opune ezitând, însă convingerea lui o lasă fără cuvinte. Chiar așa, șoptește ea, iar el spune, sigur că da, de multe ori este chiar copilul, așa cum s-a întâmplat în familia noastră, eu m-am sacrificat pentru mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îmi cer imediat iertare, trupul meu este mult mai frumos în pictura ta, dar el spune, poate, dar mult mai puțin interesant, eu nu caut frumusețea, și deodată ia tabloul cu mine goală și îl rupe în fața ochilor mei uluiți. Nu te speria, râde el, așa li se întâmplă mai multor tablouri de-ale mele atunci când descopăr cât sunt de superficiale, acum, când te-am văzut, îmi dau seama cât de mult am greșit, îmi întoarce spatele și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aici pe undeva era granița înainte, spune Udi, eu mă sperii, care graniță, cu Iordania? El spune, nu, cum cu Iordania, între regatul Iehuda și regatul Israel, uitasem complet că la un moment dat existase această împărțire, privesc în jurul meu uluită, caut urmele unor ziduri antice, dar pământul este peste tot la fel de plan, pământ sărat, ca pe lună. De ce au fost separate, întreb eu, iar el îmi răspunde, întrebarea este de ce au fost vreodată unite, între ele a fost întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu bine, când el este atât de nefericit, uneori mă invada un val de furie neașteptată, tocmai de asta mă voi simți eu bine, tocmai pentru că el este atât de nefericit, iar atunci îl trăgeam spre mine pe Udi cel uluit, așezându-i mâna pe sânii mei, gemând adânc, acoperind tusea aceea plină de lamentații. Uneori îl auzeam izbucnind în lacrimi, în ciuda respirației grele a lui Udi, în ciuda frecării membrelor noastre transpirate, lacrimile sfâșietoare ale unui copil neglijat, care știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu tine, despre asta vorbesc, despre faptul că îmi sugi sperma, îmi este interzis să mă mai culc cu tine, sperma este esența vieții, iar eu ți-am dat să îmi bei viața cu toate buzele trupului tău. Mă așez uluită pe pat, cu mâinile apăsându-mi buzele, în același fel fuseseră acuzați și evreii care băuseră sângele acelui copilaș creștin, iată-l acum pe el, convertit de la iudaism, boala îi convertise caracterul, mă acuză cu fruntea sus și observ plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trimis prin curier, vor ajunge imediat, el urlă, cu amigdalele inflamate, nu te cred, scroafă ce ești, ai fost să te fuți, ai fost să îți primești pula pe care eu nu ți-am putut-o da, eu îl privesc uluită, cum îi voi putea dovedi că se înșală. Înnebunită, murmur, toată ziua am fost la serviciu, nu am nici un chef să mă culc cu cineva, el strigă, mincinoaso, am văzut cât erai de disperată azi-dimineață, nu îți pasă că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șansă, Naama, soțul tău nici măcar nu a început să își dea seama de șansa care i se oferă, îi este interzis să o rateze, pentru că va mai trece multă vreme până când va mai primi o a doua șansă. O privesc uluită, îmi este greu să diger cuvintele ei, cu ce drept întoarce ea lucrurile pe dos, de când a devenit boala un lucru bun, iar sănătatea, ceva rău, dintr-odată mi se pare monstruoasă, cu mutra ei triunghiulară, cu bărbia ieșită, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mai puțin de o oră, însă el nu renunță, trebuie să plec în curând, iar eu spun, atunci vorbim când te întorci, te voi aștepta, și el adaugă încet, nu mă voi mai întoarce. De ce, întreb eu cu adevărat uluită, a izbucnit vreun război din care nimeni nu se mai întoarce? Îl privesc așa cum o copilă își privește tatăl mobilizat în mijlocul nopții, iar el spune, Naama, vă părăsesc, eu mă holbez la el, încă nu înțeleg, pe cine părăsești? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
părinte unic la douăzeci de ani, nu am pe nimeni care să mă ajute, dar deodată mă aud spunând pe un ton grăbit, te voi ajuta eu, Yael, te voi ajuta să îl crești. Ea se ridică încet, mă privește uluită, eu îi răspund cu un zâmbet stânjenit, deja nu mai pot da înapoi și nici nu am vreun motiv pentru a da înapoi, acum și Udi crește fetița aceea, așa că eu de ce să nu o ajut pe fata aceasta minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plâns izbucnind dintr-una din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită și îl văd năpustindu-se afară pe poartă, îndreptându-se cu pași grăbiți spre o mașină argintie, abia acolo se oprește, își întoarce fața frumoasă spre clădirea noastră, iar pe ea este întipărită o frică fără margini, ca și când întreaga clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt roșii, ca și când nu ar mai fi dormit de atunci, iar mama spune, ești radioasă, Naama, îl privesc provocator și îmi vine să îi spun mamei, exact așa arătai și tu când te întorceai acasă de la întâlnirile tale, ne priveai uluită ca și când nici nu îți mai aminteai cine eram și ce anume doream de la tine, dar îi privesc tăcută, aveam impresia că se aliaseră cu toții împotriva mea pentru a-mi distruge umila fericire, iar eu nu îi las, nu am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
merg la cursuri, să-mi petrec timpul liber citind în bibliotecă sau studiind diverse lucruri care mă interesau. * Cu toate că era pe sfârșite și cea de a doua săptămână din septembrie, Cavaleristul nu-și făcuse încă apariția. Eram pur și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat subțire de praf. Ceașca din plastic, periuța de dinți, cutia cu ceai, insecticidul - toate erau frumos aranjate pe raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plictisitor. Mi-ar plăcea să ies și eu în oraș cu o tipă și să comande o porție dublă de cartofi prăjiți. —Chiar așa. Îmi închipui că te întâlnești cu o sumedenie de fete grase, nu-i așa? — Ce? întreabă uluit. —Tipic pentru bărbați. Nu vă convin fetele care țin regim, dar ați vrea ca ele să aibă măsurile perfecte și nici un pic de burtă. Nu pot să înțeleg de ce te agiți așa. Tu nu arăți rău. —Mulțumesc! — Știi ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întind lângă el, într-o pasageră stare de semiconștiență. Stăm așa, față în față, zâmbind prostește, cu totul prizonieri obsesiei de a ne săruta, dar privindu-ne și trăgându-ne sufletul la răstimpuri. Ne simțim foarte fericiți și ne întrebăm uluiți cum de am avut șansa să ne găsim unul pe altul, să-l găsim pe cel care își dorește să fie în brațele noastre la fel de mult cum dorim noi să fim în brațele lui. Pe cineva care nu-și dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zicând că avem nevoie de zahăr pentru că am fost în stare de șoc, și eu nu pot decât să fiu de acord cu ea. Din direcția lui Jim auzim deodată ceva care seamănă a râs. Ne întoarcem toți spre el, uluiți. Mă gândeam... zice el,... ne întâlneam mereu pe la voi pe acasă, dar eu nu puteam niciodată să vă invit la mine, știți, să vă răsplătesc cu aceeași monedă ospitalitatea, și întotdeauna m-am simțit prost pe chestia asta... Alcoolul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
căprui închis îi înotau în lacrimi: să nu mă uiți, da? C XXXI Ațipind, Tubu se răzgâia în somn, îl împingea pe Cosmin cu pernuțele lăbuțelor în ceafă. Îl împinse până când se prăbuși după fotoliu, de unde ieși cu o privire uluită. Atunci se ridică și Cosmin de la computer. Din stradă se auzeau strigăte, fluierături și huiduieli. Probabil că lumea din cartier se becaliza, așa cum se întâmpla la fiecare două săptămâni. Pentru a urca în sondaje Partidul Noua generație, magnatul din Pipera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]