2,479 matches
-
prin „lucrarea cuvântului” să salveze sufletul celui care, lipsit de „coiful mântuirii” și de „pavăza credinței”, poate ajunge „vrăjmaș luiș”. Idealul său etic, dedus din experiența mirobolantă a personajelor biblice, se așază ca sub o „stea noao” sub raza unui umanism creștin, care este un sigiliu al epocii. Paradoxul ar fi că acest cărturar cu o imaginație spectaculoasă și terifiantă a răului, care s-ar fi desfătat, desigur, citind terținele Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Dugneanu, București, 1982; Din toate părțile, București, 1984; Forma ca viziune, București, 1984; Paul Vasilescu, București, 1987. Traduceri: J. Ph. Minguet, Estetica rococoului, București, 1973 (în colaborare cu Smaranda Roșu); A. Tabucchi, Piața Italiei, București, 1981; A. Chastel, Artă și umanism la Florența pe vremea lui Lorenzo Magnificul, I-II, pref. edit., București, 1981 (în colaborare cu Smaranda Roșu); E. Garin, Umanismul italian, pref. edit., București, 1982. Repere bibliografice: Marin Mincu, Grigore Arbore, „Exodul”, AFT, 1967, 21; Ion Negoițescu, Triptic poetic
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Estetica rococoului, București, 1973 (în colaborare cu Smaranda Roșu); A. Tabucchi, Piața Italiei, București, 1981; A. Chastel, Artă și umanism la Florența pe vremea lui Lorenzo Magnificul, I-II, pref. edit., București, 1981 (în colaborare cu Smaranda Roșu); E. Garin, Umanismul italian, pref. edit., București, 1982. Repere bibliografice: Marin Mincu, Grigore Arbore, „Exodul”, AFT, 1967, 21; Ion Negoițescu, Triptic poetic, F, 1967, 11; Laurențiu Ciobanu, „Exodul”, CRC, 1967, 49; Florin Mugur, „Exodul”, VR, 1968, 1; Valeriu Cristea, „Exodul”, AFT, 1968, 2
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele, o lume care Încă miza pe umanism, dar și pe triumful individualismului. În felul lor ciudat, suspendați Între clase, credințe, sisteme estetice, dandy-i aparțineau și ei acestei lumi, susținând-o. La o primă vedere, confruntat cu tragedia primului război mondial, dandysmul pare a se automarginaliza. Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fără a ține cont, în citarea lor, de orientarea doctrinară pe care au avut-o. Nu doctrina este, până la urmă, foarte importantă, ci modul în care a fost văzută problematica banului. Abordarea este una liberă, trecând uneori pragul spre un umanism literar, menit a vizualiza, mai clar, tematica pe care am ilustrat-o în acele momente. Tehnica aleasă este o sinteză între interpretare și explicație, situându-se la granița dintre științele spiritului (geisteswissenschaften) și științele naturii (naturwissenschaften), în sensul oferit termenilor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
din dorința de a umaniza capitalismul. Este vorba aici despre o generozitate a timpului, dată de ideea că oamenii pot fi mai mult decât muncitori care "suferă" pe proprietățile altor oameni. De altfel, prin această idee, a confuziei socialismului cu umanismul etic și social, foarte mulți oameni s-au apropiat de socialism fără a fi socialiști. Oamenii începeau să devină mai independenți, gândirea umană începea să fie mai elaborată. În context nu este rău că gânditorii doreau ca omul să ajungă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
omul să ajungă s-o ducă mai bine, într-un viitor mai bun. Era epoca tuturor fanteziilor și entuziasmelor pe care tot capitalismul o pornise prin descoperirea Americii, dezvoltarea comerțului global, industrializarea și descoperirile tehnice uluitoare. Avusese loc Renașterea, iar umanismul pusese deja în centrul preocupărilor sale omul, cu tot ceea ce ține de el. Socialismul a venit din acest fals mit al mizeriei, mit cultivat cu grijă de către apologeții săi, teoreticieni sau practicieni. Marx și Engels 1131 arată: "Rapida dezvoltare a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
găsit în mod natural soluția prosperității larg difuzate în interiorul societății. Fernand Braudel arată că "Meritul occidentului este de a fi căutat cu îndârjire o ripostă socială, umană, destul de eficientă și valabilă la duritățile multiple ale industrializării. El a fabricat un umanism social, am spune, dacă nu am abuzat deja de acest cuvânt comod"1136 (...). "Această elaborare a avut loc de-a lungul tristului, genialului și dramaticului secol al XIX-lea: trist dacă ne gândim la urâțenia vieții cotidiene; dramatic dacă avem
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
întotdeauna ocazia de a-și ajuta semenii, dar este inutil pentru ei să o facă doar din bunăvoință... Nu din bunăvoința măcelarului, a berarului sau a brutarului ne primim cina, ci din grija lor față de propriul interes. Nu ne adresăm umanismului lor, ci faptului că se iubesc pe sine și nu discutăm cu ei despre necesitățile noastre, ci despre avantajele lor" (A. Smith, The Wealth of Nations, Modern Library Edition, 1937, p. 14). Apud Anthony Downs, O teorie economică a democrației
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Andreescu, Post-relativisme, „22”, 1998, 31; Ion Bogdan Lefter, Un model explicativ al lumii postmoderne, „22”, 1998, 31; Spiridon, Interpretarea, 146-149; Petraș, Panorama, 212-213; Mircea Iorgulescu, Scrieri intermediare, „22”, 2002, 652; Luminița Marcu, Rafinament și umor, RL, 2002, 27; Irina Marin, Umanism postmodern, RL, 2003, 21. D.C.M.
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
prea bun la voroave”, Constantin Cantemir, la sfatul vistiernicului grec Iordache Ruset, poruncește, în decembrie 1691, decapitarea cronicarului și a fratelui său, Velicico. Împreună cu scrierile stolnicului Constantin Cantacuzino, ale lui Nicolae Milescu și Dimitrie Cantemir, opera lui C. certifică existența umanismului românesc, în linia întârziată a latinismului european propagat spre estul continentului. Este primul nostru cărturar care scrie două cărți despre români și originea lor, într-o limbă străină (polona). Cu excepția acestor două lucrări, partea majoră a operei lui C. e
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
află antologica frază de elogiu al „cetitului cărților”. Descrierea spațiului italic („raiul pământului”) e nostalgică și poetică (Ramiro Ortiz a tradus-o în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist, din Grecia în Italia. Plecând logic de la prezentarea paralelă a împărăției romane și a Daciei, continuând cu războaiele daco-romane și cucerirea Daciei, cele șapte capitole ale cărții reconstituie procesul formării poporului nostru, până la organizarea statelor feudale românești. Pentru credibilitate
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
ai veacului al XVII-lea, apar, în opera lui Dimitrie Cantemir, semnele unei prime forme de b. literar românesc. Cu deschiderea sa spre Apusul latin, dar și cu o bună cunoaștere, la sursă, a Levantului, prințul, format în spiritul unui umanism de sinteză europeană, privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Kir Ianulea, la I. L. Caragiale, dar și cu o sugestie, puternică, de sterilitate și marionetizare („trăiri”, gesturi, vervă) a lumii lui „Mitică”, din Momente și schițe sau D-ale carnavalului. Cu dezvoltări, la Gala Galaction, narativ-parabolice, într-un orizont de umanism și etos popular, balcanic și oriental (Papucii lui Mahmud) sau în visul lui Stoicea (Moara lui Călifar), cel pus la încercare de diavol, dar și cu ecouri, tot la el, dintr-un fond folcloric și legendar dunărean, adesea cu irizări
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
balcanic” mai curând o neașezare, o precaritate morală, căreia îi opunea un fond al tradiției românești, țărănească în esență, dar nu ignora afinitățile și chiar înrudirile spiritului popular autohton cu cel oriental (Ostrovul lupilor). Dincolo însă de un astfel de umanism popular și de stilizări în linia cărților populare (Divanul persian), opera sadoveniană nu se apropie de b. decât prin proiecțiile, diversificate, date în imaginar memoriei Bizanțului. În epopeea Frații Jderi sunt încă vii ecourile anului tragic al căderii, 1453, dar
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
românesc (1982), geneza b. din spațiul nostru cultural ca implicat în acțiunea formativă a cărților populare, convergentă cu autohtonizarea fondului spiritual bizantin. Asimilarea tot mai adâncă a culturii bizantine a dus la descoperirea fundamentelor europene, greco-latine, ale acesteia, preluate de umanismul Renașterii și transmise b. Dar în acele fundamente își are sursa primordială și cultura românească. Pe de altă parte, pătrunderea și tot mai intensa circulație la noi a cărților populare, cu lumea lor fabuloasă, deschideau gustul pentru straniu, pentru evaziunea
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (atribuită lui Budai-Deleanu). Această trecere normală, cu contribuția cărților populare, de la bizantinism la b., printr-o dublă mișcare, spre adânc (fondul ancestral, greco-roman) și spre exterior (cultura occidentală), face inutilă recurgerea la conceptele de umanism și mai ales Renaștere pentru definirea unor fenomenalități de creație românești. Cultura noastră s-a integrat în cea europeană într-un proces de evoluție firească pe propriile coordonate. Validitatea acestui punct de vedere, inspirat, probabil, de eseistica revistei „Gândirea”, dar
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Neagoe Basarab, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir), ca și indiciilor referitoare la mentalitățile colective (viziunea despre om și lume la cronicarii români, imaginea Imperiului Otoman în letopisețele din Moldova în secolele XV-XVII, conștiința unității de neam în istoriografia medievală, ideea romanității). Umanismului sud-est european i se indică legăturile firești cu restul continentului, iar ritmurile contactelor culturale dintre români și Italia sau Insulele Ioniene sunt surprinse în veritabile microsinteze. Atent la valorile culturii românești îmbrăcate acum câteva secole în haina slavonă, B. se dovedește
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
așezământului a început să activeze și un Institut Român de Cercetări, ce și-a propus încă de la înființare să studieze poziția românismului în cadrul unei Europe libere și unite, valorile spirituale naționale ce pot constitui o contribuție universală la dezvoltarea unui umanism social, creștin și democratic, influențele reciproce între români și minoritățile conlocuitoare, între români și vecinii lor din spațiul sud-est european. Se cuvine să fie menționate de asemenea tipăriturile, ce constituie sectorul editorial al instituției. El a debutat, încă din 1949
BIBLIOTECA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285730_a_287059]
-
Bob cu S. Klein, Gh. Șincai și P. Maior), RFR, 1935, 7; Grigore Marcu, Sfânta Scriptură în „pom românesc”, MA, 1958, 11-12; Zenovie Pâclișanu, Istoria Bisericii Române Unite, „Buna Vestire” (Roma), 1976, 1-4; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, 114; Al. Andriescu, Elemente de stil oral în Noul Testament de la Bălgrad (1648) și Biblia de la București (1688) în comparație cu Biblia lui Micu (1795), AUI, lingvistică, t. XXXII, 1986; Ioan Chindriș, Originile Școlii Ardelene, RITL, 1986, 4; Perpessicius, Scriitori
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
297-308; Haneș, Studii ist. lit., 74-131; Ivașcu, Ist. lit., I, 221-222; Ist. lit., I, 418-425; Piru, Ist. lit., I, 212-216; Rosetti-Cazacu-Onu, Ist. lb. lit., I, 167-183; Țepelea-Bulgăr, Momente, 44-50; Dicț. lit. 1900, 101-102; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, 106-214, 222-223; Alexandru Andriescu, Locul Bibliei de la București în istoria culturii, literaturii și limbii române literare, în Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, I, Iași, 1988, 7-45; Biblia de la București (1688), „Dacoromania” (Freiburg), 1988, 7 (număr special); Eugen
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
elogioasă făcută de Moreau de Brassey (fost ofițer în armata rusă la momentul Stănilești) în cartea sa de memorii, apărută la Amsterdam, în 1716. În 1719, i se închină două ode în limba latină, în stilul cel mai pur al umanismului clasic. Prima este (în traducere) Odă spre lauda operei serenisimului principe Dimitrie Cantemir numită „Sistemul despre religia și starea imperiului turcesc”, semnată de Teofilact, rector al Academiei din Moscova. A doua odă, foarte amplă, aparține celui de al doilea rector
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
de parabolă. Receptarea fondului de idei e înlesnită de numeroasele fragmente rimate și ritmate. Aceste încercări de proză poetică, precum și alte particularități de topică și stil, mulțimea sentențiilor sunt exerciții preliminare pentru scrierea viitorului roman. Divanul oferă imaginea sintetică a umanismului românesc, specific, cristalizat la confluența culturii vechi greco-latine cu gândirea religioasă creștină. Între 1700 și 1704, la Constantinopol fiind, C. scrie mai ales în limba latină. Câștigat de opera empiristului, dar și misticului Van Helmont, el compune o laudă închinată
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
verbal”. Autorul pune accent pe teoria silogismului, cu exemplificări. Urmele acestor preocupări pentru știința logicii vor fi identificabile în parodia gândirii silogistice din romanul alegoric. Compendiul de logică, deși scris în latină, îl situează, prin conținut, pe C. în zona umanismului de factură grecească. Din aceeași perioadă datează contribuțiile lui în domeniul muzicii. Cânta la instrumente de coarde, era și compozitor. Multă vreme s-a auzit în Istanbul un „cântec al dervișului”, care, prin tradiție, îi era atribuit. Folosindu-se de
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
lit., I, 557-587; Scarlat Callimachi, Dimitrie Cantemir. Viața și opera în imagini, București, 1966; Duțu, Coordonate, passim; Ivașcu, Ist. lit., I, 242-256; Manuela Tănăsescu, Despre „Istoria ieroglifică”, București, 1970; Lucian Blaga, Izvoade, București, 1972, 142-168; Petru Vaida, Dimitrie Cantemir și umanismul, București, 1972; Constantin Măciucă, Dimitrie Cantemir, București, 1972; Paul Simionescu, Dimitrie Cantemir, București, 1972; Protopopescu, Volumul, 237-305; Ștefan Giosu, Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic, București, 1973; I.D. Lăudat, Dimitrie Cantemir, Iași, 1973; Alexandru Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]