11,058 matches
-
Spălase rufe și acum erau întinse pe sfoară, albe, contrastând cu pământul brun-roșiatic și cerul albastrul. Domnul J.L.B. Matekoni o luă de mână pe Mma Ramotswe, atingând, un moment, inelul strălucitor. Se uită la ea și văzu că are ochii umezi de lacrimi. Îmi cer scuze, spuse ea. N-ar trebui să plâng, dar nu mă pot abține. — De ce ești tristă? o întrebă el. Nu trebuie să fii tristă. Își șterse o lacrimă și clătină din cap. Nu sunt tristă, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
totul despre astfel de dovezi. Mergeți și vorbiți cu ei. Vă vor explica cum stă treaba cu legea. El își trecu limba printre dinți de parcă ar fi vrut să-și umezească buzele. Ea remarcă gestul și îi observă și pata umedă de sudoare de la subraț; unul dintre șireturi îi era desfăcut, constată ea, iar cravata avea o pată de cafea sau ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea. Dar asta mi-e meseria. Uneori trebuie să fiu dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
girafa nu are altceva în afară de lacrimi. Oare asta să însemne? se întrebă ea. Un moment își închipui că vede o girafă privind iscoditor printre copaci, cu trupul ei ciudat, cocoțat parcă pe catalige, camuflat de frunze; cu obrajii ei catifelați, umezi, și cu ochii înlăcrimați; și se gândi la toate frumusețile plaiurilor africane, la râsete și la iubire. Băiatul se uită la coș. — E adevărat, Mma? Mma Ramotswe îi zâmbi. Sper că da, îi răspunse ea. Hașiș în limba setswana. „Motoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și-i las să-și ducă mai departe experimentul și, eventual, să pună la cale vreun capitol din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci de ani, vor face boboci plini, cu pielița cenușie, brăzdată de nervuri... Dacă vrei, îți dau leacul... Eu știu leacul... Atunci trebuie să le smulgi puii, noaptea, să-i duci în pat umed, unde respiră. Numai atunci... Trebuie să le vorbești... Să nu râzi, chiar trebuie să le vorbești! O vreme vor plânge după rădăcinile lor, se vor răsuci în cutii... Nu durează floarea, trebuie să fii acolo, s-o pândești, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu mă întreb totdeauna dacă nu cumva am coșuri pe spate. *** „Mă duc s-aprind o lumânare și la ăi bătrâni și să mai smulg din ce-i acolo, s-au împânzit tufele, s-au sălbăticit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spre sud deasupra mării mugitoare și se Întoarse cu forța și viteza unei săgeți slobozite de un arc uriaș, cu ciocul drept și capul În piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi, văzînd cum se apropia peretele negru și umed de care mulți alții se zdrobiseră odinioară, pentru a trece la un metru și jumătate de vîrful lui, lăsînd În stînga cactusul solitar și ocolind piatra roșie care marca Începutul povîrnișului. Își dădu seama atunci că depășise punctul de unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi Îngăduiau să supraviețuiască În singurătate fără să ducă lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe chipul acela monstruos”, știau dinainte ce anume le trecea prin cap. Prin urmare, Îi Îngăduiră să-i lege ca pe niște colete vii, chinuiți de strînsoarea chingilor și de semiasfixierea provocată călușuri, pentru a cădea din nou În fundul grotelor umede și a observa, plîngînd, cum se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prezența și contactul lui. Nu o mai simțea crispată și Încleștată cînd se apropia de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu se mai confrunta cu rigiditatea si uscăciunea din primele zile, ci cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece Înăuntrul ei cu o dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea ei, fierbinte acum, Îl Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca o proră triumfătoare ai lui Brandy. — Aceasta..., mâna lui Brandy se ridică pentru a atinge perlele de la gâtul ei. — Aceasta..., mâna enormă se ridică pentru a atinge buclele umflate de păr roșcat. — Și aceasta..., mâna atinge buzele groase și umede. — Aceasta, zice Brandy, este prințesa Brandy Alexander. Agenta imobiliară se lasă într-un genunchi, schițând ceva care aduce și cu reverență, și cu gestul pe care l-ai face dinaintea unui altar. Face o genuflexiune. — E-o mare onoare, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bătrâne și mai invizibile pentru lume, nu trebuie să folosească mult machiaj. Nici să meargă în locuri vesele și la modă. Nici să se zbânțuie la o petrecere. Respirația mea are un miros încins și acru înăuntrul vălurilor, înăuntrul straturilor umede de mătase și tul și crep georgette pe care le ridic pentru prima oară pe ziua asta; și-n oglinzi privesc reflexia roz a ceea ce-a mai rămas din fața mea. Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-n Seattle te schimb în Harvey Wallbanger. Tipul de la graniță zice: — Ca să vă dau voie să intrați în Statele Unite, trebuie să vă controlez pașapoartele, vă rog. Brandy își udă buzele cu limba și le face să lucească, cu ochii umezi și luminoși. Eșarfa ei de brocart alunecă pentru a-i arăta decolteul, în timp ce se uită la tipul de la graniță și zice: — Scuzați-ne o clipă. Brandy se lasă pe spate în scaun și geamul lui Seth urcă de tot, zumzăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul Shane, scutură ultimele laxative din palma ei umedă. Brandy zice: — Nu am sensibilitate în sfârcuri. De pe dulăpior, îmi iau vălurile și-mi pun pe cap strat după strat. Mulțumesc că nu mă implicați. Mergem dintr-un capăt în altul al holurilor de la primul etaj până când Brandy spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în tine e moștenit. — Relaxează-te, zice Brandy. Orice ai gândi, gândesc un milion de alți oameni. Orice faci, fac și ei, și nimic din tine nu e răspunzător. Totul e un efort comun. Sub vălul meu, ating cu degetul umedul ciot proeminent al unei limbi a unui produs vandalizat. Doctorii au propus să folosească o parte din intestinul meu subțire ca să-mi lungească gâtul. Au sugerat să-mi cioplească tibiile, fibulele acestui produs uman care sunt eu, modelând oasele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o afacere, ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era o cale pentru a mai scăpa de o ladă, inspectînd pivnițele umede, beciurile năruite, unde, eventual, s-ar putea face un depozit pentru zile negre, vorbea, mințea, și nu mințea, fiind întotdeauna nerușinat pentru că îi era greață de munca lui și totuși zîmbea zi și noapte, pînă la urmă s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se gîndise că și el se-poate îmbolnăvi, că și el poate fi privit cu îngăduință de către alții, că și el poate fi cuprins de spaime inexplicabile care-l trezeau noaptea întotdeauna la aceeași oră, 3 în zori, cu fruntea umedă, acoperită de o sudoare rece. Auzise pe unul, pe altul, chiar la birou, doar se considerau o familie, nu?, auzise cum se plîngeau, unii mai convingător, alții speriați chiar de faptul că se plîng, de tot felul de nereguli ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o dată și atunci să cad mesa. Acum chiar ar trebui să mai beau trei zile ca să uit, chiar așa cum ai spus. Și eu care credeam că vrei să..." Nu s-a putut abține, l-a prins de mînecă, era încă umedă, "ce să vreau, ce-ai crezut că vreau?" Lică Făinaru se clătină pe neașteptate, bătu aerul cu mîinile, își reveni, părea că se îmbată stând afară, fără să bea nimic, se scotoci prin buzunare, scoase un șomoiog de bani, "mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care se pot găsi la aeroporturile aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile cu pricina nu trebuie să fie mai late de trei centimetri, oricît de adînci, dar nu mai largi și neapărat întărite cu beton pe muchii ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune de secundă în ochii lui umezi și întunecați, ai putea crede că e adevărat ce se spune încă din vremea războiului, că doi zburători adevărați se recunosc dintr-o singură privire. Mai avea doar doi-trei pași pînă la grupul în mijlocul căruia Italo Balbo povestea o întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele subțiri și înalte, roșcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
consumat! O să-i raporteze lui Mihail concluziile sale, nu erau alarmante, era sigur că vor intra în categoria celor care se referă la "controlul asupra stării de spirit", sute de dosare albastre, legate cu șnur roșu, într-un depozit cam umed și în care nu prea umblă nimeni. Erau de fapt asigurarea Serviciului pentru eventualele surprize neplăcute. Se putea întîmpla un eveniment, chiar grav, despre care Serviciul să nu aibă știre, cu atîțîa oameni cîți avea Mihail nu se putea ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sigur își pun singuri capăt vieții, încredințați că judecă bine întru salvarea ei. Pe cînd un om dotat cu fler și intuiție, cu o privire mai de sus asupra fleacurilor care ne înconjoară va ajunge la concluzia că doar mușuroaiele umede, proaspete sînt adevărate, acelea care au legătură între ele, prin care trece aerul și prin care cîrtița își mai scoate botul de lopată din cînd în cînd. Restul sînt prăfuite, uscate și din miezul lor te pîndește moartea. Din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]