1,411 matches
-
Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una și le ducea la buze ca să imite cri-cri-ul monoton al greierilor, le rula pe obraji, între degetele calde și lipicioase, până se încălzeau și se umezeau prea tare. Gustă niște ghimbir murat lăsat la maturat într-un borcan pe acoperiș, alături de șiruri de borcane cu mango, lămâi verzi și dovlecei murați. Odată cu trecerea nopții, gusta câte un pic din fiecare borcan, ca să-și dea seama care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
făcea parte dintr-o categorie inferioară, destinată labelor muncitorilor necalificați, cu multe gospodine deșănțate sau suedeze cu bucile pline de coșuri, care-și tot îmbracă și dezbracă lenjeria ordinară. Ia loc, John, spuse ea, netezind locul de lângă ea cu palma. Umezindu-și vârful degetului, Vron începu să întoarcă paginile. Cu un oftat, care era mai mult un gâlgâit de satisfacție, a găsit fotografia lucioasă care se desfăcea Mi-a pus-o în poală cu o grijă afectuoasă. S-a așezat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Afară târgul stă pustiu, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Moină Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Și noaptea se lasă Murdară și goală; Și galbeni trec bolnavi Copii de la școală. Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în așteptare lângă morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai limpezim, eu continuându-mi povestea: „Le răspund, trece vremea și mă pomenesc cu o scrisoare nouă. De unde crezi?“. Matvei s-a concentrat. Părea că răsfoia ghidul turistic al Uniunii Sovietice. Aproape că și făcea gestul de a întoarce paginile, umezindu-și din când în când degetele cu un scuipat. „Murmansk“, a șoptit în cele din urmă, neîncrezător, totuși. „Sau poate Vladivostok...“ „Nu, Matvei. De la Chișinău. La școala aceea din Ordjonikidze era o profesoară basarabeancă, măritată cu un rus care făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
foame... Vă supărați dacă vă las singuri o țîră și dau fuga pînă la cuptor să văd dacă pot să fac rost de niscaiva gogoși? Ca să n-o mai pomenesc pe muncitoarea aia nou-venită de la Reus care stă acolo să umezească pîinea și ce se mai nimerește. O cheamă María Virtudes, Însă are În ea un viciu copila... Așa că vă las să vorbiți de-ale voastre, bine? În zece secunde, Fermín dispăruse deja ca prin farmec, Îndreptîndu-se spre gustare și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
miracol. Vizitatorul a dat ocol patului și s-a așezat În scaunul tatei. Îmi simțeam gura uscată și abia puteam vorbi. Julián Carax mi-a apropiat de buze un pahar cu apă și mi-a susținut capul cît le-am umezit. Ochii lui Își luau rămas-bun și mi-a fost Îndeajuns să privesc În ei ca să Înțeleg că nu apucase să afle adevărata identitate a Penélopei. Nu-mi amintesc prea bine cuvintele lui și nici sunetul vocii. Ceea ce știu e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niciodată. Ceea ce n-am uitat este ce i-am spus eu. L-am rugat să ia stiloul acela, care fusese al lui dintotdeauna, și să se reapuce de scris. CÎnd m-am deșteptat, Bea Îmi răcorea fruntea cu o batistă umezită cu colonie. Tresărind, am Întrebat-o unde era Carax. M-a privit, Încurcată, și mi-a spus că Julián Carax dispăruse În furtună, cu opt zile În urmă, lăsînd doar o dîră de sînge prin zăpadă, și că toți Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dezmorțindu-și Încheieturile, până la budă, unde stătu Îndelung, privindu-se-n oglindă. Chipul său oval, cu cearcăne mari și trăsături moi, exprima indiferență. „Oare de ce Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea cu palmele obrajii. Apoi Noimann intră În cabina rezervată ambelor sexe, unde se aflau mâzgălite tot felul de obscenități, pe care le citi din plictiseală. „Nimic nou”, gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion. Fiecare din cei de față au în amintire imaginea celui de pe lespede. Fiecăruia i se umezesc pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un buzunar s-a găsit o batistă cu monograma sa... Al doilea martir scos e Fane Georgescu. Pus alături de Caratănase, martirul e recunoscut după îmbrăcăminte. Căci, pe lângă straiele închisorii și-a mai îmbrăcat un dolman
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
încă unul și încă unul. Danny tresări și se trezi. Auzi telefonul sunând a patra oară, văzu că făcuse patul leoarcă de sudoare, simți nevoia să urineze și, dând la o parte haina de piele, descoperi că pantalonii îi erau umezi. Orbecăi după telefon și răspunse: — Da? — Danny, aici e Jack. — Zi-i, Jack. Fiule, te-am rezolvat cu locțiitorul comandantului, locotenentul Poulson. E bun amic cu Al Dietrich și are o atitudine ca lumea față de departamentul nostru. Danny se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alesese regatul umbrelor. Fotografiile care evidențiau modelele desenate cu sânge erau inserate și ele în rapoarte. Mal era sigur că fuseseră făcute chiar de Danny, care îndrăznise să facă o cercetare criminalistică pe teritoriul inamic. Mal simți că i se umezesc ochii și se văzu cum clădește capetele de acuzare pentru Ellis Loew cu probele strânse de Danny, devenind el însuși faimos. Monstrul Wolverină ajungea în camera de gazare, trimis acolo de ei amândoi și de cel mai improbabil prieten bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul 34 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE ciupercilor umezite de ploaie... Apoi pădurea ne inspira să ne clădim căsuțe în copaci. De-a ce vă mai jucați? — Gardianul nostru, pe nume Ghioacă, un meșter tare iscusit, îmi făcuse o pușcă din lemn alb, nici Brâncuși n-ar fi nimerit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
luă de mână și Îl duse În altă cameră, unde se afla un pat larg. Căpitanul Oană zăcea pe cearșeafurile albe, acoperit cu o plapumă groasă, țărănească. Avea ochii Închiși. Alexandru se apropie și Îi mângâie fruntea. Ochii Îi erau umezi. - Tată... Rănitul nu răspunse. - Uneori doarme, uneori e pur și simplu inconștient... șopti Erina. A suferit enorm. Nu știm ce se poate vindeca și ce nu... Alexandru rămase tăcut. Era cutremurat de această Întâlnire tristă, parcă neverosimilă. Tatăl lui fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate că zâmbeai mai mult... Eu așa te țin minte... râzând, cu tatăl meu, și aruncându-mă În aer ca să mă prinzi aproape de pământ, așteptând mereu să fiu speriat. Și te mirai că niciodată nu eram... Ochii lui Pietro se umeziră. Așa era. Nu Încăpea nici o Îndoială. În fața lui se afla Ștefan Oană, fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană. Avea ochii și zâmbetul tatălui său. Își amintea cele mai mici amănunte din copilăria petrecută În Moldova. Toate informațiile adunate până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
printre ceilalți copii, printre oșteni, femei, bătrâni. Am simțit că mă Îneacă lacrimile, deși văzusem destule războaie până atunci. Oamenii se strânseră În jurul său și mulți Îi sărutau mâna. Vlad rămăsese călare, privind fără nici un gest. Dar ochii Îi erau umezi. Se bucura pentru Ștefan și pentru oamenii care scăpaseră de sub asediul lui Mahomed. Am descălecat și eu și, fiindcă nimeni nu m-a oprit, am ajuns aproape de Ștefan. Nu a părut a mă recunoaște. S-a Întors spre căpitanii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apropie, se desfășoară, lărgește orizontul, cuprinde tot, și pe tine deodată. Ochii lui Mini, în ceață, își deschideau parcă miezul pentru a reflecta și ocroti în ei acea minune și buzele le ținea deschise ca pentru un cuvânt și le umezea bura ca un suc. Trebuia să treacă prin grădini. Acolo se petrecea o feerie a negurei. Era miragiul fabulos al gradinei în pânza ceței, apoi răsfrângerea imaginei străvezii furată de ceață în apă. Cerul, limpezit deasupra pâclei joase, se aplecă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou într-o plimbare prin înălțimile cerului, purtat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de la SPI și aproape toți nobilii din palate fac asemenea lucruri, nevoia de a păstra secretul este tot mai puternică. Pe măsură ce trec zilele săptămânii, și sentimentul de vinovăție devine tot mai acut. Suspiciunea că ar putea face ceva rău, bine umezită în aburii de alcool, i se conturează tot mai clar în minte. Treptat, în timp ce se face tot mai cald, Privett-Clampe îl convinge pe Clive să nu se mai sucească atât și să citească mai mult, cu voce tare. Spre uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan iese pe câmp, în prima zi însorită din trimestru, și ochii încep să-i curgă, iar nasul i se umple de mucus incolor. Atât nasul cât și ochii i se înroșesc de atâta frecat, iar mânecile cămășii albe se umezesc și se murdăresc. Toată după-amiaza este o tortură. Îi este imposibil să se concentreze asupra jocului, care se desfășoară undeva, la câteva mile, prin aburul câmpului. Aflându-se în afara terenului, nu are altceva de făcut decât să-și plângă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul ciupercilor umezite de ploaie... Apoi pădurea ne inspira să ne clădim căsuțe în copaci. De-a ce vă mai jucați? — Gardianul nostru, pe nume Ghioacă, un meșter tare iscusit, îmi făcuse o pușcă din lemn alb, nici Brâncuși n-ar fi nimerit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bacșiș Dar îmi ignor creanța mea stelară, îngădui viață prinsă pe furiș Să fie calmă, să nu de-a pe-afară. De frunze curse-i trotuarul plin Mi-e teamă singur să pășesc pe ele, Dac-aș putea le-aș umezi în vin Și-aș agita șampania de stele. Beție stelară Un lujer ca o rază de lumină A răsărit și a murit instantaneu, I-am mai zărit lumina lui divină Pierdută-n universul visului ateu. Cu pâlpâiri muiate în smaralde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
minunat! — E fată, oftează Nuharoo. Curtea e dezamăgită. Și Marea Împărăteasă de asemenea. Mi-a părut rău pentru doamna Yun, dar și mai rău pentru mine. Cerul nu mi-a dat norocul de a concepe un copil. Ochii i se umezesc și își scoate batista ca să se șteargă ușor. — Ei, lasă, mai e timp, o liniștesc eu, luând-o de mână. La urma urmei, împăratul e căsătorit doar de un an. — Asta nu înseamnă că nu i s-au oferit femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
particulare. Socializarea ar fi pentru ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe cu spirit și morală, nu fiare. - Fără fapte omul nu poate dăinui. În primul rînd el are nevoie de mîncare. Vom impune dreptatea celor mici, nenorociți și nenumărați. - Chiar crezi că asta va
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]