27,233 matches
-
Românii - si excrescența lor bolnavă, numită "parlamentari" - nu mai reacționează de mult la dezastrele care au năpădit ca niște buruieni ucigașe țară. În cel mai bun caz, și numai dacă sunt invitați la vreun talk-show, catadicsesc să ridice neputincios din umeri - forma lor supremă de compătimire a nefericiților care i-au trimis să huzurească în ctitoriile lui nea Pingelică. Altminteri, completamente rupți de realitățile (recunosc: respingătoare) ale unei societăți în descompunere, ei trăiesc în universul paralel al încăperilor capitonate, perfect izolați
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
ciclica a narațiunii, preferând să "înghețe" istoria, ca în Ouăle fatale. Profesorul și asistentul sau îl ucid pe proletar pentru a-l reînvia prin operație pe inofensivul cățel. Totul nu a fost decât un experiment nefericit: "Filipp Filippovici dădu din umeri - știință nu cunoaște încă modul de a transforma animale în oameni. Uite, eu am încercat, dar după cum vedeți, fără succes. A vorbit, dar a început să revină la starea lui primitivă. Atavism!" (Pag. 229). Liniștea Casei Kalabuhov este (deocamdată) salvată
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
Transilvania. Legea egoistă a lui "Scăpa cine poate!" ar prevală asupra oricăror alte considerente și texte patriotarde. Pentru că de lozinci și promisiuni românii au avut parte din belșug atât sub Iliescu, cât și sub Constantinescu. Responsabilitatea extremă care atârnă pe umerii actualilor guvernanți nu pare să-i scoată din tabieturile jalnice dobândite de când se înfrupta pe gratis din bucățele țării: dl. Radu Vasile publică volum după volum, iar dl. Constantinescu a inventat conceptul de "recepție mondenă de criză". Iar dacă n-
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
bune și pentru orgoliul (la marginea nebuniei!) de a fi serviți la masa de securiștii deghizați în chelneri? Sunt absolut sigur că proiectul de Lege a lustrației, gândit de regretatul George Șerban, nu va stârni, în afară tradiționalelor ridicări din umăr, nici un fel de reacție. Singurele comentarii previzibile vor constă în încercarea de discreditare și în descoperirea intențiilor de război civil, de trădare a intereselor patriei etc. Firește, a cere activiștilor de partid și securiștilor să stea departe de treburile publice
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
lui: "Dumitrița, Dumitrița/ strugur smead, zbicita vită/ basm de nea în lubenița/ Dumitrița, Dumitrița.// Tu într-una te-nsuvită/ grâu incendiind cosita/ drac intrat în mucenița/ Dumitrița, Dumitrița." (Litanie IV); Nu știi că Domnul Mâine va să-ți zgârcească nurii/ Și umerii de măr - cumpănă dreapta -/ Are ca să ți-i svânte mandibulă securii/ Când jindul nu s-o mai răsfrânge-n faptă?// Și felceri roșcovani au să-ți disece sânii/ Să afle ce pelagra ți-a covăsit făptura;/ Superlativ de carnea-ti
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
însă oarecum artificială, căci autorul e un livresc, un aulic ce căuta a se demite cu tot dinadinsul, aidoma unui lord care s-ar deghiza într-un cerșetor: " Aici e și altceva: capul pe care ni l-a pus pe umeri marele pedagog Ceaușescu a prins rădăcini. Mi-l aduc aminte pe Costin, cum îi spunea lui Plavi (unde-s acuma amîndoi? în scandal, în somn?): poponeața cu ludaie. Asta cam suntem: o poponeața pe care s-a plantat un dovleac
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
cu numarul 141, unde se află sediul Președinției Consiliului de Miniștri, el pătrunde în curtea pietruita; un soldat român îl salută militărește, iar ofițerul italian urca patru-cinci trepte, apoi trece pragul edificiului, însă nu înainte de a fi privit lung, peste umăr. Desigur, urmăritorii de taină vor avea de așteptat ceva timp. De fapt, ce anume se întîmplă? Să-l lăsăm pe cel în cauză să lămurească împrejurarea: "Cîteva luni mai tîrziu, spre sfîrșitul verii lui 1941, am revenit din rusia istovit
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
fi aparținut unui cult religios neagreat de oficialitatea comunistă), autorul sutelor de texte de proslăvire a cuplului de analfabeți s-a mulțumit să poarte, prin hârtoapele nerușinării, geantă "patronului"-plagiator, Eugen Barbu. Umil, nu i-a rămas decât să pună umărul (solid încă de pe atunci) intru laudă unui regim criminal și antinațional. La căderea Ceausestilor, Vadim nu s-a sfiit să scrie un "pamflet"-fluviu, în care se prezenta pe șine drept dușmanul numărul unu al comunismului, îngrozit că va fi
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
-i da prin cap lui Fredi? Se înfige în fața ăluia și-i zbiară în ureche: - Nu-i adevărat! Cea mai mare curva e mama mea! Tovarășa o cheamă pe mama lui Fredi la grădiniță, îi spune și aia ridică din umeri. - Fredi, ia hai încoace! Fredi vine, maică-sa îl mîngîie pe cap și am auzit-o cu urechile mele: - Asa puiule, Mama e întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
te plîngi/ cînd vezi că pe fiecare calorifer din sală zace cîte un/ nenorocit, bătrîni că vai de capul lor sau monștri tineri,/ puști cu capete de marinari bătrîni. Cel de lîngă casa are trăsături de mulatru. Impertinent, bate pe umăr sau trage de păr pe cei care-ei ajung în apropiere. Rîde, cu un rîs gros și/ puternic, de pe caloriferul lui jegos" (Monstruletul). Dacă la Gabriela Cretan instrumentul liric era hiperbola, aici un atare instrument e litota. Autorul e dispus a
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
porumbei și pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă.// Să urcăm iar trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca sunetele de orgă de la/ Biserică Măslinilor, unde alături am stat umăr la umăr,/ în băncile masive și lustruite de alte perechi,/ uleiul într-o fină peliculă închizîndu-ne chipurile" (Drumul chihlimbarului). Geografia și istoria îi oferă poetului nostru un șir de metafore ale spațiului și timpului, metafore "în stare naturală", pe care
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă.// Să urcăm iar trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca sunetele de orgă de la/ Biserică Măslinilor, unde alături am stat umăr la umăr,/ în băncile masive și lustruite de alte perechi,/ uleiul într-o fină peliculă închizîndu-ne chipurile" (Drumul chihlimbarului). Geografia și istoria îi oferă poetului nostru un șir de metafore ale spațiului și timpului, metafore "în stare naturală", pe care le receptează
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
analitică) totuși, ca omeni cu mintea, zicem noi, limpede și veșnic întrebătoare, încercăm să ne dăm răspunsuri pentru a ne păstra pe linia vieții, oricum, în derivă, mai ales atunci când nu le primim și, mai ales, când autoritățile ridică din umeri sau pun pe tapet abureala cu izul veșnicului gri. Și pentru ca rândurile mele să fie la îndemâna oricui și mai ales gustate de cei ce le citesc, am să vă amintesc, cam cum era pe vremuri, evident în chestiunea de întrebare
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
e agonia lungă, cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii, apoi ciorapii. Alunecam și lăcrămam, îmi scrinteam degetele și-mi zgîriam genunchii cu pantalonii în zdrențe. Sus, pe poteca lăsată - ne-au întîmpinat alte convoiuri de lipitori." A fugit că duhurile și abia, abia a scăpat. Emoționant și plin
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
află într-o istorie, el se află între viață și moarte: între două eternități. E un personaj exemplar, după cum e un erou exemplar: "Primind darul arhipăstoriei, noul episcop, (s.n.) un om de-abia treizeci și nouă de ani, înalt, cu umeri lați, cu pieptul ieșit, cu fruntea mare, cu chipul de o rară frumusețe bărbăteasca și cu toate mișcările măsurate, Andrei Șaguna se arătă în fața creștinilor ca să rostească ultimul său cuvînt, înainte de a-și pleca din cercul în care-și petrecuse
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Mare" (nici în clin nici în mînecă cu foaia patriotarda de astăzi), anticipînd și militînd pentru realizarea visului tuturor românilor. Autor dramatic și actor, jucase într-o piesă a lui Caragiale, în prezența autorului, care l-a bătut prietenește pe umăr în semn de satisfacție. Îmi povestea că, fiind copil, l-a văzut pe Eminescu pe străzile Bucureștiului. A mai fost, între cele două războaie, secretarul portului Constantă. - Cînd și în ce împrejurări v-ați desăvîrșit vocația de artist plastician? Ce
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
din vale, ale căror acțiuni se petrec în cadrul aceleiași vai de la Sachă, el făcînd din noapte zi, ignorînd clopotul ce vestea orele de prînz și cină, acoperind foaie de foaie cu scrisul sau repede și mărunt și aruncînd foile peste umăr jos pe podeaua pe care ele zăceau nemișcate că morții pe un cîmp de bătălie." * Balzac agonizînd. Un desen de 0,40 pe 0,29, colecția Arrault. O reproducere a acuarelei lui J.T. Lix făcută după relatarea lui Victor Hugo
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
e de mai mulți ani una și aceeași - îi calcă pe nervi pe oamenii cinstiți. Asta în vreme ce evaziunea fiscală trăiește răsfățuri de neînchipuit în orice țară în care aparatul funcționăresc merge normal. Fioros cu omul de rînd, funcționarul ridică din umeri a neputința pe malul fluviului banilor negri din care nu îndrăznește să pescuiască decît buticari fără protecție sau tarabagii care vînd țigări de contrabandă. Faimosul sistem de amenzi care îl sperie pe omul amărît îl face să rîdă pe marele
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
amînă vremelnic. Cutremurul a fost și el amînat vremelnic, dar fără măcar o cerere de scuze din partea celor care publică acest gen de prostii. Mai nou, în București se prăbușește cîte o clădire și din senin, iar edilii ridică din umeri: nu e treaba lor! Dar a cui e? A primarului din Urlați? * ; După ce Bucureștiul a devenit un uriaș patinoar, primarul său general a declarat că e nemulțumit de activitatea cîtorva primari de sector, iar primarul măturător de ocazie din Sectorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
existențial și alegorie socială" etc. O senzație de rătăcire în timp i-o mai provoacă lectorului și scurtele descrieri sau portretele eroilor, romanțioase și cu un iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o tânără cu părul căzut pe umeri că o beteala de aur și ochii că un iaz sărutat de soare. Era în prezența unui bărbat de vreo 40 de ani si vorbeau încet. Cine era? Că orice femeie, o taină, iar taină că o perla dintr-o
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
inimă firească! N-aș bagă mîna în foc că dumnealor, "norocoșii", sînt prea veseli, exuberanți, pe deplin fericiți. Dar iată-i că vor, cu tot dinadinsul, să privească viitorul direct în ochi. Atîta tineret care ne pleacă, poate privind peste umăr cu mînie reținută, căci există oameni, adulți în toată firea, care poartă greaua povară a răspunderii pentru această hemoragie nesănătoasă, abundență. Într-o perspectivă mai apropiată ori mai îndepărtată, drumeția tinerilor va însemna o familie fracturata, un ocean de trecut
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
cu penel de poet, cimitirul evreiesc din Iași. Să reproduc un fragment: "Printre pietre crește iarbă și locul pentru vis e bun. Urci pe cărărui în umedă liniște. Primăvară a spart bășicile cu mirosuri și-și vădește trupul gol, în umerii de crin, în pletele de toporași negri, în buzele de garoafe și în buricul cu polen al romanțelor. Cînd vii din tîrg, si vii din tîrg, desigur (căci oamenii din viile de primprejur nu vizitează niciodată cimitirul), respiri proaspăt sănătatea
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
Cristian Teodorescu În vreme ce sindicatele pun umărul la căderea guvernului, premierul și inamicii săi din PNȚCD se luptă la vedere, într-un spectacol la care opoziția n-ar fi putut nici să viseze. Asta în timp ce ministrul Finanțelor, dl Remeș anunță că bugetul pentru anul 2000 ar putea
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
la Salonul de carte. Se apropie de mine privindu-mi ecusonul și îmi spune, zâmbind din nou: „Pe al meu l-am uitat acasă, cum o să mai intru azi?” Eu intru imediat în jocul lui și îl bat ușor pe umăr: „Stai liniștit, o să le spun că te cunosc și intri cu mine!” Am izbucnit amândoi în râs și am intrat în metroul care tocmai sosise. Mi-a făcut semn, bătând cu mâna pe scaun, să mă așez lângă el. Lumea
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și nu mai știam dacă era clopotul/ cel care ne ademenea la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite/ câinilor prin gunoaie.// Mărșăluiam, mărșăluiam/ fiecare cu ăngerul mortului sau/ plăngăndu-i pe umăr.// Patria se pustiise de noi.// Lumină nu lumină.// Timpul ăntepenise la gură cuvântului" (Recviem). Întretăierile dintre obiect și ființă accentuează și ele decompoziția unui fenomenal care nu mai oferă nici macar certitudinea propriei sale identități: Cu botul pe labe, ca niciodată
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]